O PANARAMA A POEZIEI ROMÂNE CONTEMPORANE
(parodii, pastişe, cópii, imitaţiuni)

EMIL BRUMARU

VIOLONCEL

Ciorapii tăi ca frişca stau pe masă
Iar sutienul pe podea e-un măr
Tăiat în două. Care-i mai frumoasă
Din cele jumătăţi de adevăr?

Peruca ta o porţie de spaghete
Stă atîrnată pe un scaun şubrezit
Eu mi-am turnat dulceaţă roz în ghete
Să îmi aduc aminte cum că ne-am iubit

Deasupra nostră trişti zboară doi îngeri
Ca două frunze mari de pătrunjel
Şi iată clipa când începi să sîngeri
Cînd patul nostru sună a violoncel

Cu nişte ani (mulţi) în urmă am scris nişte parodii. Mi-a plăcut să le scriu, au fost un fel de decalaţii de dragoste pentru cîţiva dintre poeţii pe care-i citeam la vremea aia. Le-am zis O panaramă a poeziei române contemporane (parodii, pastişe, cópii, imitaţiuni). Nu în toate am reuşit să păstrez nuanţa ironică a parodiilor şi de aici subtitlul.

Am mai încercat cîndva să le fac publice (era cît pe ce să existe şi un volum, la un moment dat, urma să apară la Editura Albatros; n-a fost să fie atunci şi nu cred că va mai fi vreodată). Încerc din nou acum, şi sper să pun aici, pe blog, mai multe (probabil nu toate).