Arhive lunare: martie 2010

Mad Season – I Don’t Wanna Be A Soldier

Premiul Arthur C. Clarke 2010 – nominalizări

S-au anunțat romanele nominalizate la Premiul Arhur C. Clarke 2010.

  • Spirit,  de Gwyneth Jones (Gollancz)
  • The City & The City, de China Miéville (Macmillan)
  • Yellow Blue Tibia, de Adam Roberts (Gollancz)
  • Galileo’s Dream, de Kim Stanley Robinson (HarperCollins)
  • Far North, de Marcel Theroux (Faber & Faber)
  • Retribution Falls, de Chris Wooding (Gollancz)

Premiul constă în 2010 £ și va fi decernat în cadrul unei ceremonii care va vea loc cu ocazia Festivalului de Film SF de la Londra, la 28 aprilie.

Pînă acum au mai luat premiul China Miéville – pentru Iron Council în 2005 (Consiliul de fier, Tritonic, 2006) și pentru Perdido Street Station în 2001 (Stația Pierzaniei, Tritonic, 2005, 2010), plus o nominalizare pentru The Scar în 2003 (Cicatricea, Tritonic, 2006) și Gwyneth Jones – pentru Bold as Love, în 2002, plus alte cinci nominalizări (1987, 1989, 1992, 1994, 2004). Nominalizări au mai avut Adam Roberts (2001 și 2007) și Kim Stanley Robinson (1987, 1993, 1997, 2003).

Romanele cîștigătoare în ultimii 10 ani (patru publicate și în românește):

2009 – Song of Time, de Ian R. MacLeod
2008 – Black Man, de Richard Morgan
2007 – Nova Swing, de M. John Harrison (Nova Swing, Tritonic, 2009)
2006 – Air, de Geoff Ryman (Aer, Tritonic, 2006)
2005 – Iron Council, de China Miéville (Consiliul de fier, Tritonic, 2006)
2004 – Quicksilver, de Neal Stephenson
2003 – The Separation, de Christopher Priest
2002 – Bold as Love, de Gwyneth Jones
2001 – Perdido Street Station, de China Miéville (Stația Pierzaniei, Tritonic, 2005)
2000 – Distraction, de Bruce Sterling

Neil Gaiman și Naomi Novik la Nemira

În curînd la Nemira:

Hardcover, format 150×225, în colecția Nautilus. Traducere de Liviu Radu. Mai multe amănunte pe blogul editurii.

LATER EDIT: un fragment din carte poate fi citit AICI.

Și tot luna asta:

În Nemira Junior, hardcover 150×225, traducere de Laura Bocancios.

Chris Cornell – Billie Jean

Parcă am pomenit de niște coveruri (sau doar m-am gîndit să pomenesc?). Și dacă tot am plecat ieri cu Chris Cornell… să rămînem la el. Billie Jean. Care Billie Jean? Știți voi… AIA. (Nu e film, dar e o înregistrare mai bună. Și e unplugged, numai bine ca tranziție de la ieri la mîine.)

Sau dacă vreți live…  am varianta asta:

Chris Cornell – Black Hole Sun

Pentru că am avut două însemnări LIVE (din nebăgare de seamă), pun si Chris Cornell de două ori: o dată unplugged, Black Hole Sun

și un cover (ca să zic așa), Ave Maria

ca să fac trecerea la ce urmează.

Dilemateca, nr.47, aprilie 2010

A apărut nr.47, pe aprilie 2010, al revistei Dilemateca.

Articolul meu este Sfîrșitul lumii, așa cum nu-l cunoaștem. Se referă la antologia lui John Joseph Adams, Tărîmurile pustiite (Nemira, 2009).

Alte articole: un interviu cu Florin Lăzărescu (realizat de Marius Chivu) în care găsim un Florin Lăzărescu cinstit, simplu, sincer, modest, fermecător, adică e așa cum e, așa cum îl cunosc; Matei Martin îi face unPROFIL Laurei Albulescu, redactor-șef al editurii Art; reportajul Nadinei Vlădescu este Puzzle munchenez; în sfîrșit, și la sfîrșit, sînt FRAGMENTE sînt din Curcubeul gravitației, de Thomas Pynchon, roman în curs de apariție la Polirom (traducere de Rareș Moldovan).

Din 3,14teca am extras asta:

„Ce e un scriitor – un om pe care îl tulbură nimicurile“, care a fost extrasă (de R.C.)  dintr-o povestire a lui Nabokov.

Din interviul cu Florin Lăzărescu am extras astea:

„Mărcile stilistice de care vorbești nu se nasc din acribia cu care lucrezi o frază. Dacă ar fi așa, cei mai buni scriitori ar ajunge contabilii.“

„aceeași plăcere pe care o am și cînd mă ocup de literatură“ – asta o pun în contextul în care – nu mai știu unde, poate pe AtelierKult? – se vorbea despre plăcerea/chinul de a scrie. Și ca s-o zic eu pe-a dreaptă (dreapta mea, așa cum o văd eu, evident), indivizii care vorbesc de chinurile facerii scritoricești îmi par puțin cabotini. Dacă te chinuie așa de tare, la ce perseverezi, frate? Soro?

„în zilele noastre, într-o țară pitorească precum România, scriitorul ar trebui să zică mersi că are o preocupare atît de serioasă și de frumoasă precum scrisul“

și

„de-aia sîntem un popor așa misterios-frumos într-o țară în care una dintre puținele preocupări serioase pe care poți să le ai e să fii artist“.

Alanis Morissette – Hand In My Pocket

Observator cultural, 25 martie 2010

În nr.518 al revistei Observator cultural, din 25 martie 2010, la rubrica FANTASY& SCIENCE FICTION, articolul Marea Vînzoleală.

Fragment:

Sînt cinci ani de cînd ne întîlnim săptămînă de săptămînă în acest colţ de pagină. Aproximativ 250 de articole. O parte dintre ele s-au adunat într-o carte (Nu sînt guru, Tritonic, 2007), o altă parte se pregăteşte pentru o a doua carte (…nici Torquemada, Millenium Press, 2010). Aceste articole mi-au adus cîteva premii – „Marian Mihai“ 2005, Omul anului la Galele AtelierKult 2005, Premiul pentru promovarea literaturii science fiction al Societăţii Române de Science Fiction şi Fantasy 2009. Au fost cinci ani în care ele i-au bucurat pe unii, le-au umplut timpul pentru cîteva minute altora, i-au ţinut pe alţii conectaţi la noutăţile din domeniu sau i-au introdus pe aceştia în ceea ce înseamnă F&SF (mai ales cel românesc), mi-au adus mulţi prieteni, o oarecare notorietate, faimă, cum vreţi să-i spuneţi. Ce nu mi-au adus aceste articole? Ce n-au reuşit ele? N-au reuşit să-i convingă pe unii că există SF românesc, nu i-au convins pe alţii că tot ce am scris am scris cu bună-credinţă, fără să urmăresc să demolez pe cineva, fără să urmăresc să pun beţe în roate cutărei sau cutărei iniţiative, n-au reuşit să-mi păstreze toate prieteniile…

Evident că, după cinci ani, pot să mă întreb: bine, dar, una peste alta, a meritat?

Pearl Jam – Jeremy

Live – Selling The Drama

Adică azi sînt la Brașov. Cald. Vreo două ore stat în tricou. Prin centru nu cred că o să am timp mîine să ajung.
Deci unplugged în continuare.

%d blogeri au apreciat: