Observator cultural, 24 decembrie 2009

În nr.506 al revistei Observator cultural, din 24 decembrie 2009, la rubrica FANTASY& SCIENCE FICTION, articolul Sefeul moare, dar nu se predă.

Fragment:

Un tînăr şi talentat scriitor britanic postează pe blogul său o însemnare cu titlul: „De ce SF-ul e pe moarte, iar fantasy-ul reprezintă viitorul?“.

El scrie fantasy, ca să n-avem vorbe. Un anumit tip de fantasy, că nu degeaba s-a apucat de scris după ce a citit Cicatricea lui China Miéville.

Ce zice junele Newton? Păi zice ce zice în titlu: că sefeul e pe moarte. De ce?

1. Pentru că citesc mai multe femei decît bărbaţi, şi femeile nu prea citesc SF.

2. Că găseşti mai mult „sense of wonder“ în articolele din New Scientist decît în cărţile SF.

3. Că mainstreamul înghite sefeul. Adică „brigăzile literare“ (Margaret Atwood, Jeanette Winterson, dar mai sînt şi alţii) au acaparat genul, au preluat ideile SF, le-au reciclat şi le-au prezentat într-o nouă formă cititorilor care nu vizitau secţiunile „Science Fiction“ ale librăriilor. Şi au vîndut aceste cărţi ca literatură mainstream, departamentele de marketing neincluzîndu-le în categoria SF.

4. Cititorii de fantasy modern sînt cei care au crescut cu filme ca Harry Potter şi Stăpînul inelelor. Noile comunităţi de fani au umplut Internetul cu bloguri şi forumuri în care vorbesc despre fantasy şi mai puţin, mult mai puţin despre SF.

*

În acelaşi număr al Observatorului, o recenzie a lui Paul Cernat la volumul Alte ţărmuri, editat de SRSFF: „Către un SF-ism neţărmurit“.