Arhive zilnice: 10 ianuarie 2008

Start 2008

La mulţi ani!
Măcar atît… În preajma Crăciunului am scris o însemnare despre urările de sărbători, dar n-am mai apucat s-o pun pe blog. Acum este cam tîrziu, aşa că las lucrurile aşa cum sînt. Chestii vechi… de anul trecut…
S-o luăm de la cap cu 2008.
M-am dat în pauză. În vacanţă. Cam lungă. Mi-am zis că am timp de citit şi de scris. Evident, vremea a trecut şi eu nici…. nici. Sau, mă rog, nu atît cît aş fi vrut.
Am citit cîteva cărţi:

peplajachesil.jpg nix-sabriel.gif perta200.jpg

(doar 3?) Pe plaja Chesil de Ian McEwan (am să scriu aici despre ea, dacă mai găsesc însemnările. Dar mi-a plăcut. Pentru un prim contact cu McEwan, e bine. Mai vreau), Sabriel de Garth Nix (voi scrie pentru Ziarul de duminică. OK. Fantasy cinstit, închegat. Aştept următoarele două cărţi din serie, Lyrael şi Abhorsen), Întîmplări la marginea lumii de Cosmin Perţa (am scris pentru Observator cultural, „Întîmplări la marginea literturii fantasy“, a apărut în numărul de azi. Proastă, proastă rău cartea. Nu ajunge numai să vrei să scrii fantasy).

urzeala-tronurilor1-200.jpg priest-lumea.jpg

Am mai început vreo trei, printre ele Urzeala tronurilor de George R.R. Martin (din care am citit vreo sută de pagini şi am uitat-o la Ploieşti. După ce o voi recupera, am s-o duc pînă la capăt şi am să scriu pentru Ziarul de duminică. Deocamdată nu m-a convins, dar poate n-am reuşit eu să fiu destul de concentrat de sărbători, m-a cam pierdut în noianul de personaje care apăreau la fiecare pagină). Şi am început Lumea inversă de Christopher Priest (deocamdată îmi place, oraşul care se deplasează pe şine, un Consiliu de Fier, dar într-o carte din 1974).
Am mai văzut cîteva filme, dar… evenimentul DVDistic al sezonului (tînjind după Galactica) este Dexter. Nu credeam că se mai poate povesti şi altfel despre criminali în serie. Nu ştiu de ce nu credeam, că doar ştiu că nu s-a terminat lumea, că sînt miliarde de feluri în care se poate spune poveşti. De ce am devenit Dexter-addicted? Păi, în primul rînd personajul este uimitor. Şi excelent jucat de Michael C. Hall. Apoi pentru că serialul are chiar mai multe personaje, foarte diferite între ele şi foarte individualizate: Deb, Matsuka, Batista, Rita şi Lila… a, tatăl lui Dexter, să nu uit de el, foaaaarte mişto personajul, deşi e mort de mult. Bine, nu lipsesc personajele-clişeu (James, să zicem, un fel de Javert à l’américaine… sau Matthews…). Dar stau de trei zile cu ochii în ecran şi mă culc spre dimineaţă, cu greu dezlipindu-mă de el, spunîndu-mi că totuşi şi mîine e o zi. Să mai zic că e o dependenţă cu perversiuni? Că am văzut două sezoane (azi dimineaţă la 4 cînd ne-am culcat mai rămăseseră de văzut trei episoade din seria a doua) cu cartea lui Jeff Lindsay pe masă? lindsay-dexter1-200.jpgDarkly Dreaming Dexter (2004) – primele două sezoane sînt după cartea asta. Am văzut la Ploieşti şi varianta românească scoasă la Quality Books (cînd am cerut Dexter pentru Tritonic era deja luat). E primul roman dintr-o serie care mai are Dearly Devoted Dexter (2005) şi Dexter in the Dark (2007). În 2008 va apărea Dexter by Design. Sînt curios cum sînt scrise cărţile. În serial personajele se diferenţiază (individualizează) şi prin gesturi, şi prin limbaj… Sînt curios dacă aşa scrie Lindsay, ori „vinovaţi“ sînt scenariştii… Am mai văzut filme scrise mai bine decît cărţile (Povestea unei aventuri, după Graham Greene de pildă, care avea în scenariu replici mult mai mişto decît erau în carte).
Am luat-o aşa, crescendo… ca să ajung în final pe noi culmi. AM SCRIS! Am început o poveste, e una dintre cele care, cîndva, voiau să închege un volum de nuvele, Transfer. Şi povestea se tot lungeşte… Era într-o duminică, la sfîrşitul lui decembrie. Am scris atunci (dimineaţa, că aşa scriu eu) vreo 23 de pagini. A trebuit să plec undeva după prînz, aşa că am întrerupt scrisul. A fost mai greu apoi, dar povestea s-a dezvoltat mai bine decît dacă aş fi terminat-o în acea zi (regula n: nu te grăbi!). Am mai scris între timp vreo 10 pagini… şi povestea se îndreaptă către o nuvelă. Unii ar putea scrie chiar un roman. Oi vedea ce-o ieşi. Important e că proiectul acelui volum prinde din nou viaţă. Credeam că o să rămînă (şi el) unul dintre multele proiecte începute…
Aşa că e OK.
În rest… Am patru propuneri de a face o revistă, nu ştiu ce voi accepta şi ce nu. Dar amatorii de F&SF să fie bucuroşi. Cu sau fără mine, în 2008 s-ar putea să existe pe piaţă 7 (ŞAPTE!) reviste (2 electronice şi 5 pe hîrtie). Voi continua rubricile din Observator cultural şi Ziarul de duminică şi s-ar putea să mai am încă două colaborări la alte reviste. Cu cărţile s-ar putea să iau o pauză, s-ar putea ca 2008 să fie un an în care să nu mă manifest ca editor (e mult spus, nu?). În schimb, sînt cîţiva tineri scriitori care vor să-i reprezint ca agent. E de luat în calcul şi asta. De fapt, cînd am venit în Bucureşti, asta voiam să fac. Şi asta.
Aşa că vă doresc tuturor un 2008 doldora de împliniri măreţe. Şi mie la fel.

%d blogeri au apreciat: