Arhive lunare: decembrie 2010

Rombilice

Cred că am început o groază de cărți zilele astea, dar n-am răbdare de nici una. Chandler – Play-back, Daniel Kehlmann – Măsurarea lumii (asta chiar merită timp dedicat, nu-i grătar cu cartofi prăjiți,  e un fel de șnițeluc pentru cune știe ce vreau să zic cu șnițelucul..), Glen Cook – Compania neagră, Will Self – Cartea lui Dave, Liviu Radu – Ghicit de seară (de fapt, aici citesc o povestioară pe zi, cred că așa și trebuie citită, ar fi păcat s-o hăpăi cu polonicul, cînd ea trebuie mîncată cu lingurița, ca șerbetul). Poate ar fi cazul să termin Boneshaker (un fel de salată boeuf, cui îi place îi place necondiționat, cui nu… să fie sănătos, dar nu-i frumos).

De citit am citit totuși Invizibil, de Paul Auster – zic unii că ar fi cel mai bun  roman al lui, pe mine nu m-a dat pe spate, parcă mi-a plăcut mai mult să citesc În țara ultimelor lucruri… E o poveste oarecare, interesant spusă, dar cam atît. Să încerc și Trilogia New Yorkului totuși. Și poate mai pun mîna pe un Julian Barnes… deși văd acolo, pe raft, Jasper Fforde, Scarlett Thomas, ca să nu mai vorbesc de cele trei Mishima.

Am mai citit Cititorul, de Bernard Schlink. Der Vorleser… care, se zice, înseamnă Cel care citește cu voce tare unei alte persoane. Așa o fi, numai că la noi, cu limba asta pentru telegrame a noastră… e mai greu. Cred că exact asta ar avea de făcut scriitorii nației: să construiască o limbă. O fi atît de greu? Au mai încercat unii, e drept, cam poeți, și lumea zice că au cam distrus limba: Eminescu, Stănescu… Ei, au mai fost: și nea Jenică Barbu… și chiar mai aproape de noi, printre sefiști, să zicem Dănuț Ivănescu, Don Simon, Sebastian A. Corn… și eu, da, de ce nu? Cred că limba română trebuie zguduită oleacă, scuturată de platitudini, îmbogățită cu vorbe care să exprime din prima ceea ce acum ne costă cîte o propoziție întreagă. Avem nevoie de cuvinte care nu doar să denumească obiecte, fapte, stări… dar să te facă să le și simți…

Să dăm de-a rostogolul rombilice…

Și dacă tot am vorbit de cartea lui Schlink să vă servesc o dulcețică (văleu, de cînd n-am mai copiat pasaje din cărțile citite!):

Pe vremri i-am iubit mai ales mirosul. Mirosea întotdeauna a proaspăt: a proaspăt spălată, sau a rufe proaspete, sau a sudoare proaspătă, sau a proaspăt iubită. Uneori se parfuma, nu știu cu ce parfum, dar și acest miros era, înainte de orice, proaspăt. Sub mirosurile proaspete, mai exista unul, o aromă întunecată, grea, aspră. Adesea am adulmecat-o ca un animal curios, începeam de le gît și umerii care miroseau a proaspăt spălat, îi sorbeam mirosul de sudoare proaspătă dintre sîni, care se amesteca la subsuori cu celăalt miros, găseam apoi această aromă grea, întunecată, împrejurul taliei și al pîntecelui în stare aproape pură, între picioare cu o nuanță de fruct care mă excita, îi adumecam coapsele și picicoarele, coapsele pe care aroma grea se pierdea, genunchi, și ei cu mirosul sua de sudoare proaspătă, și tălpile picioarelor cu miros de săpun sau de piele sau de trudă. Spatele și brațele nu aveau vreun miros deosebit, nu miroseau a nimic și totuși miroseau a ea, iar în podul palmelor era aroma zilei și a muncii: cerneala tipografică de pe biletele de treamvai, metalul cleștelui, izul de ceapă sau de pește sau de grăsime prăjită sau de leșie de rufe sau arșița fierului de călcat. Dacă erau spălate, mîinile ei nu mai trădau nimic din aceste mirosuri. Dar săpunul doar înăbușea mirosurile, iar după un timp ele reveneau topite într-un miros unic, cel al zilei și al muncii, în mireasma zilei și a sfîrșitului zilei de muncă, a serii și a întoarcerii acasă, a sentimentului de a fi acasă. (Bernard Schlink – Cititorul, Polirom, 2009, traducere de Ana Mureșanu)

La mulți ani, dragilor, și la multe cărți care să vă încînte.

Dilemateca nr.56, ianuarie 2011

A apărut nr.56 al revistei Dilemateca. Articolul meu se cheamă „Mainstream SF“ și este despre volumul Capela excomunicaților, de Adrian Buzdugan (Humanitas, 2010).

În sumar: interviuri cu O. Nimigean și Ion Vianu, proză de Dora Pavel și Dan Lungu, ancheta („Prima traducere“) realizată de Marius Chivu, dosar Școala de la Tîrgoviște. Și altele.

A strigat cu virgulă și semnul exclamării

Am primit de la Marian Coman pdf-ul primului număr din Obiectiv cultural. Apoi am primit și revista pe hîrtie. Arată fain. Dar, mai ales, conținutul e mișto, ceea ce, pentru o revistă de cultură, e esențial (adînc, adînc am spus-o! Nu-i așa că mă doare adîncul de-atîta spus?!). Vedeți coperta aici.

*

În două zile m-am conversat/emailat/facebookit cu o colegă de facultate (Mariana Ștefan, adică Iba, care stă în Ploiești, ca să vezi!) și cu un coleg de liceu, Radu Ganea, care Radu mi-a trimis o poză cu nepotul lui Moș Crăciun, dar eu cred că e chiar Moșul Himself. Vedeți poza aici.

Dar cea mai tare e asta: sînt prieten pe facebook cu Emanuel.

*

Albumul lui Crystal Bowersox, Farmer’s Daughter, se poate asculta pe site-ul ei, aici. Intrați pe site și vă cîntă frumos de la un cap la altul tot cd-ul. E nou, a apărut pe 14 decembrie.

Iaca și un video cu piesa Farmer’s Daughter:

*

Diacritica pune ochii pe o știre dintr-un ziar și comentează: Eu cred că de fapt a strigat cu virgulă şi cu semnul exclamării, “Pentru tine, Boc!”.

Millennium Books: ultima ofertă a anului

Ultima ofertă specială pe acest an de la Millennium Books este valabilă înperioada 27-31 decembrie și constă în volumele Războiul bătrînilor şi Brigăzile-fantomă de John Scalzi – plus, ca bonus, numărul 1 al revistei Galileo.

Amănunte în privința comenzilor găsiți pe site-ul editurii, aici.

Un fragment din romanul Războiul bătrînilor, în traducerea lui Marian Truţă, puteți citi aici.

 

Crăciun fericit!

Prietenilor, fanilor, cititorilor, colaboratorilor, celor cu care am colaborat în 2010 și celor cu care voi colabora în 2011, tuturor celor pe care îi iubesc le urez un Crăciun fericit, o mare de zile liniștite și literatură cît cuprinde.

Vă pup odată cu Moșul!

(E Moș Crăciun cel adevărat, vă zic eu, am fost colegi de liceu.)

Observator cultural, 24 decembrie 2010

În nr.556 al revistei Observator cultural, din 24 decembrie 2010 (versiunea online), la rubrica FANTASY& SCIENCE FICTION, articolul De ce scriu SF? (3).

Răspund Sebastian A. Corn, Cristian-Mihail Teodorescu, Marcel Luca și Dănuț Ungureanu.

Dănuț Ungureanu: Scriu în registrul science-fiction din două motive aparent antagonice. Cel dintîi este un evazionism care mi-a fost caracteristic de mic copil şi de care nu am nici cea mai mică intenţie de a mă dezbăra. Am comis versuri de la opt ani, dar prima proză a fost printr-a cincea: imitaţia eroică a unei povestiri de prin CPSF, cu exploratori ai Africii, triburi misterioase, pitoni, muşte uriaşe. Dar esenţial mi se pare faptul că era o povestire science-fiction.
Cel de-al doilea motiv pentru care folosesc cheia SF este potenţialul uriaş al pretextelor sale în ceea ce priveşte abordarea problemelor noastre reale. Mi se pare că o lucrare science-fiction este un ambalaj fără egal pentru orice idee a lumii înconjurătoare, asupra căreia vrem să atragem atenţia. Evident că ai mai multe şanse la un cititor cu fantezie, farmec şi abilitate, iar SF-ul are resurse nelimitate în acest sens.

Cătălin Badea-Gheracostea – Alternative critice

Cea mai proaspătă carte de la Millennium Books este Alternative critice, de Cătălin Badea-Gheracostea (ediția a 2-a, revizuită și adăugită).

Cartea a fost lansată la Brașov pe 22 decembrie. Au vorbit despre ea Andrei Bodiu, Adrian Lăcătuş şi Mihai Ignat. Printre participanți au mai fost Caius Dobrescu și Alexandru Mușina. Adică toată floarea filologiei brașovene…

Cei interesați pot comanda cartea aici.

 

Millennium Books: oferta săptămînii

Oferta specială pe care Millennium Books o face în săptămîna 20 – 26 decembrie are ca obiect două dintre antologiile de succes ale anului 2009, aflate acum la al doilea tiraj: Millennium Fantasy & Science Fiction, vol.1 (editori Michael Haulică și Horia Nicola Ursu) și vol.2 (Șase ani de Ficțiuni, editor Horia Nicola Ursu). La acestea se adaugă, ca bonus, numărul 1 al revistei Galileo.

Mai multe amănunte pe site-ul editurii.

Observator cultural, 17 decembrie 2010

În nr.555 al revistei Observator cultural, din 17 decembrie 2010 (versiunea online), la rubrica FANTASY& SCIENCE FICTION, articolul De ce scriu SF? (2).

Iată răspnsul lui Florin Pîtea:

Scriu SF pentru că trăiesc în prezent. Literatura realistă este despre trecut, iar trecutul nu se mai întoarce.
Scriu SF pentru că îmi voi trăi restul vieţii în viitor, iar viitorul vine spre noi fie că sîntem pregătiţi ca să-l primim sau nu.
Scriu SF pentru că trăiesc într-o lume urbană, postindustrială, iar literatura pe care mi s-a cerut să o citesc în învăţămîntul preuniversitar era despre o lume agrară, preindustrială.
Scriu SF pentru că, pe parcursul vieţii mele, tehnologia accesibilă persoanelor din societatea în care trăiesc a evoluat spectaculos, iar SF-ul tratează despre ştiinţă, tehnologie şi schimbări sociale produse de acestea.
Scriu SF pentru că asta reprezintă o scuză bună ca să citesc reviste ştiinţifice şi cărţi de nonficţiune din afara specialităţii mele.
Scriu SF pentru că îmi place să îmi folosesc imaginaţia, iar unul dintre scriitorii mei preferaţi a afirmat că imaginaţia este inteligenţă care se joacă.
Scriu SF pentru că e un gen în care, pe lîngă plăcerea de a imagina personaje, intrigă, decoruri, accesorii, scene de acţiune şi dialoguri, ca în romanele realiste, am libertatea de a imagina lumi întregi.
Scriu SF pentru că prea des li se oferă cititorilor de SF texte fantastice, de groază, realist-magice sub scuza că şi acestea sînt „tot un fel de SF”. De fapt, aceste genuri se bazează pe o viziune iraţională asupra realităţii, iar esenţa genului SF este o viziune raţională despre realitate. Şi, dacă cititorii de SF vor SF, mă străduiesc (de cele mai multe ori) să le ofer SF, nu „tot un fel de”.

Obiectiv cultural la Brăila

Un nou supliment cultural, la Brăila. Asta e invitația:

Mai multe amănunte pe blogul lui Marian Coman.

Mai adaug că în primul număr veți întîlni semnăturile lui Lucian Merișca, Adrian Buzdugan și moa. Printre alții, evident.

Suplimentul se va difuza gratuit împreună cu ziarul Obiectiv-Vocea Brăilei. Primul număr va apărea luni, 20 decembrie.

%d blogeri au apreciat: