Dragă Mugur

moto: Dacă eşti paranoic nu înseamnă că nu te urmăreşte nimeni

Am intrat ieri pe RomaniaSF online şi am văzut că ai pus articole noi, am şi scris despre ele pentru Observator cultural. Ieri mai pe la prînz am intrat din nou, să-ţi semnalez că am scris despre… şi am văzut că, la articolul tău, ai mai adăugat încă trei părţi. Dacă ai vrut să încerci stratagema aia cu „stîrnim oleacă de scandal şi facem trafic“ m-ai pierdut de muşteriu, nu mă bag. Dar eu am luat în serios ce-am găsit acolo, ca tot ardeleanul, şi aş avea ceva de precizat/răspuns. Cum eram înscris pe site cu un pseudonim (doar tu îmi ştiai identitatea din formularul de înscriere), mi-am zis că mai corect ar fi să-mi fac un nou cont, cu numele meu. N-am primit nici pînă azi mailul de confirmare, aşa că o să zic ce am de zis aici, pe blogul meu.
Articolul tău se cheamă Cine este, de fapt, Capitanul Nemo? şi, cum ziceam, ieri dimineaţă nu era postată decît prima parte din ce poate fi citit azi. Mi-a părut că ai vrut să spui ceva, dar nici n-ai vrut să numeşti de-a dreptul, aşa că am trecut cam lejer peste problema ta cu Valentin Nicolau. Trebuia înţeles mai mult?
Însă am rămas aşa… cam nedumerit de parţile adăugate ieri.
Partea a doua: Baloane de săpun. Se referă la venirea mea la Nautilus. N-am înţeles metafora din titlu, probabil trebuia căutat mai adînc în text. În schimb, partea cu „Recrutarea lui Michael Haulică, demisionarul din fruntea colecţiei Fiction.ro a editurii Tritonic (şi, prin acesta, a cîtorva dintre prietenii lui, – încîntaţi, probabil, de mirajul unei eventuale apariţii în volum în vestita colecţie Nautilus)” pare cît se poate de clară, ca insinuare (chiar dacă nu dai nume. Nici prenume, vorba cuiva). Numai că, din cîte ştiu eu, n-a mai fost „recrutat“ nimeni. Iar dacă prietenii mei vor publica la Nemira… mai rămîne de văzut. Ce te faci dacă vor publica şi la altă editură? S-a dus scenariul, nu? La ce-ţi ajută construcţiile astea? Şi „mirajul“…. sună urît. Parcă i-ar păcăli cineva. Nu ştii cine şi ce a vorbit, cu cine… Şi-atunci? Hai să ne imaginăm ce-o fi şi să scriem despre ce ne imaginăm… Că poate iese ceva din asta. Cam aşa îmi sună.
Despre emisiunea de o oră de la SMART FM, ştiu doar că va fi. Durata încă n-am stabilit-o, dar poate ştii tu mai multe.
„Nu ştiu cum se vor împăca unele interese şi prietenii, pesemne că nu mai contează din moment ce mintea umană este în stare de cele mai tari scenarii, iar economia de piaţă românească devine tot mai… autohtonă şi ciudată.“ Nu ştiu ce părere ai tu despre prietenii, dar eu am aflat, în ultima vreme, că ele, prieteniile, nu prea au de-a face cu terţii (adică editurile la care funcţionăm pentru o perioadă din viaţa noastră).
Finalul: „Să speram doar că lucrurile se vor îndrepta spre o direcţie diferită faţă de înaintaşele “Lumi Virtuale” şi “Fiction.ro”“. Adică să public aceiaşi autori slabi? Acelaşi gen de literatură lipsită de calitate? Să moară şi revista asta după 3-4-5 apariţii (bănuiesc că te referi la Lumi Virtuale varianta pe hîrtie… că dacă iei în calcul varianta electronică, m-aş bucura să fac şi cu Nautilus cincizeci de numere în următorii patru ani). Care e teama ta?
După ce citesc un articol (chiar şi critic la adresa mea) îmi place să rămîn întrebîndu-mă dacă autorul lui a avut dreptate sau nu, dacă nu cumva ar trebui să regîndesc anumite lucruri… În nici un caz nu-mi place să rămîn întrebîndu-mă „ce-a vrut să spună autorul?“.
Partea a treia: Un trio de zile mari. Adică revista Nautilus, almanahul Nautilus şi emisiunea Nautilus de la SMART FM. Titlul pare ironic, avînd în vedere ce spui în continuare. Un site „uşurel“ pentru revista în care am adunat povestiri de la prieteni (şi ce-o fi rău că printre prietenii mei sînt şi scriitori? Deşi pe Aron Biro l-am văzut o singură dată, la Galele Kult, iar pe Cristi Mitran l-am cunoscut în urmă cu două luni la un Schimb de cărţi organizat de Bookblog; mi-ar fi plăcut să remarci că ei au debutat în acest prim număr al revistei, asta chiar mi se pare important şi dovedeşte că Nautilus şi-a propus ceva şi chiar face ce şi-a propus, încă de la primul număr), „o listă cu premiile internaţionale ca ştiri de maximă importanţă“ (nu am acordat grade ştirilor, dar da, premiile internaţionale mi se par importante; dar mai sînt şi alte ştiri… chiar şi una despre ultima apariţie de la Tritonic).
Povestea cu „Atelier Kult reuşeşte doar o dată pe an, în cel mai bun caz, să scoată o antologie“ nu e chiar un argument că n-ar exista texte româneşti. AtelierKult nici nu şi-a propus să scoată antologii decît la un an, un an jumate. Iar faptul că nu avem deja a doua antologie ţine de un oarecare accident, de pierderea bazei de date… lucruri pe care membrii atelierului le ştiu.
Emisunea radio? „după cum veţi vedea, se vor perinda – în stilul obişnuit, aceiaşi“ zici tu. În acest moment, eu nu ştiu cît va dura emisiunea, am o idee (mult sub o oră), iar structura emisiunii, aşa cum o văd eu acum, nu prea permite perindarea nici aceloraşi, nici a altora. Iarăşi combaţi ceea ce îţi imaginezi tu.
De ce nu aştepţi să apară primul almanah, primele emisiuni ca să-ţi exprimi o părere la obiect, şi te grăbeşti să-ţi imaginezi ororile care vor veni peste noi ca drobul de sare… Parcă spuneai în comentariile la articolul tău, luîndu-i apărarea lui George Lazăr, că de fiecare dată cînd apare unul care face ceva se trezesc alţii să-i dea în cap. Spre deosebire de tine, nu? Tu nici măcar nu aştepţi să vezi ce fac alţii…
Partea a patra: Înverşunare şi strategie. „În sfârşit, înţeleg de unde înverşunarea lui Michael pe revista Sci-Fi Magazin. Pînă la un moment dat, am crezut că este vorba de bune intenţii“„S-a dovedit că, de fapt, comentariile de pe blogul lui Horia Ursu nu au fost decît o parte de strategie (nu neapărat personală) în pregătirea propriei lansari.“ În primul rînd că am scris despre Sci-Fi Magazin încă de la apriţia ei, în toamnă, cînd eram bine-mersi la Tritonic. Şi i-am spus şi lui George lucrurile astea. Am scris, pînă acum, de trei ori despre Sci-Fi Magazin. Şi de bine şi de rău. După cum a fost cazul. Şi acum hotărăşte-te: ori George ar trebui să tragă concluziile mai ales în ce priveşte traducerile (şi redactarea, am tot zis eu), ori s-au repezit pe bietul om ca lupii, să-l sfîşie? Tu le susţii pe amîndouă şi mie mi-e cam greu să le accept pe amîndouă în acelaşi timp. Adică observaţiile au fost pe bune sau aiurea? Te-a întrebat şi Horia, în comentarii, unde am greşit în ceea ce i-am semnalat lui George, dar n-ai mai răspuns… Ţi-a fost greu? Te-a durut?
Iar „îndulcirea bomboanei“ n-are legătură cu apariţia Nautilusului. Ce am avut să-i reproşez lui George i-am zis (şi pe hîrtie, şi pe net, şi în faţă). Grijă să dau rău nu am, că Sci-Fi Mag nu publică recenzii, deci nu trebuie să mă tem că acum o să se răzbune pe ce i-am zis. Cred că s-a lămurit (sper) cu lucrurile pe care am avut a i le reproşa, şi am şi semnalat că ultimul număr e mai îngrijit (ca traducere/redactare). Pot să-ţi arăt paginile revistei, că au mult mai puţine adnotări decît precedentele numere.
Comentarii. Îi răspunzi lui Horia (care ţi-a zis că, de fapt, el a început discuţia depre Sci-Fi pe blogul lui) „nu mi s-a parut fair-play, mai ales ca toti stim ce si cum“. Toţi ştim ce? Vorbeam despre aspect, despre redactare… nu erau secrete guvernamentale, nu erau lucruri p ecare nu e bine să l eştie ceilalţi. Astea sînt la vedere, Mugur, ajunge să deschizi revista şi se văd. „Am avut senzatia ca sunteti in eroare“. Senzaţia? Păi dacă ai avut senzaţia, repet şi eu întrebarea lui Horia: care era eroarea?
„Stiu ca nu-i sta in caracter lui Mike sa faca anumite lucruri, dar Dumnezeu stie ce poate sa faca… „conjunctura”!“. Mulţumesc că nu mă crezi în stare de una şi alta, dar ai scris cam mult despre „ce nu mă crezi în stare“… Iar treaba cu conjunctura… iarăşi mi-e că ia forma drobului de sare. Dacă n-ar fi fost Nautilus aş fi publicat articolul despre Sci-Fi în Observator cultural. Presupun că nu-i bănuieşti şi pe cei de-acolo implicaţi în lupta de interse din SF.
Şi-acum, dragă Mugur, că tot am ajuns la „conjunctură“ şi la atacuri… ce-ar trebui să cred eu, după ce ieri la prînz ai adăugat la articolul tău părţile referitoare la mine şi la Nautilus (sau să zic Nemira?) şi azi, pe blogul Tritonic se anunţă că ai preluat colecţia (colecţiile) de F/SF/H de la Tritonic? Că e vorba de „conjunctură“? (dar de „conjunctura“ ta) Că te-a obligat cineva să mă ataci sau că aşa ai considerat tu că trebuie să duci mai departe ceea ce am început eu la Tritonic? Spune „nu“. Pliz.
În încheiere îţi urez succes în ceea ce vei face de-acum încolo. E loc sub soare pentru toţi, aşa cum am mai zis. Cu cît mai multe edituri, cu cît mai multe reviste, cu atît ne va fi mai bine. Şi tot românul va prospera.
Later edit: Aşa, că mi-am adus aminte: „Revista electronică Nautilus, concretizată printr-un website “uşurel” (…) a fost lansat spectaculos printr-un spam general.“. Bine, măi Mugur, acuma e spam? Şi cînd o făceai tu (tot pentru Nemira) cum îi ziceai?

Reclame

37 răspunsuri

  1. Trist. Parca ar fi o oglindire a politicii in lumea literelor; insa daca de la cei din politica actuala asteptarile mele sunt foarte mici, cel putin pentru (inca) cativa ani de acum incolo, in zona asta asta nu sunt interesat decat de produsul final – „de citit” – si mai putin de atacuri/motivatii/interpretari – si elegant era – si de bun simt – ca fiecare sa-si vada de treaba, si s-o faca bine.

    Un inceput cu stangul pentru Mugur Cornila – si da, a varsat si galeata cu lapte – dar eu ca cititor/consumator/cumparator – nu-mi doresc decat sa reuseasca, chiar mai bine decat Michael Haulica, la carma SFFH/Tritonic.

  2. Da, trist. Si eu ii doresc lui Mugur sa faca lucrurui mai bune decit am reusit eu. Ma asteptam sa inceapa cu astea, sa arate ce poate acolo, in colectii. Trebusoara asta ii cam strica imaginea si, de-acum, imaginea lui e legata de cea a colectiilor. Nu e un inceput tocmai bun. Spre deosebire de politica, in cazul editarii de carte campania negativa nu-ti aduce voturi.

  3. Deocamdata nu pot sa spun decit ca motto-ul pare a fi parerea ta despre mine si nu despre ceea ce am scris. Or, daca pornesti asa, nu cred ca este cazul sa te mai intinzi pe atitea rinduri si sa argumentezi ceea ce nu poate fi contestat. Pentru ca n-ar avea rost, paranoia este paranoia, ideile fixe sunt prea fixe pentru a le schimba iar halucinatiile n-au legatura cu realitatea. Cat priveste lipsa de logica… (cam astea sunt definitiile, nu?)
    Traim intr-o lume cu jocuri pe care le inteleg sau nu, de care mi-e sila ori nu le iau in seama. Si mi-as dori sa stau departe de astfel de jocuri. Are dreptate Ix, in politica te poti balacari cum vrei. Dar nu si in lumea literelor? Ei bine, s-a dus vremea aceea. Ce nu iau multi in calcul atunci cind vorbesc despre aceasta lume este ca, in clipa de fata, o piata care se numeste „a literelor”, dar care este de ceva peste 40 milioane de euro (si in crestere), nu mai este o lume frumoasa si idilica. Nu mai exista editor care sa nu se gindeasca la cit va cistiga din urmatorul titlu. Nu se mai vinde Baudelaire sau Proust decit la cunoscatori. Target-ul asta se strimteaza pe zi ce trece. Sunt si aici lupi si hiene care stau la pinda sa-si rupa ciosvirta.
    N-are nici o legatura ce a aparut pe portal si ce voi face la Tritonic vis-a-vis de colectie. Portalul nu este al unei edituri si este liber la opinii. Dupa cum ai vazut si tu, desi America One este o carte pe care o apreciez, desi am parerea mea formata cu mult inainte sa-l cunosc pe George Lazar ca sa pot fi acuzat de partizanat, recenzia lui Victor Martin – negativa si poate exagerata – a aparut, ca de altfel toate articolele trimise de el. Oricum, dupa cum bine stii, planul editorial este plan editorial si, ca la orice editura care se respecta, nu poate fi schimbat cu una, cu doua, peste noapte. Probabil ca la anul, dupa cum spuneai, se va simti ceva, daca se va simti.
    In rest, toate bune!

  4. Acel moto nu este parerea mea despre tine si stii asta. Acel moto are legatura cu mine, il folosesc deseori cind mi se pare ca am devenit o „tinta” pentru cineva, asa si acum. Poate tu ai vrut altceva. Poate doar mi s-a parut ca ai ceva cu mine. Dar daca nu? Cam asta vrea sa spuna. SI n-ai dreptate cind spui „N-are nici o legatura ce a aparut pe portal si ce voi face la Tritonic”. De ieri de la prinz, tot ce spui, oriunde o faci, are legatura cu Tritonic. Sau, mai bine zis, cei care te vor auzi/citi vor face legatura. Daca tie nu-ti pasa ce spun ceilalti despre tine, ar fi bine sa te gindesti la colectii si la editura. Ti-ai cam pierdut libertatea, Mugur… De-acum inainte va trebui sa aperi colectiile si editura. Atit cit vei putea s-o faci. Nu poti fi si inauntru si pe margine. ata ete. sorry.

  5. lasa, dado, ca in urma votului popular – care a avut ca finalitate DOOM2 – e OK si moto si motto. la editia urmatoare poate intra si mottto.

  6. Probabil numai eu lipseam. Sper sa nu ma bag ca musca-n lapte iar daca da, ei bine, deja ma facut-o.

    Ma speriati un pic. Asa sunteti dintotdeauna? Adica va mai trageti, asa, prieteneste, cite un cap in gura? Iertati-mi ignoranta, sunt nou in bransa postrevolutionara. Iar amanuntele astea, care tin de bucataria interna a SF-ului autohton chiar ma depasesc. Din locul in care se agata harta in cui (in partea dreapta), lucrurile se vad, totusi, intr-un fel.

    Referitor la revista electronica, presupunerea mea e ca Nicolau a facut pur si simplu o mutare de sah luindu-l pe Mike de pe piata si dindu-i o sinecura pentru a-l face indisponibil.
    Presupun, Mike, ca i-ai facut suficiente zile negre ca responsabil de colectie la Tritonic.
    Este insa greu de crezut ca acest format poate avea si alt succes decit pur de palmares (altelierkult e greu de concurat) si ca, totodata, va tine mai mult decit dispozitia lui Nicolau pe care, in treacat, nu il vad in nici un caz dind banii pe o eventuala antologie de autori romani si stiu bine ce spun.

    Personal, am sentimentul ca te risipesti pe site-ul Nemira. Sau, pe vorba lui Horia, o freci la rece. Da un semn daca ai vreun proiect al tau la care pot pune umarul.

    Cit despre Mugur. Si miscarea lui Bogdan Hrib e inteligenta. Diferenta e ca Bogdan ar vrea sa-l foloseasca pe Mugur cu conditia ca acesta sa se lase folosit. Daca ar face-o, bibliotecile noastre s-ar imbogati cu SF de calitate (a nu se intelege ca in epoca Mike a lipsit, numai ca, din motive care imi sunt necunoscute, am remarcat o anumita lipsa de consecventa, de la superbele Gaiman la lalaitele Zelazny sau nedigerabilele Mieville – e posibil sa fi publicat ceea ce si-a permis editura sa cumpere!). Daca mai tinem seama Fiction a fost scrisa mai degraba pentru eruditi, nu trebuie sa mire impactul modest de piata al acestei reviste.
    Cine stie, poate venirea lui Mugur va schimba destinul colectiei Fiction, despre care Hrib nu are o parere grozava.
    La urma urmei, scopul final conteaza, iar asta o spune unul care a platit pentru aceasta pasiune pina in prezent (inclusiv nr. 6) douazeci de mii de euro, fara nadejdea de a-i mai recupera vreodata. Si care va continua s-o faca, din motivul deja mentionat.

  7. Yep. Iata niste cuvinte intelepte – ale lui George, vreau sa zic. 😀

  8. @george: in ce priveste nautilus-ul, parerea mea e similara cu a ta, cu o mica diferenta. atelierkult are cu totul alte scopuri decit un e-zine cum e nautilus. nautilus e pentru public (daca vrei, l-as compara cu vitrina unei cofetarii), atelierul e rezervat celor care prepara bunatatile, e bucataria. nautilus nu se deosebeste prea mult de lumile virtuale, un proiect superb pe care mike l-a dus la desavirsire in cei patru ani cit a functionat online. deosebirea ar fi ca, de data asta, mike mai ia si niste bani pentru pustiul de bine pe care-l face F&SF-ului romanesc. de ce-l plateste nicolau… aici ai probabil dreptate. dar nu importa. poate ar fi fost relevant daca nicolau l-ar fi racolat pe mike cit timp era inca la cirma tritonicului. asa, nu e. bottomline: poate ca mike o freaca la rece, dar ce frumos o freaca! si mai e si platit pentru asta, ceea ce, sa recunoastem, nu-i putin lucru. si inca oarece: o fi nicolau capitalist imputzit, dar nici mike nu e tocmai o marioneta.
    in privinta tritonicului insa you’re far from the truth. programul pus in opera pina acum mi se pare coerent si indeplineste, in mare masura, scopul pe care l-a avut mike: sa ofere publicului romanesc o sincronizare cu ceea ce se intimpla pe piata editoriala afara. nu toti il considera pe mieville nedigerabil, ba dimpotriva (ca dovada, tirajul celor trei volume e aproape epuizat), pe zelazny multi l-au primit ca pe mesia… iar fiction (revista) nu se deosebeste cu nimic de interzone, de pilda, in calitatea si proportia continutului. ca publicul de la noi vrea altceva… o fi. daca publicul majoritar vrea manele toata ziua la TV, nu inseamna ca toate televiziunile vor difuza exclusiv manele, nu?
    tritonic, cu mike la cirma, a redeschis o nisa zidita, aceea a F&SF-ului. a facut treaba cea grea – recladirea unui public – pentru ca si altii sa profite acum (fie ca-i vorba de nemira sau MP, la o adica). iar coerenta programului propus de mike va fi pe deplin vizibila anul viitor, cind tot ceea ce a achizitionat mike va fi fost publicat. pina atunci, eu as fi mai prudent in a acorda calificative. my two cents, as usual.

  9. Consider Mieville una din reusitele Tritonic. Le-am cumparat chiar de doua ori (a doua oara pentru un cadou, nu fac stocuri 🙂 ).

  10. dar ce ai cu el? nu conduce benere bine sau ce?

  11. benerele alea de pe strazi? se conduc? au nevoie de sofer ca sa stea atirnate deasupra lumii? auliu! ce inseamna secolul 21!
    Ema Dill – iata un nume misto de personaj.

  12. hnu: prietenii ca tine valorează mai mult decât aurul. (din cele pe care le citesc mai sus, şi din cele remarcate în altă parte.)

  13. Ca s-o spun pina la capat, Mike imi sugereaza un copil pofticios, aflat in fata vitrinei cu bunatati. Tata – editorul – se inmoaie si-i cumpara, si de una, si de alta, asa, de-a valma. Sau poate il mai tempereaza: Mike, aia e prea scumpa, iar copilul Mike se lasa induplecat cu alta, mai ieftina, sau cu doua. Si tot asa.
    Am convingerea ca Mike pur si simplu nu a rezistat tentatiei de a citi si publica tot ce i-a cazut in mina. Ma rog, aproape tot, ca imi inchipui ca ce nu-i place, nu citeste, doar frunzareste.
    Din Zelazny am citit acum un sfert de veac, tradus in franceza si il tin minte si acum. Masinile salbatice – s-a facut si filmul, plus una, de care am facut rost, din seria cu Printii. Numai ca atunci erau alte vremuri, adica se tiparea putin, una sau doua carti SF pe an.
    E absolut OK ce a facut Mike, adica a tras sa publice cit mai mult. La seceta postrevolutionara, chiar se simtea nevoia.
    Numai ca, in acest moment, parerea mea e ca ar trebui pornita recucerirea publicului pierdut. Iar pentru asta, selectia la ceea ce se publica trebuie facuta cu mai multa atentie chiar daca editorii vor trebui sa fie mai largi la punga.

  14. George, din pacate nu s-a pus problema mingiierii pe crstet, nici aia cu lasa, puiule, nu ti-o iau pe-aia mare, iti iau doua mai mici. La Tritonic am avut libertate deplina. Cred ca multi coordonatori de colectii din tara asta si-ar dori libertatea pe care am avut-o eu.
    Iar problema oricum nu se pune in termenii scump, foarte scump, ieftin. Sumele platie ca avns la achizitionarea unei carti sint cam aceleasi (si nu sint prea mari). Cu unele exceptii – in general atunci cind se ajunge la licitatie. Si a trebuit sa renuntam la unele carti, dar am si luat altele (si aici chiar te contrazic, s-au platit pt o carte si sume cu care se puteau achizitiona doua carti, deci nu invers, cum presupui tu).
    Scopul nu a fost de a publica cit mai mult, ci de a publica carti cit mai noi. Am spus-o la fiecare lansare si inca in alte imprejurari, ca ideea colectiei a fost sa publicam carti aparute dupa anul 2000. Au fost citeva exceptii (Viriconium, Amber) – dar au fost lucruri peste care nu se poate sari (sau pe care chiar am vrut sa le aducem in Romania). De ce astea si nu altele? De ce altele si nu astea? – pot sa intreb si eu.
    E drept, cantitatea a contat din momentul in care ne-am propus sa impunem colectia pe piata. Cred si acum ca daca am fi scos doar 3-4 carti pe an impactul colectiei n-ar fi fost acelasi.
    Revin, cartile pe care le-am ales n-au avut de-a face cu „seceta postrevolutionara” (de care s-au ocupat mai mult „recuperarile” din anii ’90), ci cu actualitatea. Una dintre frustrarile mele in ultimii 20 de ani a fost legata de contemporaneitate. In anii ’90 se publicau la noi carti din ’60, ’70, cu mare noroc citeva titluri ale anilor ’80. Iar in almanahurile Aniticipatia citeam listele de premii care erau pline de cu totul alte nume, alte carti. Asta am vrut sa fac: sa nu mai traim cu 20 de ani in urma. Am vrut ca nici cititorii, dar nici scriitorii romani sa nu traiasca dupa repere deja/oarceum depasite. Poate va mai amintiti povestea cu cyberpunkul din anii ’90, cind ni se spunea: v-ati apucat si voi de cyberpunk, cind americanii au trecut de mult de el. Am vrut ca scriitorii romani DE AZI sa se familiarizeze cu New Weird, cu textele post-cyberpunk, si, mai ales, cititorii sa fie pregatiti sa-i citeasca cu astfel de texte.
    Stiu ca lucrurile se pot face si altfel. Dar asta a fost alegerea mea si nu cred ca am gresit. Nu cred ca un cinefil s-ar simit foarte tare pe picioare daca ar vedea doar Casablanca si Balde Runner. Trebuie sa stie si de Pulp Fiction, si de Matrix…, chiar si de Atonement (desi sint convins ca McEwan a facut o treaba mai buna decit Joe Wright & Christopher Hampton).
    Dar putem discuta pe tema asta.

  15. Poate ai dreptate cu cartile de dupa 2000. Poate nu. A sari etape nu e intotdeauna o solutie. Iacata, la tara avem vaci cu chip-uri de identificare in urechi dar buda tot in fundul ograzii a ramas.
    Personal nu as vrea sa pierd nimic din ce s-a scris in SF. Este, stiu, imposibil. Iar cartile care mi-au placut as vrea sa le impart si cu altii.
    Pastrind proportiile, din acest motiv nu cred ca ar avea vreo semnificatie pentru cititor data cind a fost scrisa vreuna din povestirile publicate de noi in revista. Pot sa placa sa nu. Am avut surpriza sa gasesc povestiri nepremiate mai bune decit cele premiate.
    Si ar mai fi si problema a ceea ce putem face rost. Uite, avem doua luni de cind asteptam un raspuns de la agentul literar pentru o selectie de povestiri.
    Nu as vrea sa intelegi ca ai gresit cu colectia Fiction. Eu am cumparat totul, inca de la inceput, cu mare entuziasm.
    Insa incercam alta abordare. Complementara, sper.

  16. @George: exemplul cu chip-urile vacilor si buda turceasca e cel mai fericit pe care puteai sa-l dai, dar nu chiar in sensul din intentia ta :D. chip-urile vacilor tin de nivelul si mersul societatii, pe cind buda din curte e o problema de civilizatie strict personala. mai pe scurt, poti sa-i dai omului, da’ nu poti sa-i bagi si-n traista.
    in alta ordine de idei, „poate ai dreptate cu cartile de dupa 2000. Poate nu” este o abordare gresita; fiind o chestiune de optiune editoriala, nu se poate clasifica in ‘corect’/’gresit. cum chiar tu insuti zici ceva mai jos, contrazicindu-te cu ce-ai zis mai sus. 😀

  17. (*incepusem o gluma, dar am uitat s-o continuu, asa ca a ramas un ‘chiar tu insuti’ solitar, scuzati)

  18. george: inteleg chestia cu arsul etapelor. eu nu mi-am propus sa fac istoria literaturii sf. vad ca sint destui care sa ne aduca pe piata tot ce s-a publicat bun in ultima suta de ani. sau macar ultimii 50. eu am vrut sa ma ocup de secolul 21. de perioada contemporana. foarte contemporana. si cartile astea, puse linga cele clasice si moderne publicate de altii ar trebui sa dea un tablou complet. eu zic ca ce mi-am propus, aia am realizat. ca fiecare carte in parte a placut unora si a displacut altora… acuma mai tine si de fiecare. dar macar eu am avut un program de care m-am tinut. si cred ca a fost si spre folosul scriitorilor romani. ca, pina la urma, asta a fost telul meu de cind ma tot misc prin sf. poate altii au reusit mai multe in directia asta, altii mai putin… nu asta a fost problema. problema mea a fost sa vad cit mai multi autori romani publicati. pentru ca daca azi publica 100, miine vor aparea 1000. si se va cerne si valoarea care va ramine peste 50 de ani.

  19. Azi dimineata a aparut nr. 6 al SCI-FI MAGAZIN. Daca nici asta nu-ti place (ca layout) maninc editia. Am tiparit pe hirtie lwc de 70 gr., dintr-un sul adus cu Cargus, din care am aruncat 20% ca era prea mare si nu incapea in rotativa.

    Am ametit cind am aflat cit a costat. In ritmul asta, ma calific sigur la titlul de Mecena al SF-ului national.

    Insa a iesit beton!!!

    Iata si continutul unde o sa regasesti unul din cele o mie de nume de autori romani care urmeaza a se cerne peste jumate de veac:

    Sci-Fi Magazin

    nr. 6 – martie 2008

    Iesire fara salvare – Ruth Nestvold
    Dintre toate stelele stralucitoare – Nancy Kress
    Femeile care ne-au cucerit – Kameron Hurley
    Okanoggan Falls – Carolyn Ives Gilman
    Ziua de dinaintea Revolutiei – Ursula K. Le Guin
    Fa ceea ce-ti doresti! – Heather Lindsley
    S.O.S. – Mioara Musteata
    Acolo unde cresc merele aurii – Kage Baker

  20. […] so little time. ♣ PS: De ce această însemnare? Ei bine, m-a îndemnat să o scriu lectura unei discuţii de pe blogul lui Michael Haulică, unde George Lazăr opina că orientarea adoptată de Mike la […]

  21. @George: totul pentru doamne! Foarte fain sumar, abia astept.

  22. george: nu m-am omorit niciodata dupa hirtia de fitze. am renuntat la chestia asta prin 90, 91… cind am ratat facerea unei reviste tocmai pentru am tot cautat nu’s ce hirtie, nu stiu cite pagini, culori etc. in loc sa scoatem pur si simplu o revista pe hirtie.
    sa vedem revista!

  23. Si Mike,

    Am publicat precizarea cu traducatorul Gentii farmacate la pag. 78, dreapta jos. Te rog sa-i spui lui Ona ca nu am intentionat nici s-o ignoram si nici s-o jignim.
    Raminem datori cu un buchet de flori pe care am dori sa i-l dai din partea noastra in martie (pentru asta, daca accepti sa ne fii mesager, spune-ne un nr. de card ca sa viram c/v din contul editurii).
    Ca deobicei, din nou ma ofer sa-ti trimit revista cu conditia sa-mi dai o adresa. Vrei la Nemira, cumva? (intreba el, malitios)

  24. (George, multumesc.
    Dar sa stii ca de la bun inceput nu m-am inflamat ca nu mi-a aparut numele. M-am iritat treptat, ulterior, pe masura ce se umflau comentariile pe subiect si mi se parea ca insisti sa convingi pe toata lumea ca nu-i nici o mare chestie sa nu treci traducatorul. 😀
    Evident, toate astea par sa fi trecut si sintem cu totii mai intelepti oleaca.)

  25. Un traducator bun, e ca iarba de leac. Si asa sunt doar citiva in patrie, pe care ii stie toata lumea si toate editurile. Cum ar putea fi ei ignorati?

    Apropo, nu cunoasteti vreun retrovertor liber?

  26. (Eu oricum nu sint dintre cei cunoscuti.)
    In ce priveste intrebarea ta, vei primi ‘pe perso’ adresa de contact a cuiva (ca sa nu expunem mailurile pe-aici, la indemina recoltatorilor 🙂 .

  27. Da un mail, George, te pun eu un legatura cu cineva.

  28. ha, vezi ca sint destui si de-astia? in juma’ de ora s-au strins deja doi 🙂

  29. daca n-o fi cumva acelasi… acuma george n-a zis in ce limba vrea. ha!

  30. ei, avem si engleza si franceza, daca vrea. ha bis!

  31. anglosaxona americaneasca, daca se poate. Horia, la care e-mail pot sa-ti scriu?

    Daca tot mi-ati dat un deget, indraznesc sa va cer si mina: aveti idee cine face nominalizarile la Eurocon?

  32. hai ca pun un alt post, ca sa vorbim despre subiectul „premii eurocon”. ok?

  33. @george: millenniumpress (at) gmail.com sau office (at) millenniumpress.ro . La ultima verificare, astea erau functionale.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: