Arhive zilnice: 9 noiembrie 2010

Băieții de mingi

Un articol pe care am renunțat să-l mai public, așa că îl pun pe blog:

Băieții de mingi

Sefeul românesc la finele de an 2010 este nu numai… dar și… adică orișicît… Deci, da?

Apar cărți pe hîrtie, cărți virtuale și virtuale cărți, apar reviste (pe hîrtie și online), avem parte de cenacluri (față-n față sau pe net), avem parte de lansări măcar de două ori pe an, cu ocazia tîrgurilor de carte, avem polemici, certuri, delațiuni și lingușiri, avem recenzenți în papuci de casă și recenzenți lunetiști, avem scriitori, grafomani și textieri, avem DEX, Gramatica Academiei, DOOM2 sau DES (și totuși inexistente pentru unii scriitori, traducători, redactori, editori, comentatori), avem tabere, găști, grupuri și generații, avem oameni care fac și oameni care tac, avem asociații care cresc într-un an cât alții într-o zi, avem premii și premiați, că pe premianți nu-i mai vede nimeni, avem cititori pasivi și cititori activi, bloggeri și bloggeri, avem vedete și anonimi și mai avem… mai avem… Ei?

Mai avem ceva, o specie rară, genul de băieți buni, cuminți și devreme acasă, mai puțin o dată pe lună/săptămînă cînd rămîn cu băieții la o bere întru preamărirea faptelor proprii (?) și ponegrirea dușmanilor reali sau închipuiți (evident, ei se cred niște donchișoți valahi și fiecare ulucă ce tremură-ntr-un gard pare o moară de vînt aka inamicul nației), ceea ce însemană tot aia cîtă vreme au cu cine se lupta în nume propriu (mai rar) sau încotoșmănați în armurile cavalerilor Nick Name.

Băieții ăștia, nu foarte tineri, cu meserii onorabile, cu amintiri din vremurile tinereții cînd erau de-o făptură și de-o seamă cu X și Y, astăzi ajunși mari și tari în varii domenii, nostalgici ai unei epoci în care cu toții erau fani și numai întîmplarea (nefericită, desigur) făcea ca alții să citească texte și ei doar să asculte, băieții ăștia iată că fac surfing pe valuri și valuri de naftalină (din care valuri au renăscut) și ies în prim-plan cu urechile ciulite după ovații.

Ei sînt băieții de mingi, cei care cred că lumea plătește biletul și vine la meci ca să-i vadă pe ei.

%d blogeri au apreciat: