Arhive zilnice: 16 iulie 2008

O hucă în minunatul Inand (recapitulare)

Am adăugat în meniu la Proză o listă cu capitolele postate din Huca, cu linkuri la însemnările respective. Dacă cineva le-a pierdut şi le vrea. Iat-o şi aici:
O hucă în minunatul Inand (1)Prolog
O hucă în minunatul Inand (2)Un client ca oricare altul
Aici va intra William Rikki Ardha Matsyendra.
O hucă în minunatul Inand (3) Vom uita pentru dumneavoastră
O hucă în minunatul Inand (4)Déjà vu
O hucă în minunatul Inand (5)Peştele Rick
O hucă în minunatul Inand (6)El Mariachi
O hucă în minunatul Inand (7)Gabriela + Lotek = LOVE (sau ce va fi fost)

E miercuri şi e vară

Am fost luni pe la Polirom. Bogdan Stănescu avea o surpriză pentru mine: Lanark: o viaţă în patru cărţi, de Alasdair Gray. 700 de pagini, să vedem cînd om citi-o.

Marţi am fost la Pucioasa, am şi poze, fac un post separat.

Miercuri… da, am trimis la Ziarul financiar articolul despre Alegerea lui Hobson de Robert J. Sawyer. Am văzut ce a scris cititorul-de-sf aici şi aici (am adăugat şi blogul lui în Blogroll). Am vrut să trec peste, pînă la urma am băgat şi două comentarii. Mi-e greu să văd aceleaşi şi aceleaşi poveşti despre găşti, cumetrii, cluburi etc. La cîte cărţi apar în România… se pare că multe găşti mai sînt, cîtă vreme legenda urbană zice că nu poţi publica decît dacă eşti într-o gaşcă. Şi-atunci ce ne facem cu debutanţii? Şi ei tot în găşti? Păi e o chestie să debutezi direct într-o gaşcă! Lucururile sînt cu atît mai hazlii atunci cînd despre ele scriu oameni care declară că nu citesc SF românesc… Şi-atunci ce naiba discută? Poveşti „auzite“? Depinde şi de la cine mai auzi poveştile astea, nu? În general, cînd unui om i se refuză o carte sau o povestire, el e econvins că din cauza găştilor. Şi la editura aia la fel, şi la revista ailaltă la fel… N-or fi şi el, omul, de vină? Dacă toată lumea îl refuză… O avea şi el vreo vină,nu? Bine-ar fi să se mai gîndească înainte de a acuza comploturile. În fine. Ştiu că aşa e, numai noi sîntem sănătoşi, toţi ceilalţi sînt nebuni. A, şi maizice cititorul-de-sf că mă va testa cu un text… Acuma ce aşteaptă? Să i-l resping? Dacă i-l resping, înseamnă că are dreptate, dar pierde ca scriitor, că rămîne, cel puţin o tură, nepublicat. Dacă i-l public… nu se duce dracului toată mambojumboleala lui? Şi-apoi… uite ceva ce are să înveţe de la început: dacă ai de gînd să-i trimiţi unui redactor un text spre publicare, nu-i da una cu bolovanul în faţă mai întîi. Zic şi eu… Deşi eu tot ce-mi place o să public, cît oi avea unde, indiferent de ce zic unii şi alţii. Inclusiv că ceea ce public e material prost. Dar aici e o altă discuţie, că, de pildă, unii premiază o carte cu World Fantasy, iar la noi fanii SF o înjură. C-aşa-i în tenis. Oricum e greu să-i mulţumeşti pe toţi. Eu am renunţat de mult la chestia asta.

Aş mai scrie… Dar Nautilus 7, almanahul Nautilus, dar ediţia românească din New Wired… Dar articolele… Pentru un scriitor fără cititori, cam mare vînzoleala… A, că mi-am amintit: e bună tare povestea aia cu „ştiu eu că volumul X nu se vinde, iar Y se vinde“. De unde dracu’ or fi ştind ei? Primesc rapoarte de la edituri?

%d blogeri au apreciat: