E miercuri şi e vară

Am fost luni pe la Polirom. Bogdan Stănescu avea o surpriză pentru mine: Lanark: o viaţă în patru cărţi, de Alasdair Gray. 700 de pagini, să vedem cînd om citi-o.

Marţi am fost la Pucioasa, am şi poze, fac un post separat.

Miercuri… da, am trimis la Ziarul financiar articolul despre Alegerea lui Hobson de Robert J. Sawyer. Am văzut ce a scris cititorul-de-sf aici şi aici (am adăugat şi blogul lui în Blogroll). Am vrut să trec peste, pînă la urma am băgat şi două comentarii. Mi-e greu să văd aceleaşi şi aceleaşi poveşti despre găşti, cumetrii, cluburi etc. La cîte cărţi apar în România… se pare că multe găşti mai sînt, cîtă vreme legenda urbană zice că nu poţi publica decît dacă eşti într-o gaşcă. Şi-atunci ce ne facem cu debutanţii? Şi ei tot în găşti? Păi e o chestie să debutezi direct într-o gaşcă! Lucururile sînt cu atît mai hazlii atunci cînd despre ele scriu oameni care declară că nu citesc SF românesc… Şi-atunci ce naiba discută? Poveşti „auzite“? Depinde şi de la cine mai auzi poveştile astea, nu? În general, cînd unui om i se refuză o carte sau o povestire, el e econvins că din cauza găştilor. Şi la editura aia la fel, şi la revista ailaltă la fel… N-or fi şi el, omul, de vină? Dacă toată lumea îl refuză… O avea şi el vreo vină,nu? Bine-ar fi să se mai gîndească înainte de a acuza comploturile. În fine. Ştiu că aşa e, numai noi sîntem sănătoşi, toţi ceilalţi sînt nebuni. A, şi maizice cititorul-de-sf că mă va testa cu un text… Acuma ce aşteaptă? Să i-l resping? Dacă i-l resping, înseamnă că are dreptate, dar pierde ca scriitor, că rămîne, cel puţin o tură, nepublicat. Dacă i-l public… nu se duce dracului toată mambojumboleala lui? Şi-apoi… uite ceva ce are să înveţe de la început: dacă ai de gînd să-i trimiţi unui redactor un text spre publicare, nu-i da una cu bolovanul în faţă mai întîi. Zic şi eu… Deşi eu tot ce-mi place o să public, cît oi avea unde, indiferent de ce zic unii şi alţii. Inclusiv că ceea ce public e material prost. Dar aici e o altă discuţie, că, de pildă, unii premiază o carte cu World Fantasy, iar la noi fanii SF o înjură. C-aşa-i în tenis. Oricum e greu să-i mulţumeşti pe toţi. Eu am renunţat de mult la chestia asta.

Aş mai scrie… Dar Nautilus 7, almanahul Nautilus, dar ediţia românească din New Wired… Dar articolele… Pentru un scriitor fără cititori, cam mare vînzoleala… A, că mi-am amintit: e bună tare povestea aia cu „ştiu eu că volumul X nu se vinde, iar Y se vinde“. De unde dracu’ or fi ştind ei? Primesc rapoarte de la edituri?

8 răspunsuri

  1. Poate scrii candva un articol despre pasii pe care ii face o editura ca sa publice o carte din afara. Contactat scriitor/agent, corespondat si negociat contract cu agentul, gasit traducator, pleznit din bici cand traducatorul tandaleste, facut nervi cand cartea nu e gata la timp si nu apuca sa fie prezentata la targul cutare, etc.

    Cu detalii dar fara sa fie nevoie sa dezvalui marile secrete, doar cat sa stim si noi ce se ascunde sub „au fost probleme”, „am amanat publicarea cu o luna”, „speram sa fie gata pana la sfarsitul anului”. Poate daca se ridica ceata nu se mai trag concluzii pripite.

    P.S.
    Majoritatea linkurilor catre articolele din Observatorul Cultural – de pe la nr.161 in jos – trimit catre prima pagina a siteului.

  2. 1. multam de idee. poate ar fi interesant. desi cred ca mai mult pt blog decit de publicat in obs.cult.
    2. obs. cult. si-a schimbat site-ul de ceva vreme si am impresia ca nu au rezolvat cu toata arhiva

  3. impricinatul de corn | Răspunde

    băh, maic, cred că mie îmi aparţine vina ca „cititorul sf” să te … „testeze”. i-am dat această sugestie ca răspuns la postul domniei-sale „SF cu strigături…”. postul cu pricina părea scris după acumularea a extrem de mulţi nervi (da’ nervi, nu aşa…) – aşa că m-am simţit obligat, cumva, să creez o punte de comunicare.
    argumentele nu rezistă, de regulă, când interlocutorul e supărat. am vrut să-i arăt, cumva, că nu suntem chiar atât de sectari pe cât lăsa să se înţeleagă postul cu pricina.
    scuze!

  4. impricinatul de corn | Răspunde

    băh, maic, cred că mie îmi aparţine vina ca „cititorul sf” să te … „testeze”. i-am dat această sugestie ca răspuns la postul domniei-sale „SF cu strigături…”. postul cu pricina părea scris după acumularea a extrem de mulţi nervi (da’ nervi, nu aşa…) – aşa că m-am simţit obligat, cumva, să creez o punte de comunicare.
    argumentele nu rezistă, de regulă, când interlocutorul e supărat. am vrut să-i arăt că nu suntem chiar atât de sectari pe cât lăsa să se înţeleagă postul cu pricina. mă rog, şi autorul sublinia că însuşi postul respectiv îi anulează posibilitatea de mai a fi publicat sub redacţia ta. ştiam că nu este cazul, aşa că i-am răspuns că nu o controversă o să te „inerveze” în asemenea hal încât să-l refuzi.
    aşa că, e vina mea că s-a ajuns aici, nah…
    scuze!

  5. intre timp i-au mai disparut nervii si s-a inchegat o discutie. sper sa-mi trimita textul si, mai ales, sper sa-mi placa. sint in (perpetua) cautare de texte pentru Nautilus.

  6. Chiar scrie foarte bine si lucrurile pe care le-a spus mi-au mers la inima,ma astept la un text incisiv si plin de surprize.
    Chiar asa ! trimite textul!

  7. Pai da, ca din cearta ies lucrurile serioase 😉

  8. O sa vina, la sfarsitul lui august…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: