Microtexte, cărţi şi povestiri

Am trimis articolul la Observator, despre începutul de an. Am mai amînat o săptămînă interviul cu Dănuţ Ungureanu, să ne mai lămurim cu unele chestii. Lămuriţi, nelămuriţi, mîine îi trimit întrebările.

Proiecte, proiecte, proiecte. Proiecte mai vechi, reaşezate, sper să se vadă ceva în cîteva luni. Reaşezări şi la Nautilus. Vom publica un roman în foileton. Nu zic nimic deocamdată, se va vedea săptămîna viitoare. În rest, muncesc mai departe la cele începute.

Şi da, am scris, scriu în continuare, zilnic. Am trei capitole noi la Huca, dar n-am să le postez decît cînd voi termina totul. Ca să nu mai existe pauze.  Mai am de scris o jumătate din capitolul 2 şi în întregime capitolul 11, ultimul. Şi epilogul, da…

Şi dacă tot trebuia să aştept ora 3 ca să văd Oscarurile, mi-am luat foile şi, în loc să lucrez la Huca, am scris o poveste. 25 de pagini de mînă, în vreo 5 ore. Am mai trecutprin ele ieri, ar trebui să mă apuc de cules acum (ei, nu chiar acum, că dimineaţa am altele de făcut). Povestirea se cheamă Microtexte.

Apropo de microtexte, am mai comis una: microtexte.wordpress.com. Nu ştiu dacă voi putea scrie chiar zilnic, dar am să încerc. Poate am baftă şi de colaborări.

microtexte450

Asta-mi mai lipsea! Cînd am nevoie de timp mai inventez cîte o chestie mîncătoare de timp. Dar poate va ieşi ceva pînă la urmă.

Şi mai şi citesc, între timp (între care timp?). Am terminat Poarta lui Pohl. Da, mişto, mi-a plăcut. Mi-a plăcut pentru că a avut grijă de personaj. Ba chiar a reuşit şi cîteva personaje secundare. Cam aşa se întîmplă cînd scriitorul de SF mai uită că scrie SF şi vrea să scrie literatură. Adică literatură SF şi nu doar popularizarea ideilor SF. Sau doar aventuri. Nu că ar fi ceva rău în astea. Dar dacă tot pun mîna pe o carte, vreau ceva mai mult decît verbe. De-abia aştept să mă apuc şi de cartea a doua, Dincolo de orizontul albastru. Dar pînă atunci am început Grimus, de Salman Rushdie. Pe care cei de la Gollancz îl pregăteau de scriitor SF. E bine că s-au răzgîndit, nu?

pohl-poarta250 rushdie-grimus250

Un răspuns

  1. […] Lorena Lupu 10:29 pm Michael Haulică are o propunere curajoasă şi interesantă aici şi mai ales aici. Zice guru Mike: Microtextul este o povestire de 140 de semne. Nu moare nimeni […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: