Băieții de mingi

Un articol pe care am renunțat să-l mai public, așa că îl pun pe blog:

Băieții de mingi

Sefeul românesc la finele de an 2010 este nu numai… dar și… adică orișicît… Deci, da?

Apar cărți pe hîrtie, cărți virtuale și virtuale cărți, apar reviste (pe hîrtie și online), avem parte de cenacluri (față-n față sau pe net), avem parte de lansări măcar de două ori pe an, cu ocazia tîrgurilor de carte, avem polemici, certuri, delațiuni și lingușiri, avem recenzenți în papuci de casă și recenzenți lunetiști, avem scriitori, grafomani și textieri, avem DEX, Gramatica Academiei, DOOM2 sau DES (și totuși inexistente pentru unii scriitori, traducători, redactori, editori, comentatori), avem tabere, găști, grupuri și generații, avem oameni care fac și oameni care tac, avem asociații care cresc într-un an cât alții într-o zi, avem premii și premiați, că pe premianți nu-i mai vede nimeni, avem cititori pasivi și cititori activi, bloggeri și bloggeri, avem vedete și anonimi și mai avem… mai avem… Ei?

Mai avem ceva, o specie rară, genul de băieți buni, cuminți și devreme acasă, mai puțin o dată pe lună/săptămînă cînd rămîn cu băieții la o bere întru preamărirea faptelor proprii (?) și ponegrirea dușmanilor reali sau închipuiți (evident, ei se cred niște donchișoți valahi și fiecare ulucă ce tremură-ntr-un gard pare o moară de vînt aka inamicul nației), ceea ce însemană tot aia cîtă vreme au cu cine se lupta în nume propriu (mai rar) sau încotoșmănați în armurile cavalerilor Nick Name.

Băieții ăștia, nu foarte tineri, cu meserii onorabile, cu amintiri din vremurile tinereții cînd erau de-o făptură și de-o seamă cu X și Y, astăzi ajunși mari și tari în varii domenii, nostalgici ai unei epoci în care cu toții erau fani și numai întîmplarea (nefericită, desigur) făcea ca alții să citească texte și ei doar să asculte, băieții ăștia iată că fac surfing pe valuri și valuri de naftalină (din care valuri au renăscut) și ies în prim-plan cu urechile ciulite după ovații.

Ei sînt băieții de mingi, cei care cred că lumea plătește biletul și vine la meci ca să-i vadă pe ei.

Anunțuri

4 răspunsuri

  1. wow. ai ceva pe suflet. ceva kilotonic.
    toate cele (ramase) bune!

  2. ? Dragul meu Mike, eu la asta am nevoie de translator. La ultima şedinţă a băieţilor cuminţi şi devreme acasă ( am reuşit să-i identific) eu am citit un text, aşa că poate ar trebui să mă regasesc în descrierea de „urechi ciulite după ovaţii” …dar nu sunt şi valah deşi de donquijote mă recunosc, prea tânăr nu mai sunt într-adevăr, dar nu reuşesc să-mi identific meseria onorabilă. Mă regăsesc şi nu prea în descrierea făcută, dar cred ca ceva de acest gen pătesc şi ceilalţi care citesc.
    Nu era mai simplu să spui clar cine şi cu ce te-a supărat? Poate astfel s-ar ajunge la clarificare şi eventual la reconciliere, fie ea şi româno-valahă.

  3. feri, despre scriitori am tot scris. si despre tine, evident. chiar daca tu nu te consideri asa ceva. poate de-aia incerci sa te regasesti in alta parte. eu zic sa te cauti acolo unde e vorba despre scriitori.

  4. […] Îmi amintesc de un articol pe tema asta pe care l-am scris pentru Observator cultural, dar pînă la urmă l-am publicat doar pe blogul meu: „Băieții de mingi”. […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: