Emil Brumaru – Ah, pixul tău de poetesă

O PANARAMA A POEZIEI ROMÂNE CONTEMPORANE
(parodii, pastişe, cópii, imitaţiuni)

EMIL BRUMARU

AH, PIXUL TĂU DE POETESĂ

De dimineaţa pînă seara
Visez la pixul tău, Tamara,
La cel cu care scrii poeme
În timp ce-n beciuri gemul geme

În timp ce castraveţii toţi
Stau în oţet ca nişte hoţi
Pupînd pe pletele rebele
Mult prea duioase pătrunjele

În timp ce verzele de-un an
Dansează-n străchini french can-can
Iar morcovii-şi înfoaie coada
Ca doi păuni visînd Canada

În timp ce alte murături
Dansează rock cu strigături
Lăsîndu-ne întreagă doar
Ruina unui samovar

Şi toate-acestea,-ncet, încet
Mi-aduc aminte că-s poet
Şi-ar trebui să mai şi scriu
Convingător şi bun şi viu

De-aceea te pîndesc, Tamara,
De dimineaţa pînă seara
Nu-ţi vreau rubinul, nici onixul
Vreau doar atîta: să-mi dai pixul

Anunțuri

21 răspunsuri

  1. păi dar cum!? să nu am eu brumarul meu personal? 😀 😛 😀

  2. […] (Acesta este un răspuns pentru provocarea de aici.) […]

  3. lore: nu prea m-am lamurit eu ce voiai, dar ramine valabila chestia cu pixu. vazi mai? stiam eu de-acu douaj de ani (atunci am scris chestia asta) c-o sa fugi cindva cu pixu meu

  4. si inca ceva: dinescu urmeaza cit de curind

  5. foarte bine. ador duelurile poetice. abia aştept să îţi răspund. 🙂

  6. nu asta era ideea. mi-a trecut de concursuri, intreceri, „cine ajunge primul la gard”. daca vrei sa te intreci, intrece-te. succes.
    asta insemna ca parodiile mele vor mai astepta. pina ajunge d-ra la gard.

  7. mă dezamăgeşti, dar rău. un duel nu înseamnă „cine ajunge primul la gard”. un duel înseamnă plăcerea-nebunia de a intra într-un joc.

    scuză-mă… reacţia asta a ta de domnişoară bătrână, acră şi ciufută m-a lăsat paf. păcat. poezia era mişto. pixul e în continuare la mine. şi se pare că nu numai…

  8. sint o domnisoara batrina, acra si ciufuta care n-are chef de joaca. se poate? macar pe blogu meu? am zis eu ca e un joc, ca e o chestie in grup? n-am zis. am zis io hai care vrei sa te joci cu mine ca-s mic si negru si riios si nimeni nu se joaca cu mine? n-am zis. so… pliz… putin spatiu.
    da, ai dreptate. ACUM sint o domnisoara batrina, acra si ciufuta. dar nu eram , zau ca nu eram acu o ora-doua.
    mersi.

  9. în nici un caz nu genul ăsta de reacţie îl aşteptam din partea ta. ok. blogul tău, ai dreptul la răutăţi cât îţi pofteşte inima. şi se pare că eu sunt ţinta nr. 1 a răutăţilor de vreme ce ai citit intenţii naşpa şi într-o banală urare de sărbători adresată lui v.

    foarte bine. regret că am încălcat prea sfântul teritoriu al blogului tău cu un joc nedemn de preaînaltele-ţi standarde valorice. fii magnific şi genial în continuare. bye.

  10. pai domnisoara Lorena, unde vazusi ‘mneata provocare? De ce nu il lasi pe om sa isi posteze parodiile, sa pot si eu citi linistita, fara nu stiu ce comentarii deplasate din partea cuiva care pare sa se agite mai mult decat trebuie.

  11. „dl. michael şi-a declarat profunda indignare în urma extremului meu tupeu de a interacţiona cu distinsa dumisale personalitate”
    citat din blogul lorenei (la care io nu comentez, ca nu suport obligatia de a ma loga ‘pe yahoo’ pentru asta)

    pot sa zic si eu ca dupa parerea mea citatul ala e de o nesimtire rara? cred ca se vede cu ochiul liber ca proprietarul blogului n-a manifestat nici o ‘indignare profunda’, in schimb cu acelasi ochi vad cum iar pui cuvinte-n gura oamenilor si tot tu te superi dupa aia. :))))

    deci vii in blogul cuiva si ii impui ‘dueluri’ ca asa ai tu chef, omul iti zice ca el n-are, si tot tu te bosumfli? lorena, un nene posteaza parodii iar niste inshi citesc, ca le plac. tu la ce pixurile noastre te spargi in figuri si strici jucaria?

  12. ( *daca puneam si-o virgula inainte de ‘iar’… )

  13. da si eu vreau pixul poetesei 🙂 sau degetele cu care tasteaza, dar unde e ea ? se asunde in iarba ….

  14. eu ziceam că nu mai zic nimic, dar uite, mă obligă oamenii să intervin.

    stimată domnişoară puck: prin ce anume împiedic eu pe om să îşi posteze parodiile? precum vezi, m-am abţinut de la orice alte intervenţii, după ce am fost pusă la punct de parcă aş fi făcut cine ştie ce ticăloşie colosală, prin simplul fapt că i-am răspuns la o parodie, cu alta.
    două la mână: prin ce anume te împiedic eu să citeşti liniştită? citeşte parodia, ignoră-mi comentariile atât de oribile şi de deplasate. e de-a dreptul aiurea să ai cele mai bune intenţii şi să fii atacat astfel.

    v: ai mai comentat şi acolo, şi nu ai fost primită „cu o nesimţire rară”. iar citatul la care te referi nu face decât să exprime durerea unui om care e lovit sub centură. se vede cu ochiul liber că proprietarul blogului a reacţionat la un gest amical de-al meu ţinându-mi o straşnică morală. nu mă aşteptam din partea lui la chestia asta. drept pt. care am şters frumos toate referinţele la blogul omului din toate posturile mele, şi l-am lăsat în fericirea lui. cu jucăriile lui.

    e dreptul meu de om să îmi exprim durerea când vin cu o floare la cineva, şi ăla o calcă în picioare. măcar atât, nu?

  15. eu am zis ca e o mare nesimtire ceea ce ai zis tu acolo, nu primiri pe blog, nu altceva. adica departe de ‘durerea resimtita’, citatul exprima o minciuna uritica de tot. aia a fost problema mea.
    dar vad ca tu pari chiar sincera cind spui lucrurile astea… pentru o scriitoare, e foarte ciudat cum nu vezi uneori sensul unor vorbe simple. si n-o spun cu rautate, ci cu mare nedumerire.

  16. da. mi-a căzut f. rău că am venit la om căutând plăcerea de a împărtăşi un joc şi el a reacţionat precum se vede mai sus. nu m-am dus pe un blog total străin, ci la un prieten – şi chiar şi comentatorul meu total străin care a venit cu o variantă a lui de parodie a fost primit cu un zâmbet.

    ok, nu contest că e dreptul tău să-ţi primeşti prietenii cu un şut în fund (dar măcar au şi ei voie să îi doară faptul că au încasat un şut, nu?)

  17. lorena, tu ai un mare talent de a tine minte ce-ti spun altii si de a uita ce spui tu altora (de unde si raspunsurile lor, numai ca tu nu mai faci legatura). cind eu am zis ca intentia mea nu era de joc/competitie etc,ca n-aveam chef de, tu m-ai luat cu d-ra batrina, acra si ciufuta. ai uitat, se pare. apoi te-ai mirat ca, dupa chestia asta a ta, reactiile au fost alea care au fost. pai, ce-ai fi vrut? sa primesti aplauze?
    cit despre comentatorul tau strain… pai tu, in blogul tau, declarasesi ca hai sa ne jucam, sa competitie, hai sa ne spargem in parodii… deci omul era in tonul spuselor tale. eu nu tin minte sa fi zis: bai, va provoc la o bataie in parodii. n-am inteles – si ti-am zis-o – de unde ai inteles tu ca era vorba de o provocare. cam asta a fost.

  18. m-am simţit direct vizată, ca hoaţă de pixuri ce ştim amândoi că sunt. 🙂 dar recunoaşte că şi tu puteai să zici altfel: „nu vreau jocul ăsta”. cum crezi că mi-a căzut aia cu „hai, întrece-te de una singură, succes”?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: