Arhive zilnice: 13 aprilie 2010

Clasamentele Cititor SF 2010

S-au anunțat rezultatele și, dacă mă culc tîrziu, am fost pe fază.

Pe locurile I s-au clasat:

Cel mai bun roman Sf tradus – Hyperion, de Dan Simmons 35% (72/203 voturi)
Cel mai bun roman Fantasy tradus – Iureșul săbiilor, de George R.R. Martin 47% (94/201 voturi)
Cel mai bun volum horror tradus – Chemarea lui Ctulhu, de H.P. Lovecraft 43% (81/190 voturi)
Cel mai bun volum românesc – Îngerul păzitor, de George Lazar 36% (62/173 voturi)
Cea mai bună antologie / culegere – Tărîmurile pustiite – Ed. John Joseph Adams 39% (78/201 voturi)
Cea mai bună proză scurtă tradusă – Adînci, tot mai adînci, tunelurile, de George R.R. Martin 39% (66/168 voturi)
Cea mai bună proză scurtă românească – Epidemia, de Sebastian A. Corn 25% (44/178 voturi)
Cea mai bună traducere – Hyperion, de Dan Simmons, traducere Mihai Dan Pavelescu 41% (77/189 voturi)
Cea mai bună prezentare grafică – Alegerea celor trei, de Stephen King – Nemira 24% (50/206 voturi)



Adică 6 premii la Nemira, 2 la Millennium Press și 1 la Leda. Dacă aș avea și un contract cu Leda, aș putea spune liniștitt „ai mei au cîștigat tot“. Mă bucur pentru cei clasați pe locurile I, mă bucur că la unele am contribuit și eu un piculeț acolo (e mișto să muncești la o chestie care e apreciată, nu?)… am și un mare regret (chiar două), am și o mare nedumerire (ba chiar două)…

Natalie Merchant

N-am știut de tanti asta pînă azi, cînd am găsit o însemnare despre ea, mai precis un clip și cîteva cuvinte, pe Șalul e șarpele (blogul l-am descoperit săptămîna trecută și mai trec din cînd în cînd pe-acolo). Am văzut, am ascultat, m-am dus pe Youtube, am mai căutat, am mai ascultat. O să pun același clip totuși, mi-e cel mai apropiat. O ascult pe ea și mă gîndesc la o pagină din cărțile mele. Mai ales din Sara. Nu o pagină anume, ci o pagină. Care-o fi aia. Unde se deschide cartea. Cam așa cum o recitesc din cînd în cînd.

Urmează o chestie miștoooo, mișto de tot. Și nu mă refer doar la muzică. (Sub filmuleț, o pagină din Așteptînd-o pe Sara)

Încă ceva: albumul Leave Your Sleep al lui Natalie Merchant s-a lansat azi.

Pasaj de trecere

Magazinul cu scrisori de-a gata apăru din nimic, din întunecimea pasajului, după ce-am coborît scările. Am trecut de nu ştiu cîte ori prin pasajul ăla şi niciodată nu l-am observat. Nu-mi fac cumpărăturile din pasaje, din ganguri, folosesc pasajele pentru a ajunge pe trotuarul celălalt, pentru a ajunge pe peronul metroului, pasajele nu fac parte din harta pe care o port şi eu, ca orice om, undeva, în praful aşternut pe pantofi, în imagini răzleţe suprapuse peste alte imagini, binecunoscute, ale drumurilor zilnice. Sînt doar pasaje de trecere, legături ale trecutului cu viitorul. Ce am fost, de ceea ce vom fi. Clipe. Nimeni nu-şi încarcă memoria cu femeile de-o oră, cu numele cofetăriei în care bea o răcoritoare cînd afară sînt 40 de grade, cu scîrboşeniile de pe pereţii toaletelor publice, cu magazinele din pasajele de trecere….

Corina mă trimisese aici, n-am crezut nici o iotă cînd mi-a pomenit de magazin prima dată.

– Du-te, tu, de-aici! Care magazin de scrisori? Trec în fiecare zi prin pasajul ăla, nu se poate să tot trec pe-acolo şi să nu-l văd…

Dar el, magazinul, exista. Era în faţa mea, după geam, trei metri lungime şi unul jumate lăţime, era acolo, fără firmă, fără nimic care să atragă atenţia. O uşă banală, toată numai geam, o vitrină mare cît peretele, mă simţeam ca în faţa unui acvariu şi poate chiar eram, poate chiar eram…

Pereţii erau plini de petice de hîrtie, nimic spectaculos, putea fi orice, părea un magazin de felicitări, dintr-alea în care oamenii intră doar de Paşti şi de Crăciun, eventual de 1 martie.

Mi-am făcut curaj şi am intrat. Curaj? Curaj îmi trebuia?

“Ce tîmpit, să mă iau după Corina! C-o fi fost în capul meu? Cîlţi! Aia a fost!”

Corina, cu veşnicele ei aranjamente. Gata oricînd să-ţi facă lipeala cu o gagică mişto, frumoasă, deşteaptă, divorţată şi cu doi copii, evident! Ca să le ai pe toate. Să-ţi umple inima de…. de…

My heart is full…

nu mai ştiu în ce film am dat de replica asta. Sau ea a dat de mine şi mi s-a-nfipt în memorie – abuziv, zic eu – poate exact în locul în care aş fi putut memora magazinul ăla de scrisori. Scrisori gata scrise. Gata de expediat.

Am intrat.

Nu, n-a fost atît de simplu. M-am tot învîrtit prin faţa geamului – nici nu ştiu dacă i-aş putea spune vitrină, pentru că o vitrină are un alt rol, acela de a arăta, de a expune… Geamul ăla nu arăta nimic. Dar sugera. Îţi stîrnea imaginaţia. Îţi spunea că şi tu poţi, că şi tu ai putea…

Am privit o vreme prin el, spionîndu-i întrucîtva pe cei dinăuntru.

Proprietarul era un tip pe jumătate chel – cu fruntea înaltă, cum aveam să aflu că-i plăcea să zică, cu ochelari cu ramă metalică, cu o barbă albă-albă, deşi nu părea trecut de 50 de ani, îmbrăcat mereu ca scos din cutie, în fiecare zi avea altă cămaşă, altă cravată, alt costum – aveam să aflu asta cu timpul, aşa cum aveam să aflu şi că mirosea bine, tare bine, mă nimerise, era chiar Aqua di Gio, ştiu mirosul, avusesem şi eu cîndva, cîştigasem nişte bani în plus şi m-am şi grăbit să mi-l iau, ce era să fac şi eu cu nişte bani în plus decît să-mi iau un parfum, un parfum scump!, dar de prea multă vreme tînjeam după el…

Clienţi nu erau prea mulţi în seara aceea, nici n-aveau unde intra prea mulţi. Am stat o vreme să-i urmăresc, să văd ce fac, cum se comportă, care sînt regulile, pentru că prietena mea Corina nu-mi spusese nimic altceva decît

– Du-te, intră, cască ochii, pătrunde-te de atmosferă, află, află…

Ce? Ce puteam să aflu într-un magazin cu scrisori de-a gata?

De fapt, ca să fiu cinstit, mi-a zis altceva:

(textul integral aici)

Promoții, clasamente, cifre

Îmi place poza asta:

Sînt cle cinci cărți aflate, într-un fel sau altul, în cursa finală a Clasamentelor Cititor SF 2010. De fapt, mai e una, Cruciada mașinilor, dar asta lipsește din oferta specială Millennium Press a cărei ultimă zi e azi.

Cum tot azi e ultima zi în care puteți vota pentru stabilirea clasamentelor amintite. Dacă n-ați făcut-o… dați niște clicuri și veți face niște oameni fericiți.

Cînd am intrat azi pe blog eram vizitatorul cu numărul 150.001 (nu mi-a dat prin cap să fac o poză cu ecranul!).

Observație: am dedus, în ultimele zile, că blogul e vizitat mai des cînd nu scriu nimic decît în perioada în care am pus muzică. Ar trebui să facem o competiie pentru Blogul cu cele mai multe vizite și nici o însemnare.

Și dacă tot am ajuns la cifre, am mai spus-o, și dacă n-am mai spus-o, o repet:  în martie s-au împlinit cinci ani de cînd colaborez la Observator cultural (aproximativ 250 de articole), în mai (fix peste o lună, în 13 mai) se fac cinci ani de cînd colaborez cu Ziarul financiar/Ziarul de duminică (peste 100 de articole), iar luna asta se împlinește anul de cînd colaborez cu Dilemateca (14 articole publicate pînă acum). Să adaug la astea și cei doi aniîmpliniți înfebruarie de cînd fac Nautilusul (27 de apariții în perioada februarie 2008 – aprilie 2010, cu cel puțin 30 de articole semnate de mine). În total se cam fac vreo 400 de articole despre F&SF pe care le-am publicat în ultimii cinci ani. Asta dacă mă întreabă cineva ce am făcut în ultimii cinci ani. Că dacă mă întreabă, aș mai adăuga și cei doi ani de Tritonic și încă doi de Millennium Press.

%d blogeri au apreciat: