Arhive lunare: decembrie 2007

Pentru amatorii de LSD

Joi, 20 decembrie, ora 18, Club A
va invită la o seară de

CORP//uri// VIR//tu//ALE

Lucia Simona Dinescu
la
Poeticile cotidianului

O dezbatere pe marginea cărţii Luciei Simona Dinescu, Corpul în imaginarul virtual, apărută la editura Polirom.
Alături de autoare, vor provoca un dialog plecând de la carte, imaginile şi fragmentele de film videoproiectate câţiva invitaţi speciali: Andra Matzal, Adrian Mihalache, Cătălin Sturza şi Constantin Vică. Alături de alţi invitaţi surpriză!
Artişti precum Stelarc, oameni de ştiinţă precum Kevin Warwick sau personaje ca Neo din Matrix vor fi discutaţi la întâlnirea dintre imagine, corp, artă şi ştiinţă.
Cine pune cea mai interesantă întrebare va câştiga o carte. Bineînţeles, a autoarei.

O întâlnire moderată de Răzvan Ţupa

###########################################################
Lucia Simona Dinescu (n. 1977) a câştigat concursul de debut „Ioan Petru Culianu” (2006) al editurii Polirom cu volumul Corpul în imaginarul virtual (citeşte un fragment pe polirom.ro).
Este doctor în filologie, asistent la Facultatea de Litere şi cercetător-colaborator la Centrul de Excelenţă în Studiul Imaginii.
A publicat în Dilema Veche, Idei în dialog, Dilemateca, România literară, Secolul 21 etc.
Semnează o rubrică săptămânală în Observator cultural.
Este autoarea CD-ROMului multimedia Aspecte mediale ale imaginii digitale.

(comunicat de presă)

Şapte dintr-o lovitură – pe net

Articolul Şapte dintr-o lovitură (despre revista F&SF ideală) poate fi citit pe site-ul revistei Observator cultural aici.

De la schimb de cărţi la revista ideală

În Observator cultural de azi (joi, 13 dec), articolul meu Şapte dintr-o lovitură (despre revista ideală).

La rubrica ei, Lucia Simona Dinescu scrie despre Schimb de cărţi 8.

„Minciuni în falş“ – pe net

De azi se poate citi pe site-ul revistei Observator cultural (aici) articolul „Minciuni în falş“.

TPV

Trecutul nu mă interesează, încerc să supravieţuiesc prezentului, iar viitorul este o femeie frumoasă care şi-a odihnit, pentru o clipă, privirea în ochii mei. Dacă voi rămîne doar cu amintirea clipei sau va urma o poveste de dragoste… cred că depinde de mine mai departe.

Minciuni în falş

Aşa se cheamă articolul meu din ediţia de azi a revistei Observator cultural. Pretextul scrierii lui a fost Schimb de cărţi 8 organizat de Bookblog duminică, 2 decembrie.
Iată începutul:

Tinerii nu citesc. Autorii români nu se vînd. În România nu se poate trăi din scris.
M-am săturat să aud lucrurile astea.
Le spun bătrînii atunci cînd un „puşti“ stă pe scaun în autobuz şi nu le cedează locul. Poate că prin firele care îi ies din geacă şi îi ajung la urechi „puştiul“ ascultă un audio-book şi nu muzică „satanistă“… Poate că obiectul pe care îl are în mîini e un e-reader şi „puştiul“ citeşte o carte, nu un alt aparat cu jocuri violente. Nu îi pare nimănui ciudat că, atunci cînd vedem pe cineva citind în metrou sau autobuz, cei care practică acest „sport“ sînt tineri?

Restul în revistă. Sau pe site (la RUBRICI, FANTASY&SCIENCE FICTION), luni.

Reviste electronice

Reiau subiectul revistelor electronice, atins aici intr-un comentariu de asklepios cuceritorul. În răspunsul meu aminteam trei reviste despre care ştiu că (încă) mai apar. Or fi mai multe. Pe vremuri, chiar ştiam mai multe, le urmăream.
Cele trei sînt:
Tiuk! (http://www.tiuk.reea.net/)
Pro-Scris (http://proscris.110mb.com/)
EgoPHobia (http://www.egophobia.ro/16/index.html)
Problema invizibilităţii revistelor electronice constă (cred) în ideea fixă că pe net poate publica oricine, oricînd, orice. Şi se înţelege prin net totul: forumuri, bloguri, depozite de texte, reviste. Ideea fixă este răspîndită mai ales de cei care n-au intrat pe site-urile revistelor, n-au văzut despre ce e vorba, cu ce se mănîncă. Pentru că revistele electronice au o redacţie. Că ea e formată din cinci oameni sau doar unul, cred că are mai puţină importanţă. Important e că există o selecţie a textelor, cineva îşi asumă responsabilitatea celor publicate (în afară de autorii lor, evident). Nu toate revistele electronice au ISSN din păcate. Nu au o periodicitate clară, asumată şi, mai ales, respectată. Iar asta face să fie considerate „doar site-uri“, la grămadă cu celelalte. Nu ştiu de vreuna care să plătească colaborările (aşa că voi vorbi mai departe în această ipoteză). Cred că toate aceste lucruri conduc la invibilitatea lor, la nebăgarea lor în seamă. Ceea ce pentru unii pare un avantaj (cheltuielile minime – vezi editorialul semnat de Sorin-Mihai Grad în nr.16 al revistei EgoPHobia) poate fi, de fapt, un mare dezavantaj în receptarea revistei. Ştiu că e greu de înfăptuit asta (plata colaborărilor), dar dacă s-ar plăti, diferenţele faţă de presa culturală care apare pe hîrtie ar dispărea, ar rămîne doar diferenţa de suport. Însă s-ar cîştiga în vizibilitate, numărul cititorilor ar fi evident mult mai mare. În stadiul de acum, o revistă electronică nu este văzută decît ca o „jucărie“ a cuiva care nu poate face o revistă pe hîrtie şi de-aia o face pe net.
Ştiu asta de ceva ani, am trecut şi eu prin toate fazele, încă din 2000, cînd am făcut Lumi virtuale, o revistă electronică F&SF. Lunară. Au apărut 50 de numere, apoi am găsit pe cineva care să investească în ea şi au apărut 5 numere pe hîrtie. Vanităţi! Acum mă gîndesc că banii ăia se puteau folosi ca plată pentru colaborări şi revista ar mai fi existat şi azi.
Pentru cei care vor să vadă cam cum arată, în ce condiţii apar revistele prin alte părţi, recomand site-ul Spicy Green Iguana (se pare că nu s-a mai actualizat de ceva vreme, dar informaţiile există). Veţi vedea împărţirea revistelor în Small Press, SemiProzines şi Prozines (sau Webzines – sînt două categorii: reviste pe hîrtie şi reviste electronice) în funcţie de plata colaboraărilor. Dar şi altele. E vorba în principal de reviste din domeniul Fantasy-Science Fiction-Horror, dar apre şi categoria Mainstream.
Am urmărit ani de zile aceste reviste, aşteptînd momentul în care textele publicate în revistele electronice să intre în „circuitul oficial“, cel al recenziilor, al premiilor majore. În 2000 a apărut prima nominalizare la premiile Nebula pentru un text publicat într-o revistă electronică. Era „Five Days in April“ de brian Hopkins (apărută în numărul pe iulie 1999 al revistei electronice Chiaroscuro). De atunci, textele apărute în reviste electronice îşi fac loc mai mereu printre nominalizatele la marile premii F&SF. În 2005, premiile Hugo au avut chiar o categorie Web Site.
Una peste alta, lucrurile serioase (şi băgate în seamă) se fac într-un singur fel: cu profesionalism. Şi nu există două feluri de a face reviste, pe hîrtie şi pe net. Există doar unul. Şi doar suportul diferă.

Observator cultural

După cum vedeţi, dacă vă uitaţi sus, în meniu, am adăugat o pagină Observator cultural. Voi adăuga aici, săptămînal, un link la articolul pe care l-am pubilcat în săptămîna respectivă la rubrica FANTASY & SCIENCE FICTION. Evident nu va fi joi, în ziua apariţiei, ci luni, cînd articolele sînt puse pe site-ul revistei.
Pentru amatorii de F&SF, dar nu numai.

La(n)sarea la vatra

Luni, 3 decembrie, Librăria Cărtureşti, ora 17.00. Evident, nu chiar la 17.00, că doar sîntem aici. Aici, la Romanica.

S-a lansat numărul 9-10/2007 al revistei Vatra, un număr special Gheorghe Crăciun. Se pare că nu s-a înţeles prea bine dacă urma să fie vorba despre revistă sau despre Gheorghe Crăciun. Au vorbit: Alex Matei, Alex Cistelecan, Arina Petrovici şi Cristina Timar. Fiecare dintre ei a încercat să arate că nu e cel mai potrivit pentru a vorbi despre Crăciun, dar dacă ar fi fost de faţă Virgil Podoabă… Ehei… Ca la fotbal, marile echipe se ştiu după rezerve.

Aşa că s-a vorbit despre revistă.

În sală: Lucia Simona Dinescu, Stelian Tănase, Cătălin Sturza. Şi alţi cîţiva, nu prea mulţi. 10 – 15.

O chestie: în momentul în care cei doi Alex prezentau noua orientare spre stînga (o stîngă intelectuală, spun aşa ca să nu se gîndească nimeni la stînga proletară – cel puţin aşa am înţeles eu) a revistei, Stelian Tănase a părăsit sala. Să fi fost o coincidenţă, se făcuse ora pînă la care putea să stea? Să fi vrut să dea ceva de înţeles? Ei, potriveli…

Şi încă ceva: pe pagina de gardă a revistei figurează ca redactor-şef Cornel Moraru, pe afişe era trecut Virgil Podoabă redactor-şef, iar Cristina Timar a vorbit despre dl redactor-şef Al Cistelecan. Şi totuşi? Eu, ca omul, am întrebat. Răspunsul corect: Virgil Podoabă. (Şi-acum pot să mă întreb din nou: dar Cornel Moraru ştie?)

Cam asta a fost. Se zice că de-acum revista va putea fi găsită la Cărtureşti. Adică avem şi o veste bună.

PS În drum spre casă m-am lipit (din pasajul de la Universitate) de Noua Literatură nr.10 (un editorial cel puţin interesant, incitant al Luminiţei Marcu) şi România literară nr. 47.

 

Schimb de cărţi 8

Am studiat harta, am depistat cum ajung din străzile pe care le ştiu la locul faptei. Ajuns în zonă… am luat-o ca omul, încolo. Aşa şi era: încolo. Gabroveni, Şelari, apoi Curtea sticlarilor. Am mai dat şi de Ionuca fix în faţa porţii. Gangului.

Am urcat scările, am dat de gazde: Raluca şi Andrei.

Înăuntru. Lume multă, din ce în ce mai multă. Printre cei pe care îi cunoşteam: Ionuca, Jen, Victor Dragomir (parcă eram în birou la editură!), Lucia Simona Dinescu, Dan Rădulescu (în sfîrşit! ne-am văzut… din păcate doar atît), Octavian Soviany, Miruna Vlada, Alexandra-cu-soarele. Sigur au mai fost, oricum nu i-am văzut pe toţi. Pe lîngă ei, eu şi Ioan T. Morar, pe post de invitaţi. La un moment dat cei prezenţi au fost întrerupţi din ceea ce făceau (schimb de cărţi), ne-au prezentat pe noi, apoi totul e revenit la normal.

Mirarea mea (şi nu numai a mea) a fost legată de numărul mare al celor prezenţi. De aici a plecat şi articolul pe care l-am scris azi dimineaţă pentru Observator cultural (o să apară joia asta).

N-am prea multe de povestit. O mulţime de cărţi, de toate felurile, de toate genurile (se citeşte mult şi variat). Am luat şi eu două cărţi (ambele de Soviany), aşa că musai să merg şi data viitoare.

Mulţumesc pentru invitaţie.

%d blogeri au apreciat: