Nautilus nr.1 / februarie 2008
Primul număr al revistei este pe net la adresa: http://www.nautilus.nemira.ro
În pagina CONTACT aveţi posibilitatea de a lăsa mesaje: păreri, sugestii, sesizări, reclamaţii…
Fiecare text poate fi comentat.
Pentru nr.2 se primesc texte pe adresa nautilus@edituranemira.ro pînă la data de 1 martie 2008.
Later edit: Silviu Toma a pus pe blogul Nemira o captură de ecran. Am capturat-o şi eu:
George Ţărnea – Elegia ceaiului
O PANARAMA A POEZIEI ROMÂNE CONTEMPORANE
(parodii, pastişe, cópii, imitaţiuni)
GEORGE ŢĂRNEA
Elegia ceaiului
Te-am iubit Ludmila
Cînd eram puştani
Restul lumii-atuncea
Nu făcea doi bani
Mi-amintesc Ludmila
Cum mai beam noi ceai
Totul pentru mine
Numai tu erai
Mă strigau poeţii
Strînşi într-un siloz
Să autografe
Dăm pe coapse roz
Dar eu nu răspuns-am
Eram ocupat
Te iubeam Ludmila
Într-un straşnic pat
Herghelii de fete
Mă vînau febril
Să le mîngîi sînii
Tatuaţi vernil
Dar eu, zău, nu vrut-am
Pradă lor să caz
Te iubeam Ludmila
Lîngă aragaz
Navetişti de-o viaţă
Mă-mbiau ades
Să mergem la teatru
La Bonjour tristesse
Dar eu n-aveam vreme
Ca să mă distrez
Te iubeam Ludmila
Într-un han obez
Droaie de taxiuri
Fără de şofer
Voiau să mă ducă
La un Chemin de fer
Dar eu nu, de-a pururi
Prost aşa mai rar
Te iubeam Ludmila
Lîngă samovar
Ce mai faci Ludmila
Mai bei, mai bei ceai?
Samovaru-acela
Încă îl mai ai?
Cine te iubeşte
Lîngă el acum?
Cum se duse totul…
Ceaţă, noapte, fum.
Observator cultural – 14 feb 2008
În Observator cultural de ieri, 14 februarie, articolul Craiova văzută din cărţi. Despre o întîlnire cu Dodo Niţă şi despre un număr al revistei Autograf care conţine un grupaj SF realizat de Viorel Pîrligras.
Citat:
Ce concluzii ar fi de tras la terminarea lecturii? E bine că se scrie F&SF în continuare, e bine că autorii români încă mai găsesc prin sertare texte nepublicate, dar… – că aşa e, cînd cineva începe o frază cu „e bine“, fii sigur că urmază un „dar“ – şi mai bine ar fi dacă cei care scriu s-ar mai gîndi şi la cei care citesc. Ştiu că autorilor care fac asta li se reproşează compromisul, dar, a scrie o povestire coerentă, care să se bazeze pe o poveste în primul rînd, care să transmită ceva şi, culmea!, să mai aibă şi măcar un personaj credibil nu mi se pare un compriomis chiar atît de mare. Încercaţi, vă rog.
Colierul de perle al bunicii 
Comentarii recente: