Postarea pe blog a fragmentelor acestei povestiri pe măsură ce ea se scrie nu are ca scop atragerea de laude, pe bune. M-ar interesa păreri, lucruri concrete. Merge bine povestea? Ţine cititorul lipit de pagină? Personajul ăla are vreo noimă? Scenografia e OK? Unde exagerez? Unde, dimpotrivă, las pete albe? Pe mine, de pildă, mă deranjează că cele două exemple de transfer au tematică sexuală. Că nu ăla e singurul scop pentru care oamenii apelează la transfer. Bine, o dată a fost client, o dată a fost hucă. Dar ar putea să mai apară şi alte scopuri… Ar trebui să aibă un nume personajul? Ar fi mai viu? Oraşul (Inand) încă nu se vede – dar se va vedea, tocmai asta era faza cu capitolul pe care voiam să-l introduc şi la care am renunţat deocamdată. Oricum urma un capitol (Îngerii de Jos) în care voiam să povestesc despre oraş. Nu prea sînt personaje secundare. Dar, în general, în povestiri nu prea sînt. Ar trebui? Ar ajuta povestea dacă ar apărea un personaj secundar mai puternic?
Vă cert păreri, sugestii, critici…
Se poate?
Spun astea pentru că ieri am primit un mail de la cineva care-mi spunea:

Ma bucur sa citesc pe „Colier” fragmente de proza!
Suna promitator ceea ce faci si sunt tare curioasa sa
vad ce va iesi. Iti doresc sa ai multa inspiratie cu
„O huca”, un stil cat mai curgator si firesc si sa
reusesti sa tii cititorii in suspans! Mai curioasa
sunt sa vad daca intr-adevar se va constitui o retea
intreaga de comentarii pe blogul tau, daca vor fi
interventii punctuale pe marginea textului, nu doar
aprecieri si exclamatii! Ca pana la urma asta ar
insemna ca blogul sa fie un atelier de creatie si de
interactivitate intre tine, ca autor, si cititori!

Şi cred că are dreptate. Că, de fapt, asta îmi şi doream cînd m-am hotărît să pun pe blog fragmentele. Şi mai recunosc că ideea de a pune pe blog Huca întimp ce ea se scrie, a izvorît tot din îndemnul corespondentei mele (mi-a propus asta în urmă cu cîteva luni, cînd ne-am întîlnit).