Gianina Corondan.
Şi am filmat cu ea.
Sau ea a filmat cu mine.
Despre revista Nautilus.
Azi dimineaţă.
La Muzeul Literaturii.

Later edit: S-ar putea să fie vorba despre emisiunea 1 vă recomandă de la TVR1, vineri, ora 16.30.

moto: Dacă eşti paranoic nu înseamnă că nu te urmăreşte nimeni

Am intrat ieri pe RomaniaSF online şi am văzut că ai pus articole noi, am şi scris despre ele pentru Observator cultural. Ieri mai pe la prînz am intrat din nou, să-ţi semnalez că am scris despre… şi am văzut că, la articolul tău, ai mai adăugat încă trei părţi. Dacă ai vrut să încerci stratagema aia cu „stîrnim oleacă de scandal şi facem trafic“ m-ai pierdut de muşteriu, nu mă bag. Dar eu am luat în serios ce-am găsit acolo, ca tot ardeleanul, şi aş avea ceva de precizat/răspuns. Cum eram înscris pe site cu un pseudonim (doar tu îmi ştiai identitatea din formularul de înscriere), mi-am zis că mai corect ar fi să-mi fac un nou cont, cu numele meu. N-am primit nici pînă azi mailul de confirmare, aşa că o să zic ce am de zis aici, pe blogul meu.
Articolul tău se cheamă Cine este, de fapt, Capitanul Nemo? şi, cum ziceam, ieri dimineaţă nu era postată decît prima parte din ce poate fi citit azi. Mi-a părut că ai vrut să spui ceva, dar nici n-ai vrut să numeşti de-a dreptul, aşa că am trecut cam lejer peste problema ta cu Valentin Nicolau. Trebuia înţeles mai mult?
Însă am rămas aşa… cam nedumerit de parţile adăugate ieri.
Partea a doua: Baloane de săpun. Se referă la venirea mea la Nautilus. N-am înţeles metafora din titlu, probabil trebuia căutat mai adînc în text. În schimb, partea cu „Recrutarea lui Michael Haulică, demisionarul din fruntea colecţiei Fiction.ro a editurii Tritonic (şi, prin acesta, a cîtorva dintre prietenii lui, – încîntaţi, probabil, de mirajul unei eventuale apariţii în volum în vestita colecţie Nautilus)” pare cît se poate de clară, ca insinuare (chiar dacă nu dai nume. Nici prenume, vorba cuiva). Numai că, din cîte ştiu eu, n-a mai fost „recrutat“ nimeni. Iar dacă prietenii mei vor publica la Nemira… mai rămîne de văzut. Ce te faci dacă vor publica şi la altă editură? S-a dus scenariul, nu? La ce-ţi ajută construcţiile astea? Şi „mirajul“…. sună urît. Parcă i-ar păcăli cineva. Nu ştii cine şi ce a vorbit, cu cine… Şi-atunci? Hai să ne imaginăm ce-o fi şi să scriem despre ce ne imaginăm… Că poate iese ceva din asta. Cam aşa îmi sună.
Despre emisiunea de o oră de la SMART FM, ştiu doar că va fi. Durata încă n-am stabilit-o, dar poate ştii tu mai multe.
„Nu ştiu cum se vor împăca unele interese şi prietenii, pesemne că nu mai contează din moment ce mintea umană este în stare de cele mai tari scenarii, iar economia de piaţă românească devine tot mai… autohtonă şi ciudată.“ Nu ştiu ce părere ai tu despre prietenii, dar eu am aflat, în ultima vreme, că ele, prieteniile, nu prea au de-a face cu terţii (adică editurile la care funcţionăm pentru o perioadă din viaţa noastră).
Finalul: „Să speram doar că lucrurile se vor îndrepta spre o direcţie diferită faţă de înaintaşele “Lumi Virtuale” şi “Fiction.ro”“. Adică să public aceiaşi autori slabi? Acelaşi gen de literatură lipsită de calitate? Să moară şi revista asta după 3-4-5 apariţii (bănuiesc că te referi la Lumi Virtuale varianta pe hîrtie… că dacă iei în calcul varianta electronică, m-aş bucura să fac şi cu Nautilus cincizeci de numere în următorii patru ani). Care e teama ta?
După ce citesc un articol (chiar şi critic la adresa mea) îmi place să rămîn întrebîndu-mă dacă autorul lui a avut dreptate sau nu, dacă nu cumva ar trebui să regîndesc anumite lucruri… În nici un caz nu-mi place să rămîn întrebîndu-mă „ce-a vrut să spună autorul?“.
Partea a treia: Un trio de zile mari. Adică revista Nautilus, almanahul Nautilus şi emisiunea Nautilus de la SMART FM. Titlul pare ironic, avînd în vedere ce spui în continuare. Un site „uşurel“ pentru revista în care am adunat povestiri de la prieteni (şi ce-o fi rău că printre prietenii mei sînt şi scriitori? Deşi pe Aron Biro l-am văzut o singură dată, la Galele Kult, iar pe Cristi Mitran l-am cunoscut în urmă cu două luni la un Schimb de cărţi organizat de Bookblog; mi-ar fi plăcut să remarci că ei au debutat în acest prim număr al revistei, asta chiar mi se pare important şi dovedeşte că Nautilus şi-a propus ceva şi chiar face ce şi-a propus, încă de la primul număr), „o listă cu premiile internaţionale ca ştiri de maximă importanţă“ (nu am acordat grade ştirilor, dar da, premiile internaţionale mi se par importante; dar mai sînt şi alte ştiri… chiar şi una despre ultima apariţie de la Tritonic).
Povestea cu „Atelier Kult reuşeşte doar o dată pe an, în cel mai bun caz, să scoată o antologie“ nu e chiar un argument că n-ar exista texte româneşti. AtelierKult nici nu şi-a propus să scoată antologii decît la un an, un an jumate. Iar faptul că nu avem deja a doua antologie ţine de un oarecare accident, de pierderea bazei de date… lucruri pe care membrii atelierului le ştiu.
Emisunea radio? „după cum veţi vedea, se vor perinda – în stilul obişnuit, aceiaşi“ zici tu. În acest moment, eu nu ştiu cît va dura emisiunea, am o idee (mult sub o oră), iar structura emisiunii, aşa cum o văd eu acum, nu prea permite perindarea nici aceloraşi, nici a altora. Iarăşi combaţi ceea ce îţi imaginezi tu.
De ce nu aştepţi să apară primul almanah, primele emisiuni ca să-ţi exprimi o părere la obiect, şi te grăbeşti să-ţi imaginezi ororile care vor veni peste noi ca drobul de sare… Parcă spuneai în comentariile la articolul tău, luîndu-i apărarea lui George Lazăr, că de fiecare dată cînd apare unul care face ceva se trezesc alţii să-i dea în cap. Spre deosebire de tine, nu? Tu nici măcar nu aştepţi să vezi ce fac alţii…
Partea a patra: Înverşunare şi strategie. „În sfârşit, înţeleg de unde înverşunarea lui Michael pe revista Sci-Fi Magazin. Pînă la un moment dat, am crezut că este vorba de bune intenţii“… „S-a dovedit că, de fapt, comentariile de pe blogul lui Horia Ursu nu au fost decît o parte de strategie (nu neapărat personală) în pregătirea propriei lansari.“ În primul rînd că am scris despre Sci-Fi Magazin încă de la apriţia ei, în toamnă, cînd eram bine-mersi la Tritonic. Şi i-am spus şi lui George lucrurile astea. Am scris, pînă acum, de trei ori despre Sci-Fi Magazin. Şi de bine şi de rău. După cum a fost cazul. Şi acum hotărăşte-te: ori George ar trebui să tragă concluziile mai ales în ce priveşte traducerile (şi redactarea, am tot zis eu), ori s-au repezit pe bietul om ca lupii, să-l sfîşie? Tu le susţii pe amîndouă şi mie mi-e cam greu să le accept pe amîndouă în acelaşi timp. Adică observaţiile au fost pe bune sau aiurea? Te-a întrebat şi Horia, în comentarii, unde am greşit în ceea ce i-am semnalat lui George, dar n-ai mai răspuns… Ţi-a fost greu? Te-a durut?
Iar „îndulcirea bomboanei“ n-are legătură cu apariţia Nautilusului. Ce am avut să-i reproşez lui George i-am zis (şi pe hîrtie, şi pe net, şi în faţă). Grijă să dau rău nu am, că Sci-Fi Mag nu publică recenzii, deci nu trebuie să mă tem că acum o să se răzbune pe ce i-am zis. Cred că s-a lămurit (sper) cu lucrurile pe care am avut a i le reproşa, şi am şi semnalat că ultimul număr e mai îngrijit (ca traducere/redactare). Pot să-ţi arăt paginile revistei, că au mult mai puţine adnotări decît precedentele numere.
Comentarii. Îi răspunzi lui Horia (care ţi-a zis că, de fapt, el a început discuţia depre Sci-Fi pe blogul lui) „nu mi s-a parut fair-play, mai ales ca toti stim ce si cum“. Toţi ştim ce? Vorbeam despre aspect, despre redactare… nu erau secrete guvernamentale, nu erau lucruri p ecare nu e bine să l eştie ceilalţi. Astea sînt la vedere, Mugur, ajunge să deschizi revista şi se văd. „Am avut senzatia ca sunteti in eroare“. Senzaţia? Păi dacă ai avut senzaţia, repet şi eu întrebarea lui Horia: care era eroarea?
„Stiu ca nu-i sta in caracter lui Mike sa faca anumite lucruri, dar Dumnezeu stie ce poate sa faca… „conjunctura”!“. Mulţumesc că nu mă crezi în stare de una şi alta, dar ai scris cam mult despre „ce nu mă crezi în stare“… Iar treaba cu conjunctura… iarăşi mi-e că ia forma drobului de sare. Dacă n-ar fi fost Nautilus aş fi publicat articolul despre Sci-Fi în Observator cultural. Presupun că nu-i bănuieşti şi pe cei de-acolo implicaţi în lupta de interse din SF.
Şi-acum, dragă Mugur, că tot am ajuns la „conjunctură“ şi la atacuri… ce-ar trebui să cred eu, după ce ieri la prînz ai adăugat la articolul tău părţile referitoare la mine şi la Nautilus (sau să zic Nemira?) şi azi, pe blogul Tritonic se anunţă că ai preluat colecţia (colecţiile) de F/SF/H de la Tritonic? Că e vorba de „conjunctură“? (dar de „conjunctura“ ta) Că te-a obligat cineva să mă ataci sau că aşa ai considerat tu că trebuie să duci mai departe ceea ce am început eu la Tritonic? Spune „nu“. Pliz.
În încheiere îţi urez succes în ceea ce vei face de-acum încolo. E loc sub soare pentru toţi, aşa cum am mai zis. Cu cît mai multe edituri, cu cît mai multe reviste, cu atît ne va fi mai bine. Şi tot românul va prospera.
Later edit: Aşa, că mi-am adus aminte: „Revista electronică Nautilus, concretizată printr-un website “uşurel” (…) a fost lansat spectaculos printr-un spam general.“. Bine, măi Mugur, acuma e spam? Şi cînd o făceai tu (tot pentru Nemira) cum îi ziceai?