Arhive zilnice: 24 februarie 2008

Eurocon 2008 – nominalizări

Pe lista de discuţii Wellstimisoara cineva a postat un mesaj cu lista nominalizărior la premiile Eurocon 2008. Nu se specifică sursa acestei liste, dar am oarece dubii privind autenticitatea ei. Chiar dacă exista această listă pe undeva, pe site-uri ruseşti, ea tot falsă e.
Iată doar partea care se referă la România:
Best Author:
Dan Dobos (Romania)

Best Translator
Liviu Radu (Romania)

Best Magazine
Fiction.ro (Romania)

Best Publisher
Tritonic (Romania)

Best Fanzine
Helion (Romania)

Encouragement Awards
Roxana Brinceanu (Romania), new writer

În primul rînd, pe site-ul oficial al Eurocon 2008, lista nu există.
În al doilea rînd, lista asta prea arată ca lista din 2006, de le Kiev. O puteţi vedea aici. S-au scos din ea doar propunerile Rusiei.
Acuma, e posibil ca organizatorii să folosească acea veche listă, în speranţa că delegaţii fiecărei ţări o vor actualiza.
Aşa că să nu vă mire „propunerile“ româneşti.
Din ce ştiu eu, lucrurile stau cam aşa: cinvea din România trimite lista cu nominalizări pentru România (e de preferat să se acopere toate categoriile), iar în mai să meargă la Moscova şi să susţină aceste nominalizări. Trebuie ştiut ceva de la bun început: nu sînt şanse la premii. Ştiu că unii au început să se inflameze cu urări de succes, cît mai multe premii… Nu se va întîmpla asta mai devreme de cîţiva ani în care vom avea delegaţi la fiecare ediţie a Eurocon. Acolo premiile se dau în urma unor negocieri între delegaţii… e ceva mai complicat. Iar ca să poţi negocia, bine-ar fi să-i mai cunoşti pe unii şi pe alţii.
Singurul premiu cu care se vine (100%) este cel de încurajare, care nu se votează, ci rămîne aşa cum a fost trecut pe listă.
Prin alte ţări lucrurile se întîmplă aşa: convenţiile naţionale stabilesc lista de propuneri, iar delegaţii merg cu ea în dinţi şi o depun unde trebuie. Apoi o susţin/negociază (dacă au pretenţii şi la alte premii în afara celui de încurajare; apropo: i-am scris lui David Lally anul trecut propunîndu-i să schimbe denumirea acestui premiu, să fie pentru „best new writer” şi să se eşlimine termenul de „încurajare” care, la noi, are o tentă peiorativă).
Deci ce-ar trebui făcut (văd că te interesează şi e normal să te intereseze: ai scos o carte, ai lansat o revistă în 2007):
În lipsa convenţiei naţionale (cîndva era vorba că premiile Romcon vor fi automat propuneri pentru Eurocon) ar trebui ca cineva să-şi asume treaba asta cu nominalizările. Eu şi cu Marian Coman ne-am implicat în povestea cu premiile Romcon o vreme şi, după vreo doi ani de pumni în nas şi şuturi în cur am renunţat. Ca săvedem că cei care ne-au tras-o din toate părţile nu erau interesaţi în acordarea premiilor după alte criterii, într-o altă organizare. Nu, nene. Voiau doar să nu le facem noi. OK, nu le-am mai făcut. Şi de-atunci nici nu mai avem premii naţionale.
Am fost la Kiev în 2006, m-am implicat în treaba cu premiile Eurocon, am trimis o listă, am fost acolo şi am susţinut-o în faţa delegaţilor din celelate ţări. N-am reuşit mare lucru. Dar măcar s-a auzit că în România trăiesc şi scriitori, se scot şi reviste, şi fanzine… Şi am adus totuşi un premiu de încurajare. Măcar România n-a fost total absentă din lista premiilor. Alţi pumni în nas, alte şuturi în cur. Că de ce eu? Că de ce nu alţii mai merituoşi? Anul trecut nu m-am mai implicat. Evident nici ăi de-au strîmbat din nas n-au făcut-o. Că ei nu voiau mai multe premii sau mai bine acordate. Ei voiau doar să nu apar eu pe-acolo. Adică au văzut în apariţia mea acolo faptul că apar eu în locul lor. Capisci? Ştiu că au fost sefişti din România la Copenhaga. N-au venit nici măcar cu premiul de încurajare. S-au dus acolo doar ca turişti, să se promoveze pe ei, treaba lor. Dar măcar să nu se mai dea răniţi în aripa lor de sefişti români. Cred că nu mai avem ce comenta. Sau, dimpotrivă, ar trebui să avem dacă chiar vrem să se întîmple (totuşi) ceva.
Aşa că, dragă George, dacă consideri că trebuie făcut ceva pentru a fi şi noi pe listele alea, ca să afle europenii că existăm şi noi, n-ai decît să te bagi de unul singur, să te duci în mai la Moscova şi-apoi să fii destul de tăbăcit să rezişti cînd vor începe să curgă în jurul tău scupaţii celor care, de fapt, nu vor să facă nimic, dar nici nu vor ca alţii să facă.
Cam ăsta e, din păcate, un tablou al fandomului românesc. Ştiu că poate fi şi altfel. Dar pentru asta ar trebui să fie mai mulţi cei care se implică să facă ceva. Iar eu unul m-am cam săturat s-o iau peste bot de la toţi demagogii, afaceriştii, luzării etc. Mai bine stau pe curul meu şi-mi văd de scris sau de ce mi-o părea mie că pot face.

%d blogeri au apreciat: