Ștefan Augustin Doinaș – Milițianul cu chipiu albăstrui

O PANARAMA A POEZIEI ROMÂNE CONTEMPORANE

(parodii, pastişe, cópii, imitaţiuni)

ȘTEFAN AUGUSTIN DOINAŞ

Miliţianul cu chipiu albăstrui

Un tip cumsecade-ndrăgind poezia
Gîndind la o rimă pe stradă trecea
Găsind-o, îl prinse subit bucuria
Şi spuse mulţimii ce sta şi-l privea:

Mă duc la redacţie să dau manuscrisul
Să-l publice astăzi pe pagina-ntîi
Dar stopu’ e roşu mi-mpiedică visul
Şi uite Miliţia, îi văd un călcîi

Tovarăşe dragă, un tip spuse iute,
Miliţianul acela nu vine pe-aici
Ia-ţi inima-n dinţi, pe roşu treci, du-te
Căci gloria te-aşteaptă şi timp nu e şi nici…

Dar el aştepta răbdător semaforul
Privind printre lume, atent la culori
Neluîndu-l în seamă pe sfătuitorul
Ce-şi rîdea în sine cu ochi sclipitori

Un deget întinse în stînga,-ntr-o parte:
– Priviţi cum se-nvîrte făcîndu-ne semn
Miliţianul acela voinic, nu departe
Să stăm nemişcaţi ca o uşă de lemn

– Tovarăşe dragă, e-o cioară-n copaci,
Zicea cetăţeanul privindu-l cam şui
Dar el răspundea întorcîndu-se: Taci…
Şi cioara părea cu chipiu albăstrui

În ureche-i şopti, ca să fie discreţi:
– Priviţi cum pufneşte şi scurmă stingher
Miliţianul acela voinic, prin boscheţi,
Să stăm nemişcaţi ca o uşă de fier

– Tovarăşe dear, e-un buldog sub copaci,
Zicea cetăţeanul zîmbind şi mai şui
Dar el răspundea întorcîndu-se: Taci…
Şi buldogu-avea un chipiu albăstrui

Îi spuse-alte vorbe, acuma pe-aceste:
– Priviţi unde-şi află odihnă şi loc
Miliţianul acela voinic din poveste…
Hai, dom’le, să trecem, că doar n-o fi foc!

– Tovarăşe baby, e-un stîlp sub copaci
Zicea cetăţeanul rîzînd foarte şui
Iar el, traversînd, îi strigă-n urmă: Taci…
Căci stîlpu-i părea cu chipiu albăstrui

Dar vai!, rezemat de portiţa unei case
Spunîndu-şi voios un „bravo monşer”
Stătea un miliţian uriaş care scoase
Din taşca de piele un chitanţier

– Ce fiară ciudată îşi varsă veninul
Oprind publicarea poemului meu?
Ce vrea omu-acesta de-mi ia buletinul
Şi ultimul pol al bugetului meu?

– Tovarăşe dragă, sînt omul rigorii,
Chiar eu te-am văzut, cum stăteam sub copaci,
Trecut-ai pe roşu, aşa că… I’m sorry!
Şi totuşi, poetul răspunse-ntorcîndu-se: Taci…

Mai bine ascultă poemul acesta
Şi dacă nu-ţi place-ţi dau banii, mă-nchin
Apoi recită, încheindu-şi şi vesta
Şi miliţianu-ascultă… însă foarte puţin

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: