Şi încă un Mircea Dinescu, dar la o altă vîrstă poetică.

O PANARAMA A POEZIEI ROMÂNE CONTEMPORANE
(parodii, pastişe, cópii, imitaţiuni)

MIRCEA DINESCU

Ruşine!

Ei bine, da. Mi-e ruşine că scriu poezii
în acest veac în care pînă şi băieţii de treabă
umblă cu dinamită prin buzunare…
Mi-e ruşine cînd se spune că
sînt un poet ieftin dintr-o provincie
oarecare, dar ce ştiţi voi despre
minunatul municipiu Slobozia…
Mi-e ruşine cînd îmi caut prietenii
duşi cu capra prin autobuze cu autotaxare
sau făcînd contrabandă cu prezervative
chinezeşti şi Kent…
Mi-e ruşine, zău, să scriu poezii
în loc să mă fi apucat şi eu de o
meserie ca toţi oamenii cinstiţi
dar dacă poeziei nu i-ar fi milă
de mine din cînd în cînd
să ştiţi că n-aş mai scrie poezii
în zadar. Parol!