Gaudeamus, da?
N-am reuşit să mai pun însemnările pe blog, deşi le-am notat în agendă în fiecare dimineaţă. Am avut şi faza aia de lehamite şi de tristeţe…
OK. S-o luăm de la cap.
Vineri am ratat tot ce se putea rata. Mai puţin zvonurile. Despre mine. Pe care nu vi le spun. Da’ mişto zvonuri.
Întîlnirile au început de dimineaţă (adică 12 şi ceva) pe telefon, Ionuţ Bănuţă, la tîrg, apoi văzut. Aşezat la o masă. Şi s-au tot adunat: HNU (la mulţi ani, Horiaaaaa! – cu intonaţia de la Mă cheamă Horia şi azi e ziua mea. Hi, Horiaaaa!), Mugur Cornilă, Zully şi Florina, şi tot aşa. M-am trezit că s-a făcut de ora 18.00 şi n-am trecut pe nicăieri, pe la nici un stand. A fost o zi de-aia… de văzut lumea, mai puţin cărţile. Luat totuşi antologia de povestiri erotice româneeşti de la Trei (ce era să iau şi eu din tot tîrgul ăsta?!).
Pipăl, oameni-cu-care-strîns-mîna-schimbat–trei-vorbe: Liviu Antonesei, Caius Dobrescu (tare m-am bucurat să-i văd, nu i-am mai văzut cam de multişor) la aceeaşi masă cu Bogdan Suceavă, faină masă!, Gheo, Tudor Octavian, Dan-Silviu Boerescu, Silviu Lupescu, Daniel Cristea-Enache, Alex (sau Alexei, că aşa îl ştiu mai mulţi). Ratat întîlnirea cu Emil Bărbulescu.
Ajuns pe seară la ultimul nivel, la expoziţia Marquez, care poate părea aşa… un şir de poze. Dar nu, nu-i aşa, e tare mişto.
Azi neapărat program de văzut ca lumea. Se pare că a fost o zi bună pentru editori, s-au vîndut multe cărţi. Mirări: se vinde în draci Neil Gaiman. Toate cele patru titluri apărute la Tritonic. Şi că veni vorba de Tritonic, azi am lansări. La 13.00 – Zully (Strugurii s-au copt în lipsa ei) şi Marian Coman (Testamentul de ciocolată). La 15.00 – Mihail Gălăţanu (Strada Plantelor şi alte povestiri) şi Lorena Lupu (Bătăuşu’ de cîmpi – Marius Manole va citi din carte, iar Cezar Paul-Bădescu va vorbi despre).
Ne vedem la tîrg.
(sîmbătă dimineaţă)
Sîmbătă. Altă zi aiuritoare, în care am făcut şi n-am făcut ce mi-am propus. Nici nu mai ştiu ce mi-am propus.
În categoria CEAMFACUT intră lansările de la ora 13.00 (Zully Mustafa – Strugurii s-au copt în lipsa ei şi Marian Coman – Testamentul de ciocolată) şi 15.00 (Mihail Gălăţanu – Strada Plantelor şi alte povestiri şi Lorena Lupu – Bătăuşu’ de cîmpi). La lansări autorii (Zully, Marian, Mihai şi Lorena), lume suficientă (se putea şi mai bine), au arătat a lansări. De remarcat şi spaţiul execelent găsit de tritonici. Coadă la autografe, aşa cum de mult îmi doresc pentru scriitorii români. Mă bucur pentru cei patru. Sper că s-au simţit bine.
(Ştiu că nu toţi s-au simţit bine, de pildă am trăit din plin vina de a nu-i organiza Lorenei o lansare specială, doar pentru ea. Io, săracul de mine, n-am mai reuşit, după despărţirea de Tritonic, decît să lucrez la cartea ei, în primul weekend liber, să mă asigur că iese la timp şi să vin la lansare. Lasă, mami, că data viitoare…)
Dar bine că văzut lumea, strîns-mîna-trei-vorbe cu Cezar Paul-Bădescu (din păcate nu aveam programele sincronizate, după lansare avea el o chestie mică, noi am avut una mai de durată în afara tîrgului şi am revenit de-abia după ora 19.00. Monica Nicolau, Dana Stănescu, Bea şi Romeo, Jen, Selma, Nicu şi Bebe, Robert Coller, Andrei Gaceff, Ana Veronica Mircea, cîţiva gălăţeni (în afară de Întîiul Gălăţan al ţării), din nou l-am ratat pe Emil Bărbulescu.
Achiziţii: Comin Perţa – Întîmplări la marginea vremii. Aventurile lui Axinte Abramovici Papadopulos în pustie şi Florina Ilis – Cinci nori coloraţi pe cerul de răsărit (Cartea Românească). Modest am mai fost! Las’ că la anu’ oi avea şi eu bani de tîrg! Deocamdată făcut listă pentru cărţi de comandat pe site-uri în perioada următoare (mereu mă amăgesc aşa cu Poliromul!), perioadă în care, probabil, voi cîştiga la Loto.
Prin tîrg, văzut minunăţiile de cărţi de la Corint Junior.
(duminică dimineaţă)
Duminică. Nu ştiu de ce-am mai ajuns la tîrg. Doar pentru o cafea şi-o bere. Şi văzut lumea. Am ajuns la timp să prind lansarea cărţii Corpul în imaginarul virtual de Lucia Simona Dinescu, am reuşit chiar s-o prind înainte, să schimbăm două vorbe. În rest, umblat pe ici, pe colo, văzut unii-alţii, strîns-mîna-două-vorbe: Nicu Gecse, Vlad Popescu, Remus Cernea, Mircea Cărtărescu…
Pa, Tîrgule, pa, Romexpo, pa, Tritonic…
(marţi, 27 noiembrie)
Colierul de perle al bunicii 
Pa, Tritonic? Cum adica?
Asa e zicerea… Dar despre ce (cred ca) te-ar interesa am scris pe 10 noiembrie (insemnarea „Ultima zi”)
Mda. Nu mai intreb nimic. Sper doar ca munca pe care ati inceput-o la Tritonic, sa o continue cineva la fel de priceput, iar dvs sa continuati in alta parte.
Si sa nu-mi mai spui niciodata ca nu mai vrei sa-mi scrii, auzi? Niciodata!
mama… stim citate…
data viitoare, ce? data viitoare vor uita să mă lanseze? 🙂
e ca un făcut al soartei mele, nimeni nu ştie să mă aprecieze corect cât timp mă are. poate par eu mai tâmpită decât prevede legea, şi de-aia.
lorena: nu stiu ce va fi data viitoare. in orice caz, va depinde foarte mult si de tine. e foarte greu sa lucrezi cu un scriitor care, orice ai face pentru el, iti reproseaza mereu ca n-ai facut destul. toti scriitorii merita mai mult. stiu asta. dar…
iar chestia aia cu „nimeni nu ştie să mă aprecieze corect”… cum ziceam: trebuie sa mai lucrezi si tu la asta. iti doresc succese mari in continuare. si sa vinzi cit mai mult.
Îmi pare rău că purtăm această discuţie acum, când ea nu mai are nici un rost. Orice ai face pt. acel scriitor? Enumeră-mi şi mie ce înseamnă acel „orice”, că în afară de o apariţie în Ziarul financiar şi o excursie pe repede-înainte la Vama Veche, nu îmi aduc aminte să se fi făcut ceva.
Iar eu am fost mai mult decât corectă, din câte îmi aduc aminte. Am respectat toate deadline-urile fixate – unlike others, şi toate obligaţiile contractuale. Ba mai mult, cumpărătorii cărţilor mele sunt în exclusivitate cititorii blogului meu. Dueci… nu numai că îmi scriu cărţile, dar le şi promovez. Altceva ce ar trebui să mai fac?
asa-i, n-are rost sa mai discutam, oricum nu mai am nici calitatea in care as putea spune ceva interesant si pertinent si… si nici nu mai am chef acum. e chiar degeaba.
inca ceva: incearca sa maresti numarul celor care-ti viziteaza blogul. tirajele sint mult mai mari…
F. greşit pusă problema, Mike. În momentul în care am semnat contractul, mi s-au promis promovare şi publicitate. E normal să nu vinzi o chestie pe care nu o promovezi (tu, ca editură). Şi e normal să fiu nemulţumită când văd că nu se face nimic în sensul ăsta. Şi chiar nu se face, asta nu poţi să o contrazici.
Nu cred ca e FOARTE gresit. M-am legat si eu de cuvintul „exclusivitate” pe care l-ai folosit. Imi imaginez ca nu-i asa, ca ai cumparatori/cititori si in afara celor inscrisi pe blogul tau, asa cum sint convins ca nu toti cei de-acolo au cumparat/citit cartea (Rondo). Asa cum cred ca exagerezi cind spui „nu se face nimic în sensul ăsta”. Nu-ti doresc sa afli cum e cind intr-adevar nu se face nimic. Nu se face nimic inseamna sa nu ai nici o lansare (si ai avut), sa nu ti se faca reclama in presa (si ti s-a facut). NIMIC e foarte usor de contrazis, ajunge doar un singur exemplu din fiecare categorie. Cred ca autorii romani de la Tritonic ar fi (printre) ultimii indreptatiti sa spuna ca editura n-a facut nimic pentru ei. Cind ziceam ca lucrurile depind si de tine si ca ar trebui sa mai faci si tu ceva, ma gindeam mai mult la comportamentul tau.
Am avut o lansare? Sau o prezentare pricăjită, ascunsă printre toate celelalte?
Iar reclama în presă nu am întâlnit-o decât într-un singur ziar: ZF. Am şi recunoscut chestia asta, ca să vezi că recunosc eforturile altora.
Cu autorii români, nu e cazul să generalizezi. Unii sunt într-adevăr promovaţi, nu neg. Nici nu am adus în discuţie problema autorilor români.
Iar comportamentul meu nu e decât un răspuns la comportamentul altora faţă de mine. Niciodată nu tratez cu silă decât oamenii care mi-au dovedit că merită lucrul ăsta.
Ma scuzati ca ma bag, dar… parerea mea, Lorena, este ca discutia asta, purtata aici, face mai mult rau decit bine. In plus, crede-ma pe cuvint, Mike nu merita astfel de reprosuri. Stiu cit suflet a pus in autorii pe care i-a publicat. Iar daca ceva nu a iesit asa cum te asteptai sau cum ma asteptam, nu este in nici un caz vina lui. In fond, mai avem multa piine de mincat si eu, si tu, si Mike, pina cind scriitorii din Romania vor fi tratati cum vedem in filme. Pina atunci insa avem vreme sa scriem bine. Din ce in ce mai bine.
Ma tot gandisem cum naiba sa va spun ca mai ¨rasfoiesc¨ si eu pe-aici…e un fel de a ma convinge pe mine insami ca Sunt.
Lorena: toate lansarile de la Gaudeamus au fost „printre altele”. Nici o editura n-a venit acolo cu o singura lansare. Am vazut, de pilda, duminica, o lansare la Polirom cu doua carti. Si zau ca nu le-am auzit pe cele doua autoare ca le-ar fi nemultumit asta. Si-apoi: citind blogul tau nu mi-a parut ca era vorba despre „o prezentare pricajita” si nu o lansare. poate, pe viitor, ar trebui sa explici celor care iti vor mai scoate carti ca tu intelegi prin lansare fanfara, covor rosu, sa nu mia fie nimeni in cladire etc. si nu uita sa le propui si bugetul (10.000 euro?). a, si nu uita de cartile oferite gratis celor care vin (cum a fost faza aia cu cartile?). exagerez, desigur.
reclama in presa (la care m-am referit) e altceva decit avanpremiera din ZF. reclama in presa e atunci cind editura da bani (si nu chiar putini) ca sa-ti puna coperta cartii (singura sau in grup, promovind o colectie) intr-o pagina de ziar, revista cu un tiraj de zeci de mii de exemplare. si ai avut de-astea.
treaba cu ZF sta asa: editura putea alege orice alt autor (roman sau strain – de pilda Gaiman?) pentru pagina aia. te-a ales pe tine, ca sa anunte cel de-al doilea roman. crede-ma ca nu e putin lucru, nu multe edituri au facut asta pentru autorii incepatori. ca sa nu mai vorbim de prezentarea colectiei LIT in acelasi ZF, dup acare te-ai burzuluit tu (tot pe blogu-ti) pentru ca… ei da, Stelian Turlea, in insirarea celor patru carti, a pus-o pe-a ta ultima. despre asta e vorba cind ziceam de comportament.
nu comentez finalul comentariului tau. e dincolo de ce-mi pot imagina eu ca relatie intre editor si autor. sorry. oi fi eu fraierul, ca vad lucrurile in alt fel.
si cu asta eu inchei discutia aici, nu vreau sa se spuna ca vorbesc in numele unei edituri pe care n-o mai reprezint. ce am spus eu putea sa-ti spuna oricine a vazut lucrurile. in fond, iti construiesti cariera cum vrei, cum crezi tu ca e mai bine.
are dreptate Marian, discutia asta nu face bine nimanui. n-am banuit ca o s-o ia in directia asta. desi ar fi trebuit.
asa e, Marian. treaba nostra este sa scriem mult si bine. si sa ni se vinda cartile.
Marian: Intr-adevar, discuia purtată aici face mai mult rău decât bine, dar mă indignează nedreptatea acolo unde o văd. Nu e vorba nici de covor roşu, nici de a fi singur în clădire şi, câtă vreme un om îşi rupe din timp, să vină să citească între cele două spectacole pe care le mai are, şi o face gratuit, punându-şi renumele în slujba unei instituţii, minimul lucru cu care e cazul să îl recompensezi, e o carte.
Cui s-a datorat în fond amploarea lansării mele, descrisă pe blogu-mi? Eu pot enumera 2 factori:
-bunăvoinţa invitaţilor de marcă şi felul în care m-au prezentat
-prezenţa cititorilor lui „Rondo Capriccioso” şi ai prietenilor blogului meu (cam optzeci la sută din cei prezenţi).
Şi, dacă a contribuit şi editura dăruind două cărţi (două, nu mai multe!), e cazul să îmi scoţi ochii cu ele?
hai ca nu pot sa ma abtin: eu as fi zis saru-mina sa fi fost in locul lorenei (treaba ei ce zice ea, vb si eu asa, in numele meu)
luciat: am zis şi săru-mâna, când a fost cazul.
Ce kkt de discuţie. Drăguţa, te crezi mai deşteaptă decât eşti. In loc să zici ms că ai avut parte de o lansare, te iei de omul care ţi-a întins o mâna. si nu e singurul.Crezi ca tot ce ai ţi se cuvine. Mi-e mie jena de ce ai scris acolo. Ai idee câţi scriitori stau la coadă la editură, poate , poate scot si ei pe piaţa ce au scris o viaţa?
semnat: mai mulţi membri ai partidului. :)))
deja asta nu mai este discutie. este agresivitate. iar lucrul asta imi provoaca sila…
mai bine ramineai la editura est, ca te umplea samuel tastet de lansari :))))
asta cu „am zis si saru-mina, cind a fost cazul” e o mica minciuna. de pilda, un pic mai sus era cazul – cind a povestit m.h. ca, desi plecat de la editura, a continuat sa se ocupe de cartea ta ca sa fie sigur ca iese bine. era cazul, dar n-ai zis.
v: ia întreabă-l pe mike haulică ce convorbiri telefonice a avut el cu mine pe data de 10 noiembrie – şi după aceea. ia citeşte tu ambele mele bloguri, să vezi osanale la adresa lui mike haulică, de-a lungul istoriei. crede-mă că nu îmi stă în fire să mint.
sa ma scuzi pentru sintagma ‘mica minciuna’. era o figura de stil, dar n-a iesit prea bine.
totusi convorbirile voastre particulare sint, dupa cum le spune si numele, convorbiri particulare. in public (ca aici, pe blog) nu doar ca nu i-ai multumit, dar ai mai si pomenit ceva de ‘sila’…
v: sila nu se referea în nici un caz la mike haulică. eu nu mă contrazic decât cu oamenii pe care îi iubesc. poate am un fel mai viforos de a iubi, recunosc. :))
în momentul în care îmi e silă de un blog, îl abandonez definitiv, şi uit că există. devine no-name. 😉
termenul „silă” a apărut în mom în care mike mi-a reproşat comportamentul faţă de anumiţi x, y, z… care s-au purtat la rândul lor oribil cu mine.
am spus de la bun început că discuţia asta nu îşi are rostul. dar se pare că ne place. :))
mai stii, ne-o placea :))
n-am vazut nici un nume propriu, ‘de anumiti x, y, z’, adus in discutie de m.h. singurul nume propriu a fost al lui stelian turlea. doar nu ti-e sila de turlea ca a scris despre cartile din colectia aia si le-a insirat cu a ta ultima? trebuia sa fie una ultima, nu stiu de ce ma indoiesc ca a avut personal ceva cu tine ca sa-ti plaseze cartea ultima in insiruire (ceea ce oricum nu inseamna nimic; daca era a doua sau a patra ce era?)
so? spre care x, y sau z se indrepta sila? e o nelamurire sincera. ma pregateam sa ma retrag, dar chiar n-am inteles asta. evident, nu esti obligata sa raspunzi totusi.
Lorena, eu tot asa am inteles. De altfel, „sila” aia a fost unul dintre motivele care m-au facut sa intervin in discutie.
v, nu de mine era vorba aici. ci de purtarea unui tinar scriitor. care vrea sa mai publice carti si in anii ce vor veni. si nu cred ca de S. Turlea ii era ei sila (S. Turlea care a scris despre cartea ei), asa cum nici despre cineva care a bagat bani in cartea ei (cind si-o scoate banii… mai vedem). ii era sila de niste chestii abstracte. da’ am si io o intrebare: de ce nu i-o fi fost sila mai acu o luna, inainte sa-i apara cartea? inainte sa i se faca lansarea in ziua in care a vrut ea (si i-am adus pe toti ceilalti din colectie in ziua aia; altii care n-au zis de ce simbata si nu joi sau vineri, n-au zis ca a fost pricajita… si aveau – TOTI – publicate pina atunci cel putin cite avea si ea)?
ma mai intreb: de ce nu s-o fi suparat mihai galatanu ca a fost pus la gramada cu o scriitoare incepatoare? o fi el fraier si n-are simtul valorii…
nici nu vreau sa ma gindesc ce se intimpla daca aparea rondo la humanitas. cred ca tinara autoare ar fi spalat pe jos cu denisa, cu liiceanu si cu cine-o mai fi fost la indemina, ca de ce a avut ea doar o lansare, iar individul ala, cartarescu, doua?
ah! incepe sa-mi placa!
michael: îţi urez să lucrezi numai cu edituri de prestigiul lui humanitas, să ai de a face numai cu scriitori de valoarea lui cărtărescu – singurii care merită respectaţi – şi să nu ai niciodată de a face cu nulităţi nevrednice de a fi promovate, ca mine. Acum că ai plecat de la tritonic, ai scăpat. :))
lorena, tu vorbesti cu mine? aia cu scriitorii care merita respectati… are-you-talking-to-me? si mai zi. mai spune-mi. mai invata-ma. suna bine „respect” in gurita ta. hai mai zi-l. inca o data. si inca. poate o ramine ceva…
scandal. frumos.
nu îmi amintesc să îţi fi arătat vreodată lipsă de respect. nici prin vorbe, nici prin fapte.
În schimb, tu m-ai trecut la categoria „ăia-de-doi-bani” de la începutul discuţiei, şi până acum. de ce? pentru marea vină de a-mi fi dorit o lansare a mea: câteva minute ale mele cu cititorii mei. o nimica toată de începătoare, nu are dreptul la aşa ceva. da, e o vină monstruoasă, trebuie să recunosc. e îngrozitor de mare obrăznicie…
🙂 Cum era treaba aia cu „Vreau egalitate, dar nu pentru căţei?”
eu n-am vorbit despre “ăia-de-doi-bani”, n-am folosit categorii. vorbeam despre tine, despre reactiile tale si, in general, despre comportamentul tau (pagubos. pentru tine, in primul rind). iar citeva minute ale tale cu cititorii tai cred ca le-ai avut. da, nasol ca mai erau si cititorii altor carti in cladire, mai erau si altii pe-acolo care n-au venit pt. tine, am mai vorbit – inainte de tine – si despre galatanu… galatanu care, ca om mai umblat, mai publicat, mai premiat, mai… vechi in republica literelor, n-a avut nimic de obiectat, n-a vrut sa fie vedeta (poate ca merita? ce zici?), n-a… da, inainte de tine au fost altii, dupa tine au fost altii. asa-i la tirg. pe viitor ai grija sa scoti cartile in perioadele dintre tirguri, daca vrei sa fii numai tu. sau baga in contract cerinta asta. ca sa n-ai vorbe dup-aia.
si-acum chiar am terminat-o. a fost haios. o vreme. mi-a trecut.
bafta in continuare!
stii? daca te consideram o scriitoare de doi bani… n-am mai fi avut acum discutia asta.
Gica caloria!
Care comportament, maestre? Nu îmi amintesc să fi ţipat vreodată la alţii, aşa cum alţii au zbierat la mine; nu îmi amintesc să fi încălcat vreodată un deadline, în schimb să nu uităm câte telefoane a trebuit să dau pentru ca alţii să respecte partea lor de contract etc. etc. Am vorbit mereu respectuos cu toată lumea, nu îmi amintesc un singur cuvânt ireverenţios adresat nimănui.
Iar tratamentul de doi bani e evident din exagerările astea cu clădirea şi covorul roşu. Nimeni nu a cerut aşa ceva. Mai mult, eu nu am nimic împotrivă ca Gălăţanu să aibă o sută de lansări şi de prezentări. E un scriitor excelent şi le merită. Iar cu recuperările investiţiilor, treaba e simplă: promovezi – vinzi. Nu promovezi – ţii în depozit.
Recitind dialogul, şi toate chestiile nedrepte pe care mi le-ai scris, sincer… preferam să mă consideri o scriitoare de doi bani. Poate ăia au dreptul la un tratament mai uman
O singura precizare: Galatanu a venit si si-a luat singur cartea de la editura. In cazul tau, am incercat sa ti-o aducem; nu s-a potrivit. Nu-i nimic, ne-am straduit sa ne reparam greseala, aducindu-te pe tine cu masina la tirg, la ora fixa; pe Galatanu sau pe Marian sau pe Zully nu i-a luat nimeni cu masina ca sa-i aduca la lansare. Just so you know.
Intimplator, am publicat si eu un volum la Tritonic. Am avut parte de lansare ‘la gramada’, cum zici tu. Am avut parte si de promovare la gramada. Si sint mai mult decit multumit. Fiindca zau ca era posibil sa nu fi avut nici macar atita. Mike n-a avut parte de promovare la primul volum sau al doilea. Si totusi, nu l-am auzit lamentindu-se atita.
Precum am spus, just so you know…
daca spun atitudine in loc de comportament e mai bine?
n-am vorbit de cuvinte ireverentioase.
covorul rosu si cladirea au fost niste exagerari, am si zis-o. ma mai enervez si eu, desi nu par genul.
pe galatanu l-am dat ca exemplu de scriitor important care stie cum merg lucrurile si are o alta atitudine (uite ca folosesc din nou cuvintul asta).
s-a vorbit peste tot de rondo, indiferent ce carte din colectie am lansat. si promovarea colectiei inseamna implicit promovarea fiecarui titlu. multe carti din raftul denisei sau din biblioteca polirom se vind si pentru ca sint in colectia aia. (si la editura aia, evident)
in concluzie, ai avut si reclama platita, s-a scris despre cartea ta in publicatii de mare tiraj, ai avut si interviuri in reviste si la radio si la tv. nu toate aranjate de editura, evident, dar, de la un moment dat, lucrurile mai merg si singure… ce zici de „rondo – cartea saptaminii” pe site-ul tritonic? a fost acum doua saptamini, parca. deci nu cred ca ai a te plinge de rele tratamente aplicate debutanatului. desi o faci – vezi afirmatii gen editura n-a facut nimic pentru mine.
asta era mihnirea mea. imi pare rau ca discutiile au mers cum au mers.
hnu: să nu confundăm un serviciu prietenesc, pe care ţi l-am cerut într-un moment de maximă alergătură şi disperare, cu „acţiunile editurii”.
Ştiţi ce e mai trist? E trist că ne mulţumim cu puţin. Şi aici nu vorbesc de mine, ci de scriitori serioşi, cu multe cărţi publicate. În loc să transformăm scrisul într-o profesie, să ne dedicăm lui şi să trăim din el, ne complacem a-l practica doar ca pe un hobby – în timp ce muncim ca robii în altă parte. şi asta… desigur, ne afectează prin faptul că nu mai apucăm să scriem nimic.
Şi de ce se întâmplă asta? Pt. că televiziunile ştiu să îşi promoveze vedetele. Echipele de fotbal ştiu să îşi promoveze vedetele. În concluzie, vedetele televiziunii şi ale fotbalului trăiesc pentru ceea ce fac şi se pot perfecţiona în permanenţă în ceea ce fac. Mike, tu, care eşti unul din cei mai mari scriitori contemporani – de ce nu trăieşti din scris? Răspuns: pentru că eşti un om de bun-simţ şi te mulţumeşti cu puţin. Horia, tu ai atâtea cărţi publicate – de ce nu ştiu oamenii de chestia asta? De ce trebuie să munceşti pe lângă? Răspuns identic.
Istorie: la începutul secolului, actorii de la Hollywood erau sclavii studiourilor. Până când s-au revoltat şi au pus piciorul în prag. Au câştigat un mare lucru: libertate de a-şi face meseria aşa cum o înţeleg.
Ei bine, EU NU MĂ MULŢUMESC CU PUŢIN. Vreau să trăiesc din scris, sau să mă las de scris.
Acum, aştept hohotele de râs ale poporului. 🙂
scrisul full-time apare atunci cind un scriitor scoate una-doua-sapte-noua carti si, in urma vinzarii lor, banii cistigati ii permit sa se lase de orice alta meserie si sa se dedice exclusiv scrisului. vandermeer, de pilda, de-abia acum este scriitor profesionist, dupa citeva carti publicate, traduse, doua premii world fantasy etc. si asta in sua, unde tirajele sint mult mai mari decit la noi.
vedetele tv si fotbalistii aduc mult mai multi bani decit scriitorii (rating – adica publicitate, spectatori pe stadioane – adica bilete vindute etc.). deci nu e tocmai o comparatie reusita. nu e din aceeasi categorie.
raspunsul tau din partea mea e gresit. nu traiesc din scris (desi unii ar zice ca da, dar asta e alta discutie. poti trai din scris bine sau prost. cind am venit in bucuresti, in primele 6 luni am trait din scris. dar prost. noroc ca aveam pe altcineva linga mine care aducea bani). hai sa-ti dau si raspunsul meu: nu traiesc din scris (bine) pentru ca nu vind. daca s-ar vinde cartile mele in 10.000 exemplare nu mi-ar mai trebui un alt job (am calculat asta). cartarescu traieste din scris pentru ca volumele lui se vind bine. asta-i tot. e simplu (?!) scriitorii au obiceiul sa se vaite ca in romania nu se poate trai din scris. ba se poate! dar nu cu 300 de exemplare vindute (am dat si eu o cifra. cred ca cea mai mare parte a scriitorilor romani cam pe-aici se incadreaza).
horia n-are „atitea carti publicate”. de-aia nu stiu oamenii.
la noi lucrurile merg asa (imi pare mie): scoti o carte, editura iti aranjeaza o lansare-doua, ceva reclama platita, se mai scrie pe ici, pe colo despre tine, scoti a doua carte, se vinde mai bine decit prima (eventual) si tot asa… adica editura iti da un brinci la inceput. restul depinde de cum ti se vind cartile. iar promovarea unei carti (a unui autor) se face o luna, doua, trei de la aparitie. dup-aia, gata. ca mai sint si alte carti, si alti autori, care si ei trebuie promovati.
Păi vezi… editura aranjează una-alta, şi se vând 300 de exemplare. Apoi ne culcăm pe-o ureche şi ne mirăm de ce nu vindem.Regula de bază a vânzărilor constante e publicitatea constantă. Orice economist cu studii medii îţi va spune asta.
nu sunt in tema… din punct de vedere profesional nu sunt nici macar intr-un domeniul tangent cu literatura, dar de mic copil mi-a placut sa citesc. Devoram carti pe paine. Mi se pare injositoare discutia asta pentru voi. In viziunea mea, un scriitor trebuie sa aiba orgoliu, sa fie invaluit de mister, sa fie inteligent si de o demnitate superioara tuturor. Nu mi se pare corect sa dati pe fata toate problemele astea. E tragic ce am vazut aici…. 300 de volume vandute la un popor de 20 de milioane de suflete? la un calcul mai amanuntit, fiecare individ din tara asta citeste cat? 0,000015 din cartea unui scriitor? Sunt trei posibilitati: vad gresit lucrurile, scriitorii din romania sunt jalnici, sau prostia in romania este crasa (scriu romania cu r mic intentionat ). Eu unul tind pentru a treia varianta… Lorena are un blog foarte interesant…ce este mai promovat: detergentul sau un scriitor? Toata lumea foloseste detergent(asa ar trebui dar nu e asa) dar nu toata lumea citeste. Unde vreau eu sa ajung cu textul meu plin de incoerenta si nervozitate? Problema va depaseste….nu este posibil ca un singur editor…si 2-3 scriitori sa rezolve asta. Solutia? Voi aborda clasicul „Unde-s doi, puterea creste”. De ce nu faceti…stiu eu…niste uniuni ale scriitorilor, niste miting-uri? Se fac parade pentru homosexuali, de ce nu s-ar face pentru voi?(atentie nu m-am luat de homosexualitate, dar daca sunt asa de normali de ce mai fac parade?). Imi pare sincer rau ca o carte ca Harry Potter a rupt piata in doua la nivel mondial, si asta la fiecare volum aparut….si o carte psihologica, de o finete extraordinara, dar o finete subtila, nu una „manelistica” nu poate sa atinga mai mult de 300 de cumparatori…. Este tragic. Parerea mea Lorena, vrei sa faci ceva….promoveaza intai literatura….dupa aia cartea ta… Aici nu mai putem spune: „Este treaba editorului sa o promoveze”. Aici trebuie sa va aliati. Este interesul vostru al tuturor sa se promoveze literatura. Nu odata am zis in nenumaratele mele discutii cu prietenii ca „literatura este o specie pe cale de disparitie” (a nu se intelege gresit…pentru mine „harry potter” sau „DaVinci Code” nu este literatura, este o ramura foarte mica a ei….pt relaxare daca vreti). In concluzie…nu este vina scriitorului ca nu scrie bine, sau ca nu are talent. Nu este nici vina editorului ca nu promoveaza corect (chiar daca ar promova, draga Lorena sunt sigur ca nu ar fii nici o diferenta) pentru ca acel numar mic de oameni interesat de literatura, stie intotdeauna de cartile aparute; ceilalti nici nu vor sa auda, ba mai mult rad de cineva care citeste. clasa de mijloc nu exista….si exact de clasa de mijloc aveti voi nevoie ca sa traiti din scris.
Sper ca ati inteles ceva din ce am scris… tre sa fug la treaba…va pup si va doresc mult succes
Andrei B.
@ lorena: horia are doua si nici alea nu-s ale lui, ci-s antologii compilate de el. iar serviciul prietenesc a fost si actiune a editurii. fiindca la fel de prieten mi-e si marian, dar am plecat de la lansarea lui (actiune a editurii) ca sa vin sa te iau. si-am dat un interviu la radio (actiune a editurii, cum ar veni) din intersectie, conducind, si nu m-am dus in general berthelot, cum ar fi fost mai comod. ca sa vin sa te iau. si ca sa apuc sa ajung si la lansarea lui marian. nu-i un repros, lorena, e doar un semnal cum ca you’ve picked on the wrong guy (care si ala mi-e prieten) si ca abordezi total aiurea problema. parerea mea.
@horia: oi fi abordând-o aiurea, tot ce se poate. Nu sunt deţinătorul adevărurilor universale. Dar adeseori, din abordările aiurea, apar marile inovaţii. 🙂
şi acum nici măcar nu mă certam cu maic… discutam probleme de management cultural, şi atât. mie mi se pare o discuţie interesantă, chiar dacă demitizez scriitorul misterios, şi îl transform într-un om care are şi el rate la bancă. trebuie să vinzi! spune maicu. cum să vinzi? întreb eu. stând cu braţele încrucişate? nu, spune maicu. Dar? întreb eu.
rămâne să găsim soluţii. în fond, dacă o editură te vinde bine, marele procentaj al câştigului e al ei. greşesc?
la faza cu procentajul cam gresesti. autorul si editorul ajung in cele din urma sa cistige cam aceeasi suma, cind e vorba de un autor roman. asta, in cazul fericit. de fapt, din necunoasterea chestiunilor legate de sume (investite in promovare) ti s-a tras tie supararea, din cite-am ochit eu…
supărarea mea derivă din alte chestii, horică. să luăm un autor român care e tânăr, talentat, şi care ne e drag tuturor. Marian Coman. Ce ar face un publishing house cu el? I-ar folosi imaginea. „O figură aparent ingenuă, dar plină de complexitate…” Automat, două adolescente din cinci s-ar amoreza de Coman, şi ar sări să-l cumpere. Prezentarea cărţii: „An incredible adventure” New York Times. „Thriller and Mystery” Los Angeles Chronicle etc. Ţi se pune în lumină prin ce anume respectiva operă literară reuşeşte să te incite.
Rezultatul: în cel mai scurt timp, Marian ar ajunge un best-seller, pt. că are toate datele care îl recomandă.
Dar dacă noi ne gândim la el doar ca la un „autor român” şi îl tratăm ca atare…
Am fost mai explicită acum?
Problema vesnica in batrana Romanika de la revolutie incoace….nu exista putere de cumparare… Analizam un pic situatia….il luam pe omul care are rate de plata la banca, (sa zicem ca traieste singur ca daca ii mai punem si copii pe cap problema se demonstreaza mult mai repede) traieste intr-un apartament din Fetesti pe care il inchiriaza cu o suma relativ mare (as prefera sa nu spun Bucuresti, pentru ca iar se rezolva prea repede problema), sa zicem unnn…150E. Pe langa chirie, omul nostru plateste si intretinere, si fondurile pt administratia blocului, si am inteles ca apa nova s-a scos de la intretinere o platesti separat, curentul,etc…. unde pui ca trebuie sa mai si manance si sa se mai si imbrace….(partea cu imbracatul va fi bianuala–> iarna ca e prea frig si vara ca e prea cald). Sa luam un castig mediu pe economie….300 E. Ce am calculat mai sus duce pe la 500E. Credeti ca ii mai arde sa isi cumpere carti de lectura?
Luam si cealalta clasa sociala….(aia care pot), reprezentata de….yeeee el eee Becali . Clasa asta se mai divide in doua sectiuni….1. aia cu adevarat destepti si care isi merita banii, ca Ion Tiriac (il admir)
2. si ceilalti….care sunt atat de destepti ca si-ar scrie singuri carti (de ce nu carti in care compara sinele cu Mihai Viteazu, sa zicem…un exemplu ales la nimereala), si de ce ar mai avea nevoie de cartile altora cand povestea lor este cea mai interesanta?
Pai bai fratilor….in Romanika noastra…Cate genii au ajuns sus? Uitandu-ne pe strazile din Bucuresti observam ca multe! Facand un raport general…..numarul lor este infirm…
Spuneti-mi si mie dragilor, motivele pentru care literatura piere? Eu zic…neinteresul si lipsa puterii de cumparare (pentru ca multi ar vrea, Lorena, sa iti citeasca povestea din atat de laudatul „Rondo Capriccioso”, sau tabloul strazilor din Bucuresti din „Batausu’ din campi” daca: 1.ar stii de ea, si ar lua-o daca….. 2. ar avea bani sa o cumpere.
Statul ar trebui sa acorde niste subventii pentru dezvoltarea culturii…. La pachetul ala de tigari sa mai puna 2 lei in plus (imi musc buza ca sunt fumator) bani care nu la stat….sa se duca….ci in pretul unei carti….
De ce nu face statul nimic? Pentru ca nu ar face ceva de genul asta…fara sa fie impins de la spate de popor… De-aia spun sa va uniti sa faceti ceva…pt ca literatura moare.
@andrei.b: eu, de pilda, n-as putea sa-ti spun motivele pentru care literatura piere pentru ca, de pilda la tirgul de carte, nu mi s-a parut deloc ca literatura piere, ci din contra, ca prospera mai mult ca oricind dupa revolutie. de unde concluzia asta cu literatura care piere si oamenii care nu mai citesc? cei care spun chestii d-astea au vreo statistica la indemina? ca_cu ochiul liber se vede cu totul altceva.
iar aia cu statul care ar trebui sasubventioneze… sa adauge nu stiu ce la pretul cartii… pai, domnule andrei.b, cartile sint scoase de niste firme particulare, dumneata nu stiai asta?
lorena: publicitate constanta… cit timp? da-mi niste exemple de carti (vorbim doar de autori romani, da?) la care ai vazut ca se face reclama mai mult de 6 luni, sa zicem. sa mai pun o conditie? alea sa fie carti de debut? mi-e ca inchidem discutia aici.
economist cu studii medii? stiam ca economistii au studii superioare… dar poate asa era pe vremea mea.
dar? pai asa: o lansare-doua-teri, o reclama platita-doua-trei, recenzii, interviuri… dupa care apare alta carte, care si ea merita o lansare- o reclama… eventual astea se reiau cind se pun la pachet mai multe carti promovindu-se o colectie… si tot asa. nici la detergenti nu vezi aceeasi reclama cu lunile. ca apar produse noi (din categoria asimilabila cu carti, autori – adica aceleasi produse ale producatorului): ba cu aroma de zambile, ba de alte alea…
ny times, la chronicle… tu stii ce inseamna asta la ei, acolo? cum e cu rubricile de carte, cine le scrie? sau povestesti doar asa, din auzite… la noi nu exista inca asa ceva. nu exista autoritati publice in domeniul asta. cred ca de-abia se formeaza… dar va aparea si la noi, cindva, o michiko kakutani… (sau unul) sa speram.
ma deranjeaza abordarea asta: il vezi doar ca pe un autor roman si-l tratezi ca atare. cred ca tritonic chiar nu merita asta. cred ca T. e una dintre putinele edituri care chiar promoveaza literatura romana si a bagat bani destui in autorii romani. cel mai simplu era sa publice doar traduceri. sa caute autori celebri, de care lumea a auzit… si sa astepte ca librariile sa-i trimita banii. eu cred ca majoritatea autorilor romani nu au parte nici macar de prima lansare.
„marele procentaj al câştigului e al ei. greşesc?” – nu uita ca, la cistig, editorul si autorul merg mina in mina, iar la pierderi editorul ramine singur… e si asta o chestie. pe care autorii o cam uita. asta asa, ca sa atingem (incercam sa) toate aspectele.
andrei b.: 300 de carti la 20 de milioane… pai oferta e mare. sint mii de titluri. cititorii se impart, ca nimeni nu le poate cumpara pe toate. samd. si inca ceva: sint niste legi strimbe la noi, in ceea ce priveste activitatea editoriala, vinzarea cartilor… crede-ma ca multi incearca sa le schimbe. dar asta e o chestie mai grea simai de durata. se vor rezolva si astea cu timpul.
@v : nu e nevoie sa faci statistica sa observi asta;) daca era lumea interesata de literatura asa cum ar trebui…in romexpo nu incapeau…
doi la mana….cand te plimbi pe strada arunca o privire in stanga si in dreapta. Eu personal sunt dezgustat de ceea ce vad….nu vorbim de centrul capitalei….du-te nici prin rahova….dar nici in unirii….du-te pe calea grivitei de exemplu….intreaba-te cati dintre cei pe care ii vezi au citit in viata lor altceva decat subtitrarea de la un film, sau ziarul (sa nu vorbim de reviste care au poze multe). Cati dintre ei au idee macar ce inseamna sa savurezi o carte cu tot sufletul….nu doar sa o citesti pentru ca asa a zis profa la scoala….Poate mi-am ales gresit prietenii….dar dintre cati amici am….nu stiu pe unul care in timpul liber…sa citeasca o carte….ASTA E STATISTICA. In ziua de azi nici macar cartile comerciale nu mai sunt citite…d’apai una de calibrul batausului…
Sincer…kiar iti trebuie statistica sa iti dai seama ca lumea nu mai citeste? Te uiti in jur si vezi cati oameni cu mintea incuiata sunt…si iti dai seama ca ei sunt in majoritate. O zicala englezeasca spunea „If you can’t beat them, join them”….mi-e teama ca intr-un final copiii nostrii vor fi niste manelisti, niste inculti, messenger-isti daca nu facem ceva.
@michael: era un calcul simplu, generalizat… care defapt nu urmarea raportul intre oferta de piata si puterea de cumparare….urmarea pur si simplu un calcul probabilistic al consumatorilor. Mai exact dintr-un popor de 20 de milioane de romani (foarte incerta cifra in cazul asta pentru ca nu toti stiu sa citeasca) cati dintre ei ar putea sa cumpere cartea (si anume 100% intr-un calcul absolut), si cat ar reveni fiecaruia. Repet a fost un calcul cu cifre absolute deci are un rezultat absolut, ideal( infinit daca vreti). Cat despre calculul raportului dintre puterea de cumparare si oferta de piata…snt sigur ca e asa cum zici tu. Totusi…tin neaparat sa te intreb…o editura care publica numai carti ca a Lorenei….este profitabila?
@michael: mai vreau sa fac o adaugare…in legatura cu legile astea despre care vb. daca nu ii impingem de la spate…nu vor face nimic. Din ce vad eu „cu timpul” situatia se inrautateste…Daca nici la TV nu se mai uita la un film bun, pentru ca sunt telenovele….ce sa le mai cerem noi sa citeasca o carte, sau sa mearga la un teatru…care stimuleaza materia cenusie (daca mai exista asa ceva). Sunt atatia scriitori…ce facem asteptam sa moara ca sa le descoperim operele? Ca asa e moda…In fine…cum spuneam eu sunt complet pe dinafara…dar imi spun parerea\
[…] discutie naspa pe blogul lui Michael Haulica – din care aplaud o fraza minunata a unui comentator, andrei b.: “Parerea mea Lorena, vrei sa faci ceva….promoveaza intai literatura….dupa aia […]
oh, ce s-au adunat reply-urile de la plecarea mea până acum. :)))
nici măcar nu ştiu ce să răspund, şi în ce ordine. Singura etichetă care mi se pare de-a dreptul jignitoare, este eticheta „discuţie naşpa”. De ce, singurele discuţii juste despre literatură sunt alea plutitoare printre nori, visătoare şi suave? Scriitorii se adapă doar cu lapte de muză? Sau sunt şi ei oameni?
De ce e naşpa o discuţie care pune problema scrisului ca profesie din care să se poată trăi, şi în care să te poţi perfecţiona? De ce ar fi normal să practicăm scrisul doar printre picături, printre joburi epuizante, şi să observăm la un moment dat că am ars, şi nu mai avem vlagă creatoare?
andrei b.: o editura care… NU. cartile lorenei nu sint de un anumit tip, nu se adresesaza unui anumit public despre care stim ca va cumpara constant un numar z de exemplare. e greu de estimat (zic eu). cartile ei au o unicitate… va mai trece ceva vreme pina se va obisnui lumea cu acest gen de literatura. probabil, mai multe edituri, lansind scriitori dupa scriitori… vor crea si publicul (numeros) care sa asigure supravietuirea (macar). dar in general editurile nu publica numai un anumit gen de carti. toate editurile si-au extins aria… uita-te la humanitas. aia super-sobra si serioasa. a facut colectie de mistery&trhiller. ca si poliromu… asa cum tritonic, dupa f&sf si-a tras colectia LIT. si crime scene si thriller. cred ca in romania nu exista nisa extinsa. in vest poti trai doar din sf – sa zicem. ca ai zeci de mii de cititori. si chiar mai multi.
din nou andrei b. nu se inrautateste situatia, dimpotriva. cifrele de afaceri ale editurilor sint in ce in ce mai mari. se publica tot mai multe titluri. stiu citeva edituri care, anul asta, au schimbat incadrarea: de la 50-100 titluri pe an au trecut la 100-300 (de pilda). iar lumea citeste. statisticile nu se fac dupa ce vad eu pe strada mea. sau dupa cum stau lucrurile cu prietenii mei. e vorba de 20 de milioane. chiar daca exprimati prin esantion.
lorena: mai cauta si alte intelesuri pentru „naspa” al teroristei. cred ca ai un talent deosebit de a vedea in orice afirmatie a cuiva intelesul cel mai negativ (pt tine) posibil. (si, de obicei, atunci devii agresiva. ti-a mai zis cineva asta. si dac-ai mai citit pe blogul tau, ai vedea si tu). mai cauta…
iar discutia asta ar fi fost interesanta – ca subiect avea – daca nu ne-am fi bagat in niste amanunte mult prea concrete… ca de-aia a zis cineva de „spalatul rufelor”. imi pare rau, dar cam asa s-a vazut din afara.
sint de acord, scriitorii trebuie sa fie platiti. dar plata se face ca procent din vinzari. asa ca… asta e. iar editura nu poate baga in promovare mai mult decit ar scoate din vinzare. si dupa 3 luni iti cam dai seama daca o carte merge sau nu. cartile care merg se vad si din prima luna. vezi cum dispar din depozit. semn ca le cer librarii. vezi cum se vind la lansari. unii vind 10 exemplare, altii vind 60. si tot asa.
quote lorena: „Vreau să trăiesc din scris, sau să mă las de scris.”
Lorena, here’s my two cents: lasa-te de scris.
QED
unde am devenit eu agresivă, maic? s-avem pardon, dar nu găsesc un singur termen injurios din partea mea pe tot parcursul discuţiei. sau măcar o tentativă de a lua în derâdere, sau la mişto, pe cineva.
cine a început cu datele mult prea concrete? eu n-am specificat concret nici deadline-urile şi nemulţumirile… ştim noi care, nici răcnetele… ştim tot noi care. Şi nici nu o voi face.
precum vezi, ultimul meu post de pe blog ţi se adresează ţie, şi relaţiei minunate pe care am avut-o de-a lungul timpului. (şi care mă face să îţi parazitez blogul în acest moment.)
iar vizavi de lansare, eu am fost mulţumită cu numărul de participanţi şi de autografe date. şi de faptul că mi-am revăzut amicii de pe blog. 🙂 să vedem ce va fi în continuare. Nu cred să mi se fi propus vreo activitate la care să nu fi participat cu brio… fie că era vorba de cărţile mele, fie de ale altora. (de ex. : KJ Bishop, „Aşteptând-o pe Sara”, dl. Breban etc. … asta doar aşa, luciat, să vezi că promovez literatura, nu doar cartea mea.) 🙂
@andrei.b: „daca era lumea interesata de literatura… in romexpo nu incapeau…”
pai, scuza-ma, ai fost la romexpo sa vezi? ca eu am fost din prima pina in ultima zi si pot sa-ti garantez ca a fost multa lume, iar in weekend n-aveai loc sa arunci un ac. nu-mi plac discutiile in care cei implicati fac afirmatii despre lucruri pe care nu le cunosc. discutiile de felul asta sint inutile.
„cind te plimbi pe strada arunca o privire (…) intreaba-te cati dintre cei pe care ii vezi au citit in viata lor”
si crezi ca acum zece, douazeci, patruzeci de ani era alta situatia? sau crezi ca in alte tari e altfel? nu. deci nu poti spune ca lucrurile stau mai rau in privinta asta. dintotdeauna si oriunde cu cititul s-a ocupat o minoritate, in raport cu totalul unei populatii. ce mare secret e asta? esti dezgustat de ceea ce vezi? nu esti singurul, in mod cert. dar asta nu are nici o legatura cu situatia generala a beletristicii. cine isi imagineaya ca in alte tari exista populatii predominant cititoare de beletristica… isi imagineaza. dream on.
„Poate mi-am ales gresit prietenii….dar dintre cati amici am….nu stiu pe unul care in timpul liber…sa citeasca o carte…”
poate. printre ai mei, de pilda, sint destui care citesc. putem face o medie?
nu, pe bune, intr-o tara in care incasarile pentru carte de beletristica ale editurilor cresc de la an la an, a spune ca literatura piere si lumea nu mai citeste mi se pare aiurea-n tramvai. adica toti oamenii aia cumpara carti pentru a le face cadou? si aia carora le fac cadou le tin in debara necitite? sau ce-i cu toata piata asta de carti, daca lumea nu mai citeste?
„In ziua de azi nici macar cartile comerciale nu mai sunt citite…”
serios? de unde stii?
nu, chiar nu-mi place discutia asta. fiecare dintre noi poate afirma orice, cu maxima siguranta de sine, fara sa poata fi obligat sa aduca dovezi. dar, cita vreme eu ma uit in jur si vad cu totul altceva decit ce spui tu, cu parere de rau, dar trebuie sa te contrazic.
„Sincer…kiar iti trebuie statistica sa iti dai seama ca lumea nu mai citeste? Te uiti in jur si vezi cati oameni cu mintea incuiata sunt…”
crede-ma pe cuvint, ‘mintea incuiata’ nu e un criteriu dupa care sa-i departajezi pe aia care citesc de ceilalti. pe verificate! :))
„mi-e teama ca intr-un final copiii nostrii vor fi niste manelisti, niste inculti, messenger-isti daca nu facem ceva.”
pai, si de cine depinde asta? nu de noi? am crescut intr-o casa in care se citea, cu oameni care m-au indemnat sa citesc. am cunostinte care au crescut in familii care nu i-au indemnat sa citeasca. urmarile se vad si la mine, si la ei. e simplu. si nici inainte nu erau prea multi aia care citeau. ailalti nu se uitau la telenovele si nu ascultau manele, ci frecau menta in capatul parcului si spargeau seminte cocotati pe garduri. acum sint mai vizibili. nu inseamna ca erau mai putini cindva.
@ lorena :discutia este intr-adevar „naspa” pentru ca la inceput se invartea exclusiv in jurul frustrarilor dvs. Comentariile despre managemanentul cultural au aparut ulterior, datorita interventiei altor cititori si intr-adevar, acum discutia este ok. Parerea mea de fost librar si cititor pasional: literatura nu moare defel, se schimba, intr-adeavar, in trend cu valorile. Harry Potter nu este cu nimic mai prejos decat Poveste fara de sfarsit, de pilda. Problema cu romanii este ca au tendinta de a fi ori prea elitisti, ori prea manelisti, asa cum s-a mai spus. Chiar si lectura trebuie sa fie „grea”, afectata. In ceea ce priveste promovarea scriitorilor romani, editorii au momentan prea putine resurse. Tot scriitorii sunt propriile locomotive. Cum a fost promovat Mircea Cartarescu oare? Facand un compromis si publicand articole in reviste glossy! Este asta un defect? Nu, e marketing!
Raul: mi-am formulat greşit primele comentarii, recunosc. se învârteau în jurul unor chestii pe care nu le aveam clar cristalizate. mă indigna atitudinea de „nouă ne e ok să fim lansaţi în grup” şi nu puteam explica de ce. apoi am înţeles de ce. pentru că scriitorul nu e oiţă, să circule în turme. Scriitorul e o individualitate. Are aromă proprie. Notă de atac, notă de mijloc şi notă de bază, ca parfumurile (dacă tot vb de reviste glossy. 🙂 )
Îmi place faptul că nu respingi ideea de marketing. Că nu vii şi tu să-mi spui că literatura e o artă sfântă, şi noi ar trebui să trăim din rugăciuni. :)) Nici popii nu trăiesc doar din rugăciuni, cu toate că ei sunt mai sfinţi decât noi. 😉
@lorena: cred ca numai pe blogul tau ti s-a spus aia cu traitul din rugaciuni si arta sfinta. aici, in nici un caz 🙂
„Scriitorul e o individualitate.”. This is deep. Keep’em coming.
sau…lasa-te de scris
@v: mă bucur foarte tare că suntem de acord. 🙂
@raul
Te inseli. La Cartarescu a fost invers. Mai intii a fost vestit si apoi a publicat in reviste glossy. Stii ca inainte de ’89 erau actori care montau recitaluri cu selectii din versurile lui si ca reprezentatiile se jucau cu casa inchisa? Ce-i drept el scria literatura, nu bancuri, cum face lorena.
@asklepios: lorena chiar nu scrie bancuri. si chiar daca ar scrie… chestiunea era alta.
@hnu
Chestiunea e exact asta. Stiu de la ea ca nu l-a citit pe Breban. Bag mina in foc ca nu i-a citit nici pe Max Blecher, Radu Petrescu, Stefan Banulescu sau pe alţii. Mare lucru daca i-a citit pe cei din manuale. In schimb scrie bancuri si are aere de scriitoare. Zece rinduri scrise de ea care sa nu fie citat, parafraza sau caricatura in tuse groase a la Vacanţa Mare dacă-mi citezi, mă înlin pînă la pămînt şi-ţi dau dreptate. Chiar şi titlurile: Rondo Capriccioso, Batausul de cimpi… Din romanul ăsta ultim al ei, am citit un fragment pe care l-a postat pe blogul său. Dacă aia e literaură, eu sînt zmeură cu pene.
@v : 1.domnule parerile sunt impartite…fiecare are stilul propriu de a procesa ceea ce vede si de a da un verdict, si fiecare are chiar dreptul de a face asta (bineinteles in realitatea sa individuala). eu sunt nemultumit de ceea ce vad in jurul meu…daca dumneata esti multumit, atunci felicitarile mele. Eu unde ma uit vad incultura. Munca mea este de asa maniera incat lucrez cu oameni inculti…traiesc printre ei si ii coordonez. Nu afirm ca nu au suflete, afirm ca e pacat ca se alege praful de viata lor din cauza ca nu au avut norocul sa descopere si alte lumi decat a lor. Si apropo de asta…DA consider ca o minte incuiata este cea mai buna dovada a lipsei de carte. DE CE? pentru ca o persoana care citeste se informeaza, iar o minte informata este automat o minte deschisa. O minte neinformata in schimb ramane la niste principii de baza. In opinia mea avem doua modalitati de a ne dezvolta gandirea. Prima ar fi cea reprezentata de experientele proprii, iar a doua cea reprezentata de experientele altora. O minte care are ca baza de functionare doar experientele, emotiile interne…nu este o minte incuiata? O minte deschisa nu este oare aceea care este capabila sa absoarba din exterior informatii provenite de la alte realitati individuale? Draga domnule „V.” cunoasteti psihologia umana? In cate ramuri se imparte realitatea? Asta inseamna pentru mine inchis si deschis.
2.”iar aia cu statul care ar trebui sasubventioneze… sa adauge nu stiu ce la pretul cartii… pai, domnule andrei.b, cartile sint scoase de niste firme particulare, dumneata nu stiai asta?”
Draga domnule V., va aprob afirmatia conform careia cartile sunt scoase de firme particulare. Din punct de vedere economic este absolut corect. Dar ma siliti sa revin asupra punctului meu de vedere care este absolut propriu… Este oare incultura o problema de stat? Parerea mea este ca da. Ne ajuta oare cartile se depasim aceste probleme? Parerea mea este ca da. Si atunci…. nu cu ajutorul cartilor rezolvam o problema de stat? Domnule V. din punct de vedere economic si fabricile de paine sunt private, corect? Corect! Ele nu sunt subventionate de catre stat? Banuiesc ca stiti cat costa fabricarea unei paini in realitate, nu? aproximativ 5 lei o paine. si noi o cumparam cu aproximativ 20% din valoarea de productie. Ca sa vezi…si painile astea sunt facute de societati comerciale PRIVATE…. nu vreau sa luati ca o ofensa ceea ce scriu aici….este pur si simplu parerea mea….bazata pe niste fapte reale pe care le-am expus mai sus. Va repet ca fiecare are punctul propriu de vedere si are dreptul de a si-l exprima.
D. Michael, repet domeniul meu este departe de domeniul dumneavoastra. Eu spun pur si simplu ce vad. Nu vad o imbunatatire. Si nu fac statistici dupa ce vad pe strada mea sau la prietenii mei….. Sincer din astea imi creez o opinie. Nu am cum sa nu fiu de acord cu dumneavoastra din moment ce nu sunt la fel de informat. Poate ca punctul meu de vedere este pesimist….si sper sa fie asa….
@andrei b
Problema-i ca atunci cind statul sponzorizeaza cultura, se produc filme de Sergiu Nicolaescu. Daca e sa intervina, atunci sa dea bani cumparatorilor, cum a fost suta de dolari data profesorilor. Dar mai inainte sa asigure examene de bacalaureat corecte, sa acrediteze facultatile pe bune, sa instituie promovarea pe baza competentei in invatamint. Ca altfel, din suta aia de dolari, nouazeci se vor duce iarasi pe Coelho, Dan Brown si, de ce nu?, Lorena Lupu…
hnu: nu te obosi, horică. individul e genul irecuperabil: toţi în afară de el sunt fie proşti, fie retarzi, fie inculţi, fie all of the above, pe mine nu m-a citit, dar mă detestă din oficiu, şi mă înjură pe unde apucă. prietena noastră luciat, de ex., l-a banat. la fel şi domnul ion suciu. şi prevăd că îl vor bana şi alţii… şi alţii…
apropo, maic… de ce îmi reproşezi numai mie comportamentul… eu care n-am folosit niciodată un semiton mai ridicat decât normalul şi ţi-am respectat toate regulile scrise şi nescrise?
@andrei.b: nu iau nimic ca nici o ofensa, zau asa! 🙂
comparatia dintre subventia pentru piine si subventiile pentru carti este, dupa parerea mea, la fel de inoportuna precum comparatia facuta de lorena lupu intre carti si detergenti. sper ca va dati seama si singur de ce. oricit ne-am bate cu pumnul in piept, lecturile beletristice nu sint o chestiune de supravietuire fizica.
„eu sunt nemultumit de ceea ce vad in jurul meu…daca dumneata esti multumit, atunci felicitarile mele.”
am spus eu asa ceva? cred ca o citire mai atenta inainte de riplai era suficienta ca sa evitam trebusoarele astea. am spus doar ca nu sint mai multi inculti azi decit erau, de pilda, pe vremea lui ceausescu, intelegind prin ‘inainte’ acea vreme. am spus ca nu mi se pare a merge din rau in mai rau starea literaturii in romania, ci din contra. n-am spus niciodata ca ma multumeste procentajul, am spus doar ca el nu a crescut, asa cum – fara argumente – mi-ati spus-o si mi-ati repetat-o.
„DA consider ca o minte incuiata este cea mai buna dovada a lipsei de carte.”
depinde ce intelege fiecare prin lipsa de carte. cunosc destui incuiati care au la activ lecturi extinse. la asta m-am referit. daca descuierea ar fi atit de simpla, daca ar depinde strict de numarul de carti citite, cum sugerati, am convingerea ca ar fi mult mai multi descuiati pe lume.
„Este oare incultura o problema de stat? Parerea mea este ca da.”
iar eu n-am afirmat ca ba. iar nu cititi inainte de a replica. ati vorbit de subventii pentru edituri particulare de parca asta ar fi problema statului. nu e. problema statului e ca nu stie sa-si invete copiii inregimentati in sistemul sau educational cum sa se cultive. problema statului e ca nu stie sa-si educe tineretul. caci bagarea unor chestii cu lopata in cap n-are nici o treaba cu educarea. statul nu stie sa le deschida copiilor gustul pentru lectura. profesorii de romana vin la ore fara nici o intentie de acest gen. copiii scriu dupa dictare comentarii nesarate, le invata pe de rost, sint pedepsiti daca n-au citit o carte din scoarta-n scoarta, dar nu li sta nimeni sa discute cu ei ce anume au citit si ce au inteles. si mai ales ce nu. aici se afla, dupa parerea mea, responsabilitatea statului in chestiunea inculturii nationale. nu in acordarea de subventii pentru carti pe care aceiasi copii necultivati la timp, dupa ce vor creste, nu le vor cumpara si nu le vor citi indiferent cite subventii ar baga statul in ele. solutia pe care o propuneti e pe deasupra problemei. dupa parerea mea.
pai, scuza-ma, ai fost la romexpo sa vezi? ca eu am fost din prima pina in ultima zi si pot sa-ti garantez ca a fost multa lume, iar in weekend n-aveai loc sa arunci un ac. nu-mi plac discutiile in care cei implicati fac afirmatii despre lucruri pe care nu le cunosc. discutiile de felul asta sint inutile.
As dori si eu sa stiu…sunteti atot-stiutor domnule v? Cred ca in acest caz dumneavoastra faceti niste afirmatii pe care nu le cunoasteti.
D. V. in momentul acesta sunt de acord cu dumneavoastra, cu o singura exceptie…painea nu este un element de „supravietuire fizica”. Dimpotriva…este chiar nerecomandata…Cartea in schimb nu este de „supravietuire fizica”, este de „supravietuire a omenirii”. Ea necesita subventii. Cat despre ultima chestiune privind invatamantul romanesc. Nu pot fi de acord in spirit de solidaritate fata de mama mea care este invatatoare. Nu este asa usor sa stapanesti un copil ne-educat, care a trecut prin cei 7 ani de acasa ca „voda prin loboda”. Stiu doar ca metodele ei dau rezultate, care depind foarte mult de familia copilului.
@andrei b, v
Spre deosebire de anii ’90 azi, debutantii publica astazi infinit mai usor. Marea problema nu e a banilor, ci a criticii, a vocilor autorizate care sa promoveze cartile care merita. O carte cum e „Eu & Al” a lui Al. Tocilescu, a trecut aproape neobservata. Alta, aparuta acum un an sau doi, Celebrul animal al lui Catalin Lazurca, la fel. Daca le veti citi, va veti da seama ca e un scandal.
@v
Copii scriu in clasa a XII-a „suare” in loc de „soare” si vin cu parintii la scoala, pusi pe facut justitie, cind iau unu pentru a zecea tema nefacuta, racnind din toti bojocii ca unu se da numai pentru copiat. Iar parintii, cel putin cei din blocul meu, cer compuneri pentru biologie, geografie, literatura, super revoltati ca timpitele care predau aceste materii au senzatia ca pustii lor trebuie sa invete despre corali, despre Egipt sau Umberto Eco…
@Lorena
Tu aveai o parere buna despre blogul meu, pina n-am avut eu una proasta despre literatura ta. Nu?
@andreib: n-o fi v chiar atotstiutor, dar stie multe; in cazul in speta, destule. la urma urmei, s-au scris si carti despre domnul v. si nu de catre oricine 😀
Eu am avut o părere bună despre blogul tău până când m-am convins de caracterul tău. Din păcate, trebuie să provoci omul la dialog, pentru a-l cunoaşte mai bine. Şi, după ce m-am convins de caracterul tău – respectiv plăcerea de a jigni-denigra-umili etc. – părerea ta despre ceea ce scriu eu e chiar irelevantă.
V este o gagica:P hihihihi:))
Rau: as zice, ca romanu: bai sa-mi bag… dar mi-e sa nu se interpreteze…
da ati scris dragilor, nu gluma! am de recuperat. mai ales ca discutia incepe sa devina chiar interesanta. si mai la obiect.
voi reveni.
Lorena, relax… Nu te umilieşte nimeni. Vorbeşti de parcă a scrie bine e la îndemîna oricui. Din o sută de cărţi nouăzeci şi cinci sînt proaste. Din 1.000 de autori, 999 sînt slabi. Şi în categoria asta intră oameni cu totul şi cu totul respectabili: Cristian Teodorescu sau Cristian Bădiliţă. E un mister mai mare decît Marea Teoremă a lui Fermat cum acesta din urmă poate să scrie poezii intitulate, de exemplu, „Ucis din dragoste”. Ca să nu mai vorbim de versurile monumentale ale lui Horia Roman Patapievici…
În plus, mai ai timp. Cine ştie, poate vei scrie cîndva bine. Şi Breban a scris, în tinereţe, nuvele şi povestiri de toată jena. Problema-i că tu în literatură te avînţi cu capul înainte, cîtă vreme şpilul e să te laşi transportat. Cervantes a scris prostii pînă pe la şaptezeci de ani.
În concluzie, e o aiureală să te simţi umilit sau jignit pentru că eşti un scriitor, sau scritoare, slabă. Uită-te la mine. Şi eu scriu prost şi aveam ambiţii în domeniul ăsta, nu glumă.
@mike: şi mai ziceai tu că nu eşti un guru. :)). uite că eşti gurul virtual al punctului G. al literaturii. ;).
lorena: iar ma pui sa-i pun la colt pe coji de nuca pe aia care au alte pareri decit tine? ai facut asta si cu zully… reguli la mine pe blog? or fi citeva… dar in niciun caz printre ele nu figureaza asta: „daca nu va place cartea lorenei, va banez!” carti sint multe, gusturi la fel. si cartea mea unora le place, altora nu. daca nu le place, ce vrei sa le fac? sa le dau in cap? am vazut ce militarie faci tu pe blogul tau cu aia care indraznesc sa-ti spuna ca nu e chiar… (cartea ta), ca n-a iesit tocmai… (lansarea – cu baiatul ala ce-ai avut? daca lui i-a parut ca a fost cam bilbiita… asta e. trebuia neaparat sa te ratoiesti la el? la asa ceva ma gindeam cind vorbeam de agresivitate, nu la cuvinte injurioase. alea poti sa le spui si cu drag…)
asklepios: vorbeam si eu ceva mai devreme de voci care sa promoveze. nu stiu exact la ce te gindesti tu, dar eu nu ma refeream la criticii care scriu in revistele literare (pardon. in revistele despre literatura). ca alea oricum ajung la 3000 de insi, din care mai mult de 50 nu-ti vor cumpara cartea. daca ar scrie in cotidiane sau pe bloguri ar fi ok, s-ar putea chiar sa creasca vinzarile. numai ca sintem intr-o schimbare de… autoritati. mai dureaza pina noile nume vor capata renume.
mike: dacă eu spun o singură chestie care poate fi interpretată drept băşcălie sau jignire la adresa cuiva, îmi dai instant în cap. dar alţii au libertatea deplină de a spune chestii jignitoare sau umilitoare, şi a face băşcălie cât vor ei. ţi se pare fair?
mă acuzi pe mine că nu ştiu ce înseamnă respectul. dar altora le dai mână liberă să manifeste lipsă de respect. e fair?
nu, nu fac nici un fel de militărie la mine pe blog. dar dacă un tip surâde fermecat pe perioada întregii lansări, îmi strânge topit mâna şi îmi spune: eşti minunată… iar a doua zi îşi revizuieşte brusc opinia şi începe să dea cu pietre… e fair?
eu nu am făcut decât să-i semnalez inconsecvenţa.
andrei b: am fost si eu la romexpo si am vazut lume multa. chiar datele furnizate de organizatori spun ca au fost mai multi vizitatori decit anul trecut. se pare ca au fost vreo 96000. hai sa vedem jumatea plina a paharului: an de an vin tot mai multi. iar incasarile editurilor sint tot mai mari. se cumpara (mult) mai mult decit acum 10 ani, se citeste mult mai mult. cistigul din ultimii ani imi pare a fi schimbarea atitudinii editurilor fata de autorii romani. tot mai multi apar.
v&andrei b: statul subventioneaza carti in fiecare an. cele subventionate pot fi vazute pe net. dar (in general) e vorba de carti de-alea ciudate pe care nu le cumpara nimeni insa trebuie si alea scoase. studii, cercetari… lucruri academice. de-ar finanta TOATE editiile critice ale clasicilor…
@michael
Pai si eu tot la revistele literare ma gindesc. Revistele alea in care Simona Popescu, de exemplu, e ca si inexistenta, desi apare in orice top zece (si la poezie si la proza!) al lit. rom postrevolutionare, publicat in aceleasi reviste.
Totul e prea personal. Toti se cunosc intre ei si dupa ce beau o bere impreuna nu-si mai pot spune unul altuia ca au scris o carte proasta.
Adica nu-si mai pot spune deschis, că pe la colţuri…
Mamaaaa…. Ce-i aici?
@ Lorena, sper ca incet-incet ai realizat unde ai gresit si ca iti dai seama ca era mai usor sa dai un telefon si sa pui 5 intrebari. Sint convins ca la capatul firului gaseai pe cineva care sa iti raspunda.
Dintre toti, Lorena, cred ca imi vine cel mai usor sa ma pun in locul tau. Am publicat doua carti, ambele la Tritonic, iar ultima a aparut cam in aceeasi perioada cu cea de a doua carte a ta. Ba, mai mult, in aceeasi colectie. Dar stii de ce te inteleg? Fiindca fac minimul de efort de a ma pune in locul tau. Daca ai fi facut si tu exercitiul asta de empatie si te-ai fi pus in locul lui Mike inainte de a scrie primele rinduri aici, probabil ca discutia asta nu ar mai fi avut loc si ai fi dat, cum spuneam, un telefon. Sint convins ca ti-ar fi fost mai bine. Si ca in noaptea asta ai fi dormit fara remuscari. Faptul ca ai scris mesajul ala pe blogul tau, sa stii ca nu te scuza. Este tardiv din punctul meu de vedere, cel care stie ca, inainte cu 10 minute de lansarea „Testamentului…” la Galati, Mike se perpelea incercind sa rezolve problema copertei Lorenei Lupu.
Iarta-mi lipsa de tandrete, dar am neplacuta impresie, citind aceasta discutie, ca privesc la o persoana care da cu mucii in fasole.
Recunosc ca imi fac sperante ca o sa ai puterea sa treci peste mesajul asta al meu si sa ma ierti. In fond, as fi putut sa-ti scriu textul asta intr-un e-mail si sa te scutesc de nervi, insa e bine sa stii ca cei care seamana vint, culeg furtuna.
lorena: dupa 85 de comentarii nu-mi aduc aminte sa fi spus ceva bascalios sau sa fi jignit pe cineva. stiu ca ai zis niste lucruri neadevarate (ca editura n-a facut nimic pentru tine), ca atitudinea ta… ca… in fine. multe dintre lucruri nu le stiai, ai facut si tu ca romanu: nu stie, dar isi da cu parerea. la de-astea te-am contrazis.
lorena. ar fi timpul (macar la a doua carte) sa inveti ca, din momentul in care te-ai hotarit sa publici, oamenii pot avea tot felul de reactii. de la laude exagerate pina la a arunca cu oua sau injuraturi. ce naiba, esti actrita, lucrezi cu public tot timpul… de ce te infurii cind un om iti zice ca pentru el ceea ce scrii tu nu e literatura? s-ar putea ca nici pentru tine sa nu fie literatura una sau alta dintre cele care ii plac lui. care-i problema?
@Marian: Toţi facem sacrificii. De ex., în timpul traducerii lui „Mary Renăscută”, aveam un job paralel. Şi stăteam trează până noaptea la 2, şi mă trezeam la 6, să îi predau lui Mike traducerea la timp, corectată şi super-ok. Ceea ce am şi făcut.
Nu, Marian, nu sunt supărată pe tine. Nu am de ce să fiu, pt. că tu ai date incomplete asupra lucrurilor. Vezi din ele doar o mică parte. Eşti liber să mă judeci cum vrei.
@ Lorena – Fireste ca am date incomplete. Eu am doar discutia de aici. Si tocmai asta ti-am reprosat de la inceput. Faptul ca porti aceasta discutie aici. O discutie distructiva, din punctul meu de vedere.
@Mike: dacă reciteşti inclusiv partea aia, am recunoscut reclama din ZF şi excursia promoţională la Vamă. Precum vezi, n-am negat ceea ce s-a făcut. 🙂
M-ai acuzat de comportament aiurea, şi repet… nu ţin minte să fi făcut nimic nimănui. Din contră, de câte ori am putut ajuta cu ceva, am ajutat.Aşa-i sau nu-i aşa?
Două la mână: „Stiu de la ea ca nu l-a citit pe Breban. Bag mina in foc ca nu i-a citit nici pe Max Blecher, Radu Petrescu, Stefan Banulescu sau pe alţii. Mare lucru daca i-a citit pe cei din manuale.” Ţi se par în regulă astfel de afirmaţii? Şi altele similare, în cadrul unui dialog civilizat?
Loena. il atentonezi pe marian ca nu are toate datele. pai nici tu nu le ai si asta nu te-a impiedicat sa faci afirmatiile alea gen editura n-a facut nimic… acum degeaba iti amintesti ca vama, ca Zf… poate chiar si celelalte. marian are dreptate. nu trebuia sa faci asta aici. alta data fa asa: cind o editura ti-o mai scoate vreo carte, spune-le de la inceput ca vrei lansare de una singura, ca vrei aia si aia… ca sa stie oamenii daca se inhama la asa ceva sau nu.
Am vorbit de comportament si de atitudine, ti-am mai dat si exemplul altora. (apropo: ce sa mai zica marian, saracu. ca el si roxana b. au publicat pe vremea cind tritonic nu facea reclama de acum…)
si deja ne repatam. picam de prosti daca ne spunem unul altuia acelasi lucru iar si iar.
ar trebui sa vorbim putin despre debutanti. ma gindesc si scriu miine. si poate reusim sa ne detasam de chestiile mult prea personale.
Să îţi dau citat din primele replici, să îţi dovedesc că nu mi le amintesc acum, ci le-am menţionat din prima???
Şi cine a iniţiat repetiţia? Eu, din câte îmi amintesc, discutam alte subiecte, de foarte mult timp.
@Lorena
Dacă tu-mi spui aici, nu pe cuvînt de onoare, dacă-mi spui pur şi simplu, că ai citit două dintre cărţile celor trei, eu îmi cer şi scuze şi iertare. Mai mult, n-o să mai scriu nimic în legătură cu tine pînă cînd n-o sa gasesc un motiv pentru a te lauda. k?
„Întâmplări din irealitatea imediată”. Una singură. Iată, ai ocazia să mă denigrezi în continuare. 😉
ei, asklepios,nu facem aici teste… nu le-a citit pe astea, le-a citit pe altele… ce importanta are?
si apropo de blecher… voiam sa intreb daca stie cineva de vreo editie mai recenta (intimplari din irealitatea imediata) s-o vaz si io, ca de cind o caut… da-l intrebai pe dl google si aflai: gramar, 1995 si vinea, 1999. macar stiu pe unde sa ma uit.
@ Lorena – Eu. Eu am initiat repetitia. Si stii de ce? Fiindca desi cred ca iti dai seama ca ai gresit, eviti sa-ti ceri scuze, discutind alte subiecte.
Lorena, discutia asta e a naibii de simpla, in fond. O editura, un SRL adica, investeste niste bani. Daca ea crede ca isi scoate banii aia fara sa-ti faca lansare cu tam-tam, e treaba ei. Daca nu ne convine treaba asta, faptul ca nu ni se gidila orgoliul – sa zicem, negociem asta odata cu contractul sau mergem la alta editura, nu? Erai deja la a doua carte. Stiai cum merge treaba. In fine… deja ma doare capul… Am citit in seara asta mai multe bloguri si comentarii decit am citit pina acum in viata mea. Ba, am mai si comentat.
76. hnu – November 29, 2007
@andreib: n-o fi v chiar atotstiutor, dar stie multe; in cazul in speta, destule. la urma urmei, s-au scris si carti despre domnul v. si nu de catre oricine
hnu…la ce ma refeream cand am scris in mod ironic ca este atotstiutor (in varianta mea atot-stiutor)….te intreb eu pe tine? nu ma intereseaza cine este….ca stie sau nu stie in domeniu. mi-am exprimat parerea (de roman simplu…dinafara ariei scriitorilor) si atata tot.
Sutaaa….
@michael: zici ca se subventioneaza carti? dar ce fel de carti? iti dai seama ca pentru mine raspunsul este „not good enough”… mi-as fi dorit sa imi poti raspunde altfel….dar nu te lasa javrele astea care ne sug de bani… Ideea nu era sa se aloce bani pentru carti….ideea ar fi…sa se ajute cumva scaderea pretului…cum ar fi….anularea TVA-ului…
marian…daca scriam eu un mesaj intre timp si il postam…si tu apareai pe locul 101 cu sutaa?:)))
Lorena, vezi? Tie ti se pare ca am ceva cu tine, ca ma cred superdestept sau altele. Nici nu te iubesc, nici nu te urasc, ca nu te cunosc. Dar m-ai scos din sarite, tu si altii, la discutia aia despre Breban. Pentru mine era limpede ca buna ziua ca niciunul dintre voi nu sesizati deloc miza si riscul, dar va indignati cu o precizie mic-burgheza, tu, si cu una de „noii barbari”, alţii. Recunosc că e iraţional – ce treabă aveam eu? Însă n-am avut nici o clipă intenţia să te denigrez, să te jignesc sau să te umilesc. Am vrut doar să apăr, după puterile mele, nu pe Breban – că sentimentele mele pentru el ca persoană sînt de asemenea inexistente – ci o idee. Mai exact, nu ideea, ci felul în care se discută despre ea. Şi respectiva idee e iluzia, atracţia, fascinaţia, speranţa că omul se poate autodepăşii, că a scrie două rînduri care nu vor fi citite nicicînd de nimeni, poate să însemne a risca. Atît.
Ţin să precizez încă o dată că n-am nici o bardă pregătită la spate ca să te fac harcea parcea.
Nu se poaaaaate… :D. Deja o facem din ambiţie, cred. Oricum, pe wordpress,cred că maic e în top ten-ul zilei. :))))
@ andrei.b 😛
@michael
Asa, ca tot mi-am adus aminte, imi imaginez ce s-o fi amuzat Breban, el, care a repetat de cîteva ori în cărţile sale, că nobilii din vechime nu se sfiau să facă un gest pe care vulgul de azi îl socoate vulgar. Anume, să scuipe pe stradă.
N-am chef sa scriu mai mult. Sper ca e clar acum de ce am intrebat de autorii aia. Or fi prosti, or fi buni – se poate discuta. Ba chiar sint absolut de acord ca nu sint obligatorii – nici un autor nu e. Insa, macar, sa n-avem iluzia ca lumea incepe cu noi, ca ideiile pe care nu stim prea bine de unde le-am achizitionat, incorporeaza adevarul despre trecut. Ca asta e chiar vulgar.
@asklepios: pe Breban, crede-mă că l-am citit. Breban propune în „Don Juan” – subiectul serii la respectiva cafenea erotică, un model de seducţie în care un bărbat extrem de impertinent bulversează viaţa unei femei mult prea bine-crescute să îi zică „¤//&(()%##” – ce i-aş fi zis eu. 😉
în discursul său, Breban a declarat că în cartea respectivă, vorbeşte despre iubire. Iar eu i-am spus: citind cartea dvs., nu am întâlnit iubire, ci dorinţa Don Juanului de a o şoca şi domina pe Tonia. Omul a tăcut puţin apoi a spus – acesta e primul pas spre seducţie.
Totodată, cred că ai văzut şi tu cât l-am apărat pe acelaşi Breban de atacurile unora şi altora, nu?
@andrei.b:
„As dori si eu sa stiu…sunteti atot-stiutor domnule v? Cred ca in acest caz dumneavoastra faceti niste afirmatii pe care nu le cunoasteti.”
dom’le, glumita asta cu ‘atot-stiutor’ e deplasata. ordinea argumentarii a fost asta: dumneata ai spus ca “daca era lumea interesata de literatura… in romexpo nu incapeau…”, iar eu ti-am raspuns ca exact asa a fost, se calcau pe picioare de multi ce erau. eu am fost si i-am vazut, dumneata esti cel care n-a fost, dar vorbeste din auzite; deci n-am inteles reprosul referitor la ‘afirmatii pe care nu le cunoasteti’ (sic!).
„painea nu este un element de “supravietuire fizica”.”
ba este. pentru multi pensionari (si nu numai) care isi compun masa zilnica predominant din piine, dar poate nici pe asta n-o stiati. de-aia am spus inca de la inceputul discutiei ca vorbitul fara cunoastere e pierdere de vreme. ceea ce s-a tot dovedit de atunci… 🙂
„Cartea in schimb nu este de “supravietuire fizica”, este de “supravietuire a omenirii”. Ea necesita subventii.”
eu continuu sa cred ca nu subventii necesita cartea, din moment ce carti ies, slava domnului, suficient de multe. problema e sa fie citite, iar asta nu cu subventii pentru tiparit se rezolva. dar am mai zis-o. promit sa n-o mai repet. 🙂
@asklepios: „Copii scriu in clasa a XII-a “suare” in loc de “soare” si vin cu parintii la scoala, pusi pe facut justitie”
asta e partea de raspundere a parintilor despre care am vorbit si eu mai sus. care insa nu eludeaza partea de raspundere pe care ar trebui sa si-o onoreze scoala.
Vei fi citit si tu „Don Juan” in graba, ca altfel nu l-ai fi aparat, pe el, anti-burghezul, facind apel la …politete.
@v
Am scris si resters de vreo trei ori. Nu reusesc sa fiu scurt. Nu vreau sa-i apar pe profesori, insa din punctul meu de vedere sint doua probleme fundamentale. Prima e ca nu exista instrumente de evaluare a sistemului – se produc tone de hirtii fără nici o legătură cu realitatea – şi a doua că nu există un ţinte bine precizate. Nimeni nu ştie, decît foarte vag, cam ce ar trebui să înveţe un elev în şcoală.
@asklepios: vezi că iar mă judeci pripit? de ce confunzi ficţiunea (anti-burgheză, teribilistă etc.), cu planul real (o discuţie cu un om în vârstă despre opera lui)? Aici nu vorbeam cu personajul anti-burghez, ci cu moşul în carne şi oase, care era f. tulburat.
Şi în timpul cafenelei, mi-a trecut prin minte un gând: poate personajul tupeist îi face Toniei ceea ce Breban-omul n-ar fi îndrăznit niciodată să le facă femeilor iubite. De-aia e Don Juan o poveste de iubire.
Ai mai zis o data, pe undeva, ca eroina din Don Juan ti se pare o gisculita. Hai s-o lasam asa, ca iar o luam de la inceput.
Da, mi se pare o gâsculiţă, pentru că nu are curajul opţiunii. Nu are curajul de a spune „Te vreau”, nu are curajul de a spune „Lasă-mă, băi, în pace”. Pentru ea, scena de amor se rezumă la a se lăsa tolănită pe pat şi a aştepta să i se facă. E un fel de mămăligă cu buletin de identitate, dacă mă întrebi pe mine. 🙂
[…] 30 November 2007 Posted by raulnecesar in carti, zilnice. Tags: scriitori trackback Nemultumirea Lorenei Lupu a generat cateva intrebari, dintre care una ma urmareste : scriitorul trebuie sa-si cultive […]
@andrei.b:
“As dori si eu sa stiu…sunteti atot-stiutor domnule v? Cred ca in acest caz dumneavoastra faceti niste afirmatii pe care nu le cunoasteti.”
<>
din pacate ati inteles complet gresit afirmatia mea conform careia in romexpo nu ar fi incaput destula lume….dovada faptul ca a incaput cum ati afirmat si dumneavoastra…se calcau pe picioare? partea a doua….mai puneam un rand de oameni deasupra si tot asa…pana umpleam intr-adevar romexpo….si tot nu ar fi fost satisfacator…
Ca am fost sau ca nu am fost…asta este o informatie pe care dumneavoastra mi-o dati mie si este ceva complet nou pt mine…eu stiam ca am fost…dar in fine…daca dumneavoastra spuneti….fiind si „de domeniu” cum mai spunea cineva pe aici…ascult si ma supun….n-am fost:))
<>
poftim? este? draga domnule era vorba despre faptul ca ne putem lipsi de paine… sa o luam pe drumul pe care dumneavoastra l-ati ales. Aveti idee cati pensionari nu mananca paine subventionata de stat? Pot sa bag mana in foc ca sunt mult mai multi decat cei care se bazeaza pe paine. O statistica arata ca 40% dintre pensionari sunt diabetici sau cu inceput de diabet…stiti ce inseamna asta? maxim 100g de paine pe ZI. restul? hai sa zicem ca obtin un maxim de 5%
de alte boli de inima care nu le permit sa consume paine. Sa continui? Cat la suta dintre romani sunt acei tarani care nu pot manca painea de la magazin, pe motiv ca „le place mai mult painea facuta de mana lor” Cat la suta ramane domnule care folosesc painea subventionata la masa? 30% poate…dar nu cred…si cat la suta dintre ei….mananca doar paine?? Si dumneavoastra imi spuneti mie ca painea este element de supravietuire? pentru cne? mai util ar fii sa subventioneze medicamentatia necesara supravietuirii dar nu sunt in stare. Abordati o ironie suparatoare…va credeti superior, dar habar nu aveti de economie, statistica…
<>
Cat despre asta…. Domnule draga, despre ce subventii vorbeam eu…si despre ce subventii vorbiti dumneavoastra? De banii editurilor imi faceam eu probleme? De banii cumparatorilor….care nu au un leu sa isi ia „painea-element de supravietuire”….despre astia vorbeam. Editurile au fonduri din volumele comerciale…din manuale obligatorii de la scoala….Dar cititorii de unde au fonduri? Daca v-ati fi uitat mai sus…vorbeam despre o anulare a taxei pe valoare adaugata, banii aia (19% in caz ca nu stiti) platiti inutil pe lucruri care ar trebui sa fie accesibile pentru oricine…nu sa ia din banii scriitorului sau ai editurii….sa ne scuteasca de taxele astea inutile(statul). Repet…iar va pripiti sa dati un raspuns fara sa analizati ceea ce vreau sa spun defapt…pentru ca sunt sigur ca mintea va duce….dar ideile preconcepute va intuneca gandurile…
Cat despre discutia cu scoala….va grabiti sa acuzati profesorii. E usor sa aratam cu degetul si sa spunem: „TU–>ESTI VINOVAT”. Stiti ce salarii au profesorii? Cum rahat sa fie oamenii aia plini de viata cand trebuie sa preia fiecare odrasla venita cu fitze in cap de acasa si printr-o magie nemaipomenita sa il transforme in om? Nu va inchipuiti ce stres implica asta. De la cat pornesc salariile profesorilor stiti? de la 7 milioane gradul al III-lea…. Asta este salariu pentru o persoana cu raspunderea asta? Banii astia te astepti tu sa multumeasca persoana care se ocupa de copiii tai? Pe care tu ca parinte i-ai invatzat cu figuri in cap si mofturi? Nu e corect… Pur si simplu nu e corect… V-am mai spus…mama mea este cadru didactic…am crescut printre invatatoare si profesoare…am cunoscut altfel mediul asta decat multi altii….EU! imi permit sa vorbesc….CEI IN NECUNOSTINTA DE CAUZA si se simt cei vizati….sa nu vorbeasca aiurea.
@andrei.b: tva-ul la carti e 9%, nu 19% (in caz ca nu stiai).
si inca un lucru, la chestiunea cu scoala: am cunoscut mai multi profesori blazati decit dascali (a se remarca diferenta). iar daca parintii poarta o parte din vina pentru nivelul de incultura al romanului, restul revine cu siguranta profesorilor, cu asupra de masura, fiindca in loc sa dreaga ce-au stricat parintii, desavirsesc opera de distrugere.
poftim??? tu ai idee cate carti am cumparat de la humanitas unde scria foarte clar pe bonul de casa …TVA 19%??? ce imi vorbesti tu mie din vise? Cat despre profesori…e adevarat ca exista si „buruiene”…dar nu ti-as dori sa ai viata lor…nu acuza fara sa stii… Nu stiu ce va asteptati voi de la profesori….Care e relatia economica de baza? Presupun ca nu stii….Egalitatea… Cat sunt platiti….atata predau. Si tu daca te duci la magazin si vezi ca un kil de lapte e 2 lei….nu ai cum sa il cumperi cu 1 leu…sau poate profii sunt fraierii nostrii? noi le aruncam o piatra…si ei slefuiesc un diamant:))
@andrei.b: cum spuneam, discutia noastra e inutila – mai ales fiindca eu zic una, dumneata ma combati in cu totul alta. eu n-am spus ca piinea ar fi sanatoasa; dar n-ai idee citi pensionari oraseni se bazeaza pe ea in alimentatie pentru ca o considera cel mai ieftin aliment satios. si asta pe statistici, nu pe impresii. n-am vorbit despre ce e sanatos si ce nu, despre cine ce ar trebui sa manince. discutia la momentul acela era (credeam eu) despre realitate, nu despre ar-trebui-uri. da’ m-am inselat. 🙂
cit despre la ce m-as astepta de la profesori… sa nu puna virgula intre subiect si predicat, sa ia mai mult de cinci la examenul de titularizare, sa-l invete pe copil cum sa invete, nu doar sa invete, prostii d-astea…
in plus, hiperbole d-astea cu aratat cu degetul si ‘tu esti vinovat’ cu majuscule… lasati, ca tactica lui ‘iti spun io ca asa ai zis’ nu functioneaza in toate cazurile.
gata, ma retrag din discutia asta… surda. 🙂
Domnule V. discutia a plecat de la „ar trebui-uri” de ce brusc ar fi trecut pe realitate? Va mai amintiti de la ce a plecat tot? De la AR TREBUI sa facem ceva pentru scriitori…si pentru cei care vor sa citeasca operele scriitorilor. Nu stiu de ce ati sarit dumneavoastra in realitatile astea bazate pe niste statistici luate de dumnezeu stie de unde…Painea cea de toate zilele (in ghilimele) ramane painea cea de toate zilele. Discutia e intr-adevar surda…pentru ca v-ati luat de painea mea 🙂 .
Cat despre profesori…realizez din ce spuneti ca aveti mare incredere in mass-media:) Mare greseala. Exista fenomenul asta…vanzare-cumparare. Eu iti vand o stire despre profesori tie (care esti obsedat sa arati cu degetul) iar tu inghiti galushca fiindca te-a atacat la punctul sensibil. Nu vedeti, domnule V. ca problema se pune „cine e de vina” , cand AR TREBUI sa se puna intrebarea „CUM REZOLVAM SITUATIA”. Adevarul este ca lucrez in mediu privat. si sustinem sedinte peste sedinte. Se intampla ceva pe santiere…Sedinta….problema pusa „cum rezolvam”. Si sa presupunem ca este vina profesorilor…. ca fac exact ce nu ar trebui sa faca: „sa nu puna virgula intre subiect si predicat, sa ia mai mult de cinci la examenul de titularizare, sa-l invete pe copil cum sa invete, nu doar sa invete, prostii d-astea…” Ce mai cauta in invatamant astfel de profesori? A cui e vina? A lor ca sunt inculti si sunt necalificati? Sau a statului ca angajeaza proasta calitate sa se scoata pe bani putini? Imi pare sincer rau ca a iesit asa… Dar toata vina o dau nu pe profesori…nu pe scriitori…nu pe edituri….nu pe cetateni….toata vina o dau pe proasta organizare. Daca se simte cineva lezat de afirmatia mea…astept raspuns. Imi sustin ideile, asa „surde” cum sunt ele, pana in panzele albe.
ma refeream la partea de discutie cu ‘statisticile’. de aia am si precizat ca era vorba despre „discutia la momentul acela”, nu despre „de unde am pornit cu discutia”. dar, ca de obicei (ca e deja un obicei), dumneata nu citesti ce-ti scriu. ca si cu partea de discutie referitoare la profesori… am spus si am repetat ce aveam de spus, dumneata o tii pe-a dumitale ca am spus altceva. (culmea e ca aveam pareri comune in multe chestiuni, dar nu pari a baga de seama :))))
cit despre presupunerea ca as inghiti galustile presei… nu pot decit sa va spun ca e caraghioasa. va mai pot spune si altii, dar teama mi-e ca tot degeaba. :))
la buna vedere.
imi pare rau atunci ca ne-am nimerit – dumneata, persoana care se foloseste mai mult de comunicarea non-verbala, si eu, care ma folosesc aproape exclusiv de cea verbala. probabil de aici multe decalaje de discurs.
virsta chiar nu conteaza. nu intelegem multe nici la 30, nici la 40 de ani, iar dupa o anumita virsta chiar ca nu mai intelegem nimic 🙂
capacitatea de a se autoanaliza la modul „sint idealist si repezit” nu o au multi! in nici un caz nu o au multi tineri de 20 de ani.
‘teama mi-e ca tot degeaba’ era in contextul ideii ca eu scriu una, dumneata imi reprosezi alta. gata, am dat-o pe dupa usa.
🙂
o seara asijderea.
(nu prea pricep eu de ce replica mea a intrat la nr. 121, inaintea comentariului la care dadeam replica… misterele wordpress-ului…)
multumesc frumos pentru teama mi-e ca tot degeaba:) . am remarcat ca avem pareri comune…sincer blog-ul nu ma ajuta in comunicare…ma folosesc mult de comunicarea non-verbala dar cum asta nu este posibil acum…ma descurc cu ce am. Mai mult de atat…nu mai aduc vorba de statistici si „alte alea” ca ma doare capul, desi as mai avea inca multe de spus….asa sunt eu….am 20 de ani inca nu inteleg multe…dar imi doresc sa inteleg multe…sunt idealist si repezit….ma confrunt in discutii tocmai din nevoia de a mi se demonstra anumite lucruri (deci sa nu credeti vreo clipa ca nu v-am respectat opiniile, dimpotriva…apreciez ca ati acceptat aceasta discutie cu un pustan.si am inteles mai multe lucruri…dar ca in filmele de groaza….mai ramane particica aia malefica din monstrul distrus care invie raul 🙂 ).Va salut si va doresc o seara placuta, ca m-ati obosit destul:).
@andrei.b: altadata trage-i de urechi pe aia din librarie, fiindca, potrivit legii, tva-ul pe carte e 9%. tu ai fost fraierul.
văd că… de multe ce sunt comentariile, au început să se inverseze între ele. 🙂 propun o piesă absurdă: „Punctul G al literaturii”, operă colectivă, care să includă toate comentariile acestui blog entry.
hnu…sincer nu am stiut asta….nu am sa mor din asta…dar de al naibii ma voi duce la libraria in cauza sa vad eu cum sta treaba cu TVA-ul la carti…:)) oricum, Domnule Horia…va urez jumatate de noapte buna, Buna dimineata si Buna ziua! ma duc sa ma culc:) La revedere!
„virsta chiar nu conteaza. nu intelegem multe nici la 30, nici la 40 de ani, iar dupa o anumita virsta chiar ca nu mai intelegem nimic ”
Citatul de mai sus imi indica faptul ca poate am fost un pic cam obraznic. Nu stiu de ce am o continua impresie…ca toti cei cu care vorbesc pe internet prin orice modalitate, sunt apropiati de varsta mea. Ei bine uite ca nu-i asa…Drept urmare imi cer scuze pentru orice vorba care v-ar fi putut jigni. (si mi se parea tare ca Ion Iliescu are blog personal…dar e la moda pentru toate varstele se pare 🙂 )
Oricum. nu ma pot abtine sa nu arunc si o parte de vina asupra dumneavoastra (o ultima obraznicie) ca aveti o gandire tanara…care m-a indus in eroare 😛
[…] “discutie” mult prea extinsa de pe blogul lui Michael Haulica mi-a adus aminte de povestea lui Robert J. Sawyer despre debutul sau. Poveste care mi-a darimat […]
andrei b: chiar voiam sa-i cer ajutorul lui horia in chestiunea cu TVA-ul pe carti. ca parca si eu stiam ca e 9%. desi nu asta conteaza f. mult. parca era cineva pe-aici (nu ma mai intorc in urma sa vad cine) care zicea ca e librar (ma insel?). ei, aici mi se pare a fi problema cu pretul cartilor. aici mi se pare ca avem o lege aiurea. cind librariile iti iau 50% (uneori chiar mai mult) „comision”… iar lumea nu stie si da vina pe edituri ca jupoaie oamenii de bani… mi-ar placea sa fie tratate cartile (doamne, ce am ajuns sa scriu!) ca orice marfa, ca salamul si piinea. editura sa livreze cartile la… 200.000 sa spunem. iar librariile sa afiseze (cum era cindva obiceiul) ADAOS COMECIAL 100%. (ca de-aia e cartea respectiva 400.000 in librarii). asa, ca sa stie lumea.
sper ca ati dat click pe titlul cometariului 128 – costi gurgu. in canada lucrurile sint mai clare. ghinion ca scriitorii romani nu prea umbla pe site-urile in care ar putea afla cum sta treaba si se multumesc sa-si imagineze cum sta. si asta rezumindu-se doar lacazurile fericite, celebre etc. (care se intimpla si acolo dupa multa multa munca. si timp). ce rost are, cind vorbim despre debutanti, sa venim cu exemplul lui stephen king, cu felul in care este el promovat samd? sa ne gindim la debutantii (de la ei) care, in cele mai multe cazuri, nu inacaseaza nimic ca avans si nu li se face nici un fel de reclama. sint si debutanti bine promovati. debutanti in volum. dar despre ei se stie deja, pentru ca au publicat in reviste, pt ca cititorii ii stiu, pt ca au luat deja oarece premii pt povestiri… stiu autori (celebri) care au umblat cucartea lor de debut (celebra mai apoi) din editura in edirtura pina au reusit s-o publice. sau pina s-au lamurit ca daca nu-i iau un agent, adio publicare.
dar am zis ca o sa scriu o insemnare despre debut. poate azi, dar mai incolo. sa ne mai odihnim oleaca. tre sa caut un text p ecare l-am publicat cindva pe tema asta si care mi-a ridicat in cap o multime de tineri autori.
Nici lui King nu i-a fost usor. In „On writing” poveste cu lux de amanunte cit s-a chinuit pina sa-si publice primul text si cum isi umpluse un perete cu biletele de refuz din partea editorilor.
Si, da, tare faina insemnarea lui Costi.
Perfect, când eşti un debutant, înţeleg. Dar nici după ce cartea ta primeşte recenzii mişto, şi te invită lumea din proprie iniţiativă la diverse interviuri şi emisiuni, nu meriţi puţin mai mult respect?
Aaaaa… Lorenaaaa… N-o luam de la cap. Ca iti amintesc iarasi de Mihail Galatanu… care ma-ntelegi…
Ţi-am zis că îl admir pe Gălăţanu, că îl respect, şi că omul merită tot ce e mai bun. Şi chiar merită.
Îmi zici că eu o iau de la cap, dar uite… 5 posturi la rând care ne învaţă să fim umili, să stăm cu capul plecat, să acceptăm orice şi oricum, că aşa îi şade bine unui scriitor. Dacă treaba asta mă irită, nu pot să mă abţin.
nu cred ca din cele ce s-au spus un scriitor debutant trebuie sa invete sa fie umil etc. cred ca ideea era ca nici in alte parti drumul nu e usor. nici in alte parti campaniile editurilor nu se axeaza pe debutanti. prin debutanti eu inteleg scriitorii aflati la prima, a doua, uneori chiar a treia carte, adica pina cind isi fac un nume. exista in sf un premiu, John W. Campbell Award for Best New Writer (debutanti, de fapt), pentru care scritorii sint eligibili doi ani dupa aparitia in volum. in acest interval, unii dintre ei scot chiar si trei carti.
a, si mi-am mai amintit ceva: cunosti multi scriitori debutanti romani care s-au dus la o editura cu un volum, iar editura a zis OK, il publicam, si le-a propus contract pe 3 carti (adica aia de debut si urmatoarele 2 pe care tinarul le va scrie)?
@andrei.b:
„«virsta chiar nu conteaza. nu intelegem multe nici la 30, nici la 40 de ani, iar dupa o anumita virsta chiar ca nu mai intelegem nimic »
Citatul de mai sus imi indica faptul ca poate am fost un pic cam obraznic.”
of, nu, dom’le, din contra… 🙂 citatul de mai sus voia sa indice sa ne vedem linistiti de discutie fara sa ne interesam de virste in mijlocul ei, ca nu conteaza…
păi vezi, măi, maic… dacă iei un tânăr în braţe, de ce îl abandonezi pe parcurs?
M-am tot gândit la ce-aş putea scrie. Nu-mi vine în cap decât un „mulţumesc!,” pentru că am găsit în toate commenturile, multe răspunsuri la vechi întrebări.
V, ai dreptate. Lumea citeşte.
Într-o altă dezordine de idei, mă gândesc zâmbind, că tot ziceai tu de profi, care ar fi reacţia publicului cititor, dacă ar apărea o carte în care să fie o parte, ceva gen: „Despre învăţământ, numai de bine”, 🙂 Desigur, ar fi o „autoficţiune”, din perspectiva unuia dintre tinerii profesori, care au luat peste 9 la titularizare, dar n-au post, că mulţi sunt şi dintr-aceştia, da’ n-am văzut niciunde scris despre asta. Chiar, o mai funcţiona cenzura? 🙂 🙂 Ce editură şi-ar asuma riscurile unui asemenea scandal? Tritonic?! Glumesc acum…
Când am fost la Gaudeamus, m-a uimit mulţimea celor prezenţi. N-am putut sta foarte mult, pentru că mi s-a făcut un pic rău din cauza aglomeraţiei. Am văzut multe nume noi pe cărţi. De-asta i-aş răspunde lui Costi, a cărui însemnare este pertinentă, că la întrebarea: „Să ridice mâna cine vrea să fie scriitor”, foarte mulţi o fac, fără a o ridica.
Ce îmi place că aici sunt muuulte discuţii paralele (în ordinea intrării în scenă):
-maic-lorena – spălat automat de rufe program 4 ore
-maic-lorena-marian-hnu – spălat manual rufe delicate
-asklepios-lorena – „fă, incult-o” „ba, inkult iej’ tu, bre”
-v-andrei b – hnu – discuţii serioase
-various artists (all-star-band) – literatura, încotro?
:)))))))
sorry, nu m-am putut abtine la asta ultima replica a lorenei!
Lorena, asta cu abandonatul pe parcurs e din categoria mersi ca in primele tale zile libere dupa ce-ai plecat de la tritonic ai stat si-ai lucrat la cartea mea ca sa apara la tirg si-ai mai venit si s-o prezinti la lansare, da? imi pare rau ca spun chestia asta, nu se face, dar prea te contrazici de la o fraza la alta… ba s-a facut ceva, ba nu s-a facut nimic. ba mersi pt ce-ai facut pt mine, ba m-ai abandonat…
Lorena, ăia de la Various Artists au scos o melodie faină – „Perfect Day”. Asta cu „Literatura, încotro?”, îmi sună a chartbreaker, crede-mă.
E-adevărat că ne-am nimerit şi noi în programul ăsta de spălat automat rufe, fiind induşi în „oroarea” faptului că programul a ţinut mai mult de 4 ore.
Şi dacă tot vorbim despre topuri, propun New Entry, direct pe locul I : „Parerea mea Lorena, vrei sa faci ceva….promovează întâi literatura….după aia […]”.
Nu ţi-am citit cărţile, aşa că nu pot să-ţi spun nimic. Nu pentru că n-ar fi fost suficientă publicitatea, ci pentru că părerea mea despre cărţi este asta: Deci, cartea este o prăjitură. Se roteşte pe suport în vitrină. Am auzit că ar fi delicioasă. Ca să mă asigur, trebuie s-o gust. Evident, nimeni nu e în măsură să-mi spună: Don’t worry, there’s no sugar! Riscul diabeticului! (citeşte al cititorului).
Cred că-s mulţi dintre noi, cititorii, care au fost înşelaţi de publicitate şi recenziile nuşcărui nume reputat. Bunăoară, la librăria pe lângă care trec în fiecare zi, e plin de afişe: „A apărut o nouă carte Coelho.” Din fericire, asta nu mă transformă în consumator. Cel mai bun criteriu de a alege o carte, este de a-ţi băga nasul prin ea, cu riscul de a ţi-l prinde.
A! şi dacă nu-ţi convine melodia asta, poţi s-o mixezi. 🙂
Dar promovez literatura, fraţilor. Asta tot spun. Nu cred că m-aţi invitat vreunul vreodată să citesc la vreo lansare-prezentare-cenaclu, ca actriţă, din cărţile altora, şi v-am refuzat. Şi din câte ţin minte, v-am făcut lecturi mişto.
Că mă atac uşor? Da, frate, mă atac uşor. Am şi eu un defect. Mă umanizează. Aşa zic marii critici: „Personajul X. avea cutare defecte,cu menirea de a-l umaniza”. Ei, uite, cât sunt de umană. 😉
Şi discuţia asta e unul din cele mai mişto lucruri care mi s-au întâmplat în ultima perioadă. E autentică, vie, adevărată. Are scriitori tineri, şi mari maeştri; cititori înrăiţi, şi cititori îmbunaţi. Eu aş pune-o în ramă, dacă ar fi lângă mine.
Maic, dacă reformulez: m-ai lansat şi m-ai abandonat, e bine? 🙂
Scuze, nu lângă mine, ci după mine.
Lorena: ceva amanunte? precizari? ce intelegi prin te-am abandonat? nu te reprezint ca agent ca sa spui ca nu ti-am mai gasit loc unde sa publici. n-ai facut contract cu mine, ci cu o editura. unde azi e un redactor, coordonator de colectie sau ce-o fi, miine altul, editura merge mai departe. si-atunci? abandonul? ca pina acum nu despre asta fu vorba. asta e ceva nou. explica.
ei, uite, nu explic nimic. te las să te perpeleşti întrebându-te ce-a vrut aia să zică. 🙂
ei lasa, am eu altele pentru care sa ma perpelesc… asa ca raminem nedeslusiti cu abandonul. da’ daca zici tu ca te-am abandonat… abandonata sa-ti ramiie numele… 🙂
şi eroii poveştii au rămas nedesluşiţi.
🙂
si gata, da?
îhî :))
şi eu care credeam că vă pare rău că se termină o poveste în care fiecare din voi a participat atât de mişto. Asta e! Nu ne dăm seama de lucrurile faine din viaţa noastră. decât după ce le pierdem.
a inceput sa ma riciie pe timpane refrenul asta cu pierdutul lucrurilor si datul semei, pe cuvint.
râcâitul pe timpane e o componentă majoră a anumitor stiluri muzicale, v. 🙂
muzica_ca muzica, ba chiar si artele plastice, da’ daca incerci sa fii warhol in chestiuni de literatura beletristica ma-ndoiesc ca realizezi vreo brinza artistica. 🙂
my 1.5 cents.
[…] November 30, 2007 Posted by michael in despre scris si scriitori. trackback În povestea aia lungă şi naşpa, vorba cuiva, s-a vorbit şi despre debutul autorilor români. Promiteam să revin […]
v: never say never. 😉
îhî.
Să mă bag şi eu ca musca în lapte.
Prima chestie e că poate reproşurile se fac întotdeauna personal – şi ca internaut cu ceva experienţă vă zic că certurile pe net se inflamează şi escaladează foarte uşor spre violenţe inutile…
A doua chestie e că nu prea contează dacă a citit oricine trei autori oricît de importanţi ar fi ei – şi nu e nici măcar un etalon pentru cultura şi inteligenţa lor – că eu mă gîndesc că Arhimede nu a citit prea multe cărţi de geometrie, sau că Aristotel nu l-a citit pe Kant, da’ uite că s-a descurcat chiar bine.
Şi acum, ca musca în lapte, eu zic că dialogul de aici nu a făcut bine nimănui. Nici lui Mike nu i-o fi picat bine la stomac, nici Lorenei nu i-a picat bine (deloc) la imagine (şi aici cred că Lorena are mai mult de pierdut), singurul lucru pozitiv e că Marian Coman ar putea să folosească sfatul Lorenei şi să se recomande ca şi ‘viitorul idol al fetei tale de 16 ani’, cu nota că nu îl cheamă 50 Cent, nu face parte din RBD ci chiar o solicită pe fata de 16 ani să citească (ceea ce e senzaţional pentru viitorul naţiunii). Şi dacă o să apuc vreodată să public, Marian, pot să folosesc o poză de-a ta? Poate dă bine la target-ul specificat 😛 (şi nu cred că se supără nimeni dacă nu mă vede pe coperţi :)) )
[aici era un comentariu cu niste etichete puse pe fruntea lorenei, dar care nu aveau nici o treaba cu subiectul in discutie. exista niste limite chiar si pe bloguri… imi pare rau domnule AL, dar comentariul dvs e OUT
MH]
dorinlazar: imi asum riscul, multumesc. 🙂
asklepios, i can seeee uuu! 8) afla ca prea multa frustrare dauneaza grav sanatatii. vezi sa nu mori inecat in propria-ti fiere. :))
Apropos Asclepios (sau Esculap – la romani) – era cam un fel de parinte al medicinei moderne… Cred ca il confunzi cu seful garii Bucuresti Basarab care sta pe langa tine prin Ferencsvaorsz… Apropos o carte de zootehnica pe cand? :))))
@lorena
Imi pare rau pentru tine. Nu eu am scris mesajele de mai sus. Sigur, n-o sa-mi mai bat capul, din nou, ca sa te conving. Crezi ce vrei.
acum pot sa rad si eu? :)))))))))))))))))))))))))))
OrGasm
Acum, asistăm la o dedublare. Dr. Jekyll şi Mr. Hyde. Mă impresionează că umila mea persoană merită atâta efort. 🙂 Un sfat prietenesc: foloseşte alte fraze, când îl interpretezi pe Agramaticescu, decât clişeele tale la adresa mea. Bate prea mult la ochi.
my lovely smartest girl ever seen…may i laugh again? :))))))))))))) And, miss Agramaticescu, try to improve your slang language…We have no reason to keep it that low? Would we? In fact:would you?
Happy hollidays!!! :))))))
ce am inteles io din toata discutzia asta….doi scriitori, lorena si michael, (sau poa’ or fi mai multzi pe aici) au pierdut un timp pretios cartandu-se „virtual”, in loc sa-si asterna fiecare pe hartie gandurile…ca poate iesea o carte ceva…pace
asklepios-agramaticescu: faptul că le traduci în engleză de baltă nu e de ajuns. mai încearcă. hai, că poţi! 🙂
d_3fect: ideile sunt făcute ca să se ciocnească. altfel, ruginesc.
m-am distrat. va multumesc. de toata jena.
[la fel ca la comentariul 160.
MH]
hai, mă, terminaţi cu răutăţile astea, ce naiba! 😦 chiar nu ne săturăm niciodată să ne dăm unii altora în cap?
hai, mă, terminaţi cu răutăţile astea, ce naiba! 😦 chiar nu ne săturăm niciodată să ne dăm unii altora în cap?
domnule Mircea…apreciez intotdeauna pe aceia care isi stiu locul… stiu pe piata o multime de carti mult mai valoroase decat cele ale domnisoarei in discutie…ideea ar fi urmatoarea: acei scriitori, sau cum vreti dumneavostra sa ii numiti, nu se supra-apreciaza si mai ales poseda acel lucru foarte rar ce s-ar numi modestie… si sincer persoanele respective spun ceva in scrierile lor…ceea ce, in cazul cartilor de mai sus, nu se aplica. Dupa cum ati putut sa va dati seama engleza mea pare de balta numai in conceptia „domnisoarei” in discutie…daca este ceva gresit in exprimare eu fac „mea culpa” (asta ca sa ma aliniez stereotipurilor) si imi cer scuze…iar daca nu, atunci „lady care este”, da dovada de ceea ce s-ar numi „lipsa de cultura generala” – dar nu conteaza, ea este un geniu ne-recunoscut… sa aveti o zi superba…toti :)))))))
iar acum pot sa mai rad si eu? :)))))))
aşa-i cu scriitorii ăştia, n-ai ce face. unii-şi ascund „plinătatea de sine” mai bine decât alţii. 😀 cât despre cărţile lor, într-o piaţă liberă e liber oricine să publice cât îl ţin baierele. şi dacă e s-o luăm aşa, ştiu şi eu destule cărţi în librării mult mai proaste decât cărţile lorenei. nu că ţin morţiş să-i iau apărarea, ba chiar consider c-a făcut o mare nefăcută cu discuţia asta, dar cred că lucrurile trebuie privite cu mai multă relaxare şi îngăduinţă. e ca la televizor: dacă nu-ţi place cartea/autorul, eşti liber să te-ndrepţi spre altceva. punct.
Sunt de acord cu dumneavoastra domnule Mircea… numai ca aici am vrut sa aduc in discutie, si persoana nu doar creatia „literara”. Comportamentul cu totul nepotrivit, raportandu-ne strict la schimbul de idei, care se doreste a fi o discutie si nu o „mahalageala” ca la usa Ferencsvarosz-ului…
Din lipsa de altceva am citit toate „comment-urile” si am putut observa, la majoritatea celor care au postat, coerenta si o fluiditate a ideilor… Problema ce mare nu este ce se scrie sau despre ce se scrie… Ci este o problema de atitudine vis-a-vis de cei care sunt in jurul tau si de ce nu o insesizabila problema psihica care duce undeva in paranoia. Nu cred ca este cineva aici care sa nu fi sesizat acest lucru.
Si apoi pot sa intuiesc comportamentul „scriitoarei”: pot sa pariez ca a fost lapte si miere cu domnul Haulica, gazda noastra de comentarii din acest moment, pana la un anumit moment X in care, prea-distinsa scriitoare a interpretat ceva spus de dumnealui ca fiind un atac la persoana. Moment in care atitudinea ei s-a schimbat cu 360 de grade… Sa ma corecteze cineva daca gresesc in aceasta asumptiune.
Acestea fiind spuse mi-a parut bine sa cunosc toate persoanele care au postat pe acest blog (chiar daca numai virtual) si va doresc un sfrasit de saptamana superb.
Mr. Literartureanul
si ca sa nu il mai blameze in continuare pe Asklepios mai jos aveti o conversatie mai veche LL cu subsemnatul….
mesajele le pastrez in cazul in care are ganduri sa conteste…le pastrez in forma lor de baza…
pardon…in numele meu am vrut sa zic din postul anterior :)))))))
@asklepios: îmi cer scuze.
[lorena, la fel si pentru tine. Aici erau niste vorbe direct la adresa lui AL pe care le-am sters. erau din aceeasi categorie cu cele e care le-am sters din comentariile lui. MH]
[si-nc-o data tot asa, felicitarile, masa si „dansul” v-as ruga sa le dezvoltati pe blogurile voastre. MH]
Pentru toti ceilalti participanti la conversatie toata stima si imi cer scuze de intruziune. Este ultimul commentariu avut la adresa „actritei”.
La multi ani romani si va doresc SARBATORI FERICITE pline de bucurii si multumire.
Toata Stima
am lipsit cam mult de aici, am vazut lume noua, dar si conflicte noi. prea personale, as zice. de-aia am si sters citeva comentarii (integral sau partial). daca ati fi ramas la subiect, ar fi fost OK. dar sa va faceti cum va vine la gura… NTZ. accept ideea ca lui X nu-i place cartea lui Y. daca-si poate si argumenta parerea… farte bine (ceea ce AL a si facut-o la un moment dat). dar de aici la bai cutare si esti asa si pe dincolo… a se scuti.
maic: eu nu am postat pe blogul lui AL nici măcar un comment. Iar el nu are cum să-şi mai facă numărul pe al meu pentru că l-am „banat”. Şi l-am „banat” chiar datorită acestui gen de comentarii multicolore.
am inteles din prima chestia cu banatul, dar era un fel de-a zice…
tot banatu’i fruncea, cum s-ar zice…
corect….
multa patima…multa de tot …Hm!
hnu: looool! 🙂 ţi-a zis cineva vreodată că ai un umor nebun? rîd acum de commentul tău de mă stric.
nu era fata cu soarele, eram eu, Lorena.
adica scriai de pe calculatorul ei? vezi ca insusirea unei alte identitati nu e tocmai legala…
as putea sa va intreb si eu care a fost ideea de aici? ca sincer sa fiu m-am pierdut… nu vad decat o cearta fara sens…
ai dreptate, s-a divagat mult, s-a dat la gioale, dar s-a mai vorbit si despre: ce face editura pentru autor (de-aia am si pus un alt post, „Debuturi”, ca poate reusim sa vorbim mai relaxat despre subiect, si nu foarte punctual, pe un caz anume), ce face scriitorul pentru el insusi si pentru editura, comportament, atitudine… de-astea
Da, era Lorena de pe PC-ul meu. Uitasem sa dau log out 🙂
Legat de activitatea dvs., domnule Haulica, am toata admiratia si sincer imi pare rau ca nu mai sunteti la Tritonic. Si imi pare rau de tot scandalul acesta, dureros si inutil, mai ales in conditiile in care nu vad cu ochi buni spalarea rufelor in public.
Ca cititor & fan al Lorenei, intr-adevar mi-ar placea sa o vad din cand in cand la TV vorbind despre cartile ei… sau in cate o revista, dand interviuri… pentru ca are atatea de spus si blogul nu poate ramane la nesfarsit singura modalitate de exprimare!
Ca prietena a ei, ma simt oarecum datoare sa o sustin atat cat pot. Nu stiu, cati din autorii de la Tritonic au un PR personal? O sa va povestesc mai multe astazi la Schimb de Carti, daca imi permiteti sa fur 10 minute din timpul dvs..
O zi buna in continuare!
Si eu ma bucur sa-i vad din cind in cind (sau macar sa aud ca au fost) la tv si in presa pe scriitorii pe care i-am publicat. Se pare ca Lorena, Victor si Zully au cam fost (unii mai mult, altii mai putin). Bravo lor!
Editura poate face cite ceva pentru fiecare autor, iar mai departe… intervin si alti factori. N utot ce apare despre unautor este mediat de editura. Eu cred ca important e ca editura sa-i dea un brinci…
Dar mai vorbim peste citeva ore.
da, maic, dar precum vezi, am dat dezminţire oficială. dueeeci. :))
dueeeci??? nu inteleg. oricum nu-ti inteleg jocul. dar, cum ziceam, ce-si face omul cu mina lui… e bun facut. (sau rau)
ziceam de asumarea (accidentală) a identităţii Alexandrei Ivan. N-am comis nimic ilegal, de vreme ce m-am dezvăluit a fi eu…
în rest, nu regret nici o clipă această discuţie. 🙂 am descoperit şi nişte lucruri despre tine, pe care altfel nu le-aş fi descoperit. am aflat secrete pe care altfel nu le-aş fi aflat. şi dă-mi voie să-ţi spun, în condiţiile respective, pe care le-am aflat: toată admiraţia în faţa ta.
şi acum îmi vine, fără exagerări, să mă pun în genunchi în faţa ta şi să îţi cer iertare pentru nişte alte lucruri. NU pentru discuţia asta, though. 🙂
Lorena: si cam cum iti ceri tu iertare?
vedeţi… omul are o iniţiativă sinceră, şi de îndată, sar nişte „telectoali” să o interpreteze aiurea. maic, poate elimini şi acest banc scârbos, ce zici? şi mai ales partea aceea a comentariului meu care-i duce pe unii cu gândul la.
mulţumesc.
fata cu soarele: ma bucur ca ne-am vazut si am reusit sa si vorbim. Iti doresc succes!
lorena: cum adica „N-am comis nimic ilegal, de vreme ce m-am dezvăluit a fi eu…”? Te-ai dezvaluit DUPA ce ai comis-o… Recunoasterea infractiunii nu te scuteste de consecinte. Dar oricum era o gluma.
hai că sărirăm de 200. punctul G se pare că duce la stimulare intensă.:))).
şi care ar fi consecinţele? cum vreţi să mă pedepsiţi?
menţiune, pentru a nu apărea diverse comentarii ireverenţioase de la „various artists”: întrebarea se adresează strict maicului (hindusului în eroare) şi fetei cu soarele (cea cu identitate abuzată-violentată-folosită egoist pt. plăcerea proprie.)
ce pedeapsa? de ce sa fii pedepsita? nu era vorba de asa ceva.
dar daca tot vorbim de pedepse… se pare ca unii oameni nu trebuie pedepsiti. stiu s-o faca singuri (si pe asta).
hai, bafta mai departe! scrie carti si publica-le. cel putin un cititor vei avea intotdeauna.
citez de mai sus: era o glumă.
iar faza asta: cel puţin un cititor vei avea întotdeauna, m-a rupt. Acum aş zice că aş vrea să-ţi sărut mâna, dar iar o să sară ăia să întrebe: şi mai ce?
@lorena: draga mea, cu energia si creativitatea depuse numai pentru raspunsurile la acest post cred c-ai fi putut scrie cateva pagini bune din viitoarea ta carte – un alt pas spre traitul din scris, care se pare ca este dorinta ta cea mai adanca; mult succes in continuare…
i agree… :))))))
capricornk13: nu ai înţeles. de fapt, comentariile la acest post ţin locul unor ieşiri la cafenea cu maic, hnu (care e la Satu Mare) and other beloved ones. De fapt, eu cred că reprezintă o imensă economie de timp şi resurse. 🙂
aha, cafea! de-aia simteam io un gust amar de cite ori citeam ori scriam la subiectu’ asta 🙂
de acord…imensa economie de resurse…
hnu: hai, lasă, că-i adăugăm lapte şi zahăr. zahăr brun carpatin pentru un Urs aşijderea. 😛
ce sa caute zaharu-n cafea? c’esti copil?
de ce, tu ce pui în cafea, maicule?
cafea.
şi atâââât? :(… ştii, mie îmi plac combinaţiile de minimum trei ingrediente. gen: cafea+lapte+miere sau cafea+frişcă+rom sau…
gezus,am citit toate 214 comment urile…dumneavostra romanii va trageti din tigani?
Uite draga Lorena….se putea sa fii mai promovata de atat? Multumiri domnului Michael pentru reclama extraordinara pe care ti-a facut-o:). 215 comment-uri si cu al meu 216…e ceva:) Lorena Rulzzz dragilor….va sparge piata…v-o spun eu!
grizdoz z: si-a fost greu sa le citesti pe toate? te-a durut?
andrei b: nu cred ca a fost reclama. mi-e ca reactia va fi contrara. am vazut deja semne in acest sens. chiar am auzit persoane care… dar vorba cuiva: peste 300 de ani, cind nimeni nu va mai sti chestia asta, vinzarile vor merge ok.
Haidetzi la culcare
tritonicii au fost şi sunt nişte jigodii. sper să nu mai am niciodată de-a face cu asemenea oameni. lucru pe care vi-l doresc şi vouă!
lorena, get over it şi scrie şi încearcă să publici în alte părţi. dacă vei fi un nume destul de mare (şi o prozatoare recunoscută), va avea cine să-ţi reediteze şi cărţile masacrate de alde mirel rădoi (editoarea cu nume de fotbalist) sau hrib (deşi el e o ciupercă otrăvitoare, nu un simplu burete).
baftă!
Mr. kalm, eu am avut maaaaaare noroc cu Maic Haulică, din punctul ăsta de vedere. Mi-a păstrat cărţile intacte şi nu le-a pus titluri gen „Confesiunile unei lesbiene” sau „Maidan blues şi cucurigu”. Mulţumesc oricum pt. încurajare. 🙂
Sunt de acord…aici a fost promovata o carte foarte mult… si culmea e ca acest fapt a fost facut gratis…
mr. kalm chiar mi-a placut formularea frazei, subliniaza realitatea mai bine decat ar fi reusit oricine de aici sa o faca…citez: ” dacă vei fi un nume destul de mare (şi o prozatoare recunoscută)”… sa subliniem folosirea cuvantului „daca” si nu al cuvantului „cand”.
o seara placuta tuturor
:)))
M-am săturat pînă şi eu de însemnarea asta şi iată că apar figuri noi, ca de pildă mr. kalm (cin’ să fie, cin’ să fie?).
„tritonicii au fost şi sunt nişte jigodii“. Presupun că vă referiţi la cei 10-15-17 inşi care au fost şi sînt angajaţi la Tritonic… Intră aici şi colaboratorii? Sau numai angajaţii cu carte de muncă? Şi Ronin (cîinele)?
N-o să intru într-o plemică despre Tritonic, fiecare cu experienţele lui, mai bune, mai rele, dar nu-mi pare corect să induci panică în populaţie pornind de la o experienţă anume (deşi sînt utile sfaturile de genul „mă, tu faci cum vrei, da’ uite ce-am păţit eu cu ăştia“, ceea ce înseamnă că mr. kalm este unul dintre autorii publicaţi de Tritonic, iar editura n-a făcut pentru el ceea ce crede el că i s-ar fi cuvenit). Urmările (traumele?) acestei exeprienţe ţin şi de partea ta de vină (sau ne-vină), şi de cea a celuilalt. Dacă ai luat-o pe coajă (sau crezi că ai luat-o, bineînţeles numai şi numai din vina altora!), nu înseamnă că şi alţii vor avea parte de aceeaşi „tratament“. De ce să publice Lorena în altă parte? Pentru că Tritonic n-a făcut nimic altceva decît să-i publice două cărţi, să-i facă ceva reclamă, să-i dea acel brînci de care vorbeam, de-a ajuns în atenţia unora şi-a altora? Aşa să fie. Va analiza ea şi va hotărî. Poate rămîne la Tritonic, poate pleca la altă editură care va avea mai multă grijă de ea (sau nu).
Şi totuşi, cîteva precizări: Mireille Rădoi (ce glumă ieftină, aia cu fotbalistul!) n-a avut nici o legătură cu partea editorială a colecţiei LIT în care au apărut cărţile Lorenei, n-avea cum să-i „masacreze“ cărţile şi nici nu mai are cum, că nu mai este la Tritonic de vreo juma’ de an. Şi nici Bogdan Hrib n-a intervenit în cărţile colecţiei. Ai imaginaţie, domnule kalm! Sau imaginaţie se cheamă atunci cînd nu cunoşti lucrurile, dar inventezi pe tema dată? Se poate şi aşa. Dar numai în cărţi…
Ce mai tura-vura, roman fluviu pe etape :)))))
M-am distrat, multumesc!
Cu stima,
L
curat roman! cu personaje principale dezvaluite, invaluite, dezvaluite din nou, cu personaje secundare si relatiile lor cu cele principale… cam dezlinat pe alocuri (unii cititori au pierdut pe parcurs sirul actiunii)… iar daca mai are si un pic de „fun” e OK.
pai sincer a avut a lot of fun…cel putin eu m-am amuzat teribil… si inca vad ca balciul continua si fara mine…Va salut domnule Michael: „advertisingul rulzzzzzz!!!!!”
wow…promovam mai nou si tritonic-ul…. parerea mea…tritonic-ul nu are nici o vina daca nu a reusit sa faca imposibilul (sa promoveze o carte care nu merita…) nu poti sa ii faci jegosi…. Uite…cartile Lorenei au meritat a fi promovate. Si au fost promovate kiar foarte bine. Domnule Michael, cu tot respectul pt dvs nu vreau sa va jignesc prin comment-urile mele, spun doar ce simt… Si OTV este de rahat…si totusi vizionat de tot mai multi… Nu spun ca asa ar fi cartile Lorenei…spun doar ca poate trezi interesul multora… Se poate intampla…:”ia sa vedem ce a scris aia acolo” sa deschida cartea si sa ii descopere adevarata valoare. Diferenta ar fi ca OTV e gratuit…pe o carte considerata „proasta” nimeni nu da bani… In spirit de solidaritate declar ca Lorena a scris doua carti excelente…nu ca le-as fi citit. Pur si simplu am citit despre ele. Daca atatia critici au comentat atat de frumos despre ele….ori sunt criticii genii neintelese (si Lorena odata cu ei), asta in cazul in care nu ne place cartea; ori au dreptate, sunt niste povesti excelente (si excelent scrise) si atunci nu avem nimic de comentat si plecam privirea, noi cei ce vorbim fara sa stim. Ideea acestui text fara inteles care este? (si voi incerca sa ma exprim clar) Ca sa putem vorbi despre carti…trebuie sa le citim…altfel suntem doar niste…”comentatori care vorbesc fara sa stie”. Concluzia…(ailalta) hai sa le citim…sa vedem ce e de ele…sunt bune…OK no pb…mai cumparam de la tovarasha Lorena. Nu sunt bune? Nici o problema…avem de unde alege altele.
andrei b: la inceput m-ai bagat in ceata… dar sint de acord cu tine in ultima parte: cei care au vorbit despre cartile lorenei fara sa le citeasca ar face bine sa le citeasca si dup-aia sa zica daca vor sa zica ceva de ele. desi aici n-a fost vorba de cit de bune (sau nu) sint ele.
mersi de comentarii. nu m-am simit jignit. discutam problema promovarii unor carti/unui autor si, mai ales, a atitudinii autorului. ca, de fapt, despre asta a fost vorba tot timpul. cel putin din punctul meu de vedere.
parerea mea este ca niciodata nu ai sa vezi un autor multumit…mai ales Lore. ea este o persoana care tzinteste destul de sus….dar cu arme slabe… Interesul ei in momentul de fata este sa colaboreze cu editura… Eu asa vad lucrurile….
Domnule Andrei am tendinta sa va contrazic desi oarecum in spusele dumneavoastra recunosc un adevar. DIn cele citite aici pot sa spun ca sunt de acord cu dvs.. Tinteste foarte sus numai ca nu are resursele necesare (materiale ma refer) pentru a ajunge acolo. Si atunci aplica o tactica din punctul meu de vedere destul de buna: ma ajuti te pup, ma desfiintezi – te desfiintez. Desi sa zicem ca sub aspect comercial cartile s-ar vinde ca painea calda (si tirajul ar creste – poate chiar re-publicate), ceea ce este posibil avand in vedere nivelul lor, numai ca aici ar trebui luata in calcul si interventia pe langa persoanele abilitate sa iti promoveze scrierea. Adica sa ai resursele necesare si sa stii cum sa ajungi acolo, sa fii persuasiv ( adica tare in gura si cu limba moale) ca sa convingi sa iti fie facuta o promovare un pic mai agresiva. Iar daca dai cu parul din prima si nu aplici persuasivitatea de care am vorbit mai sus slabe sanse de promovare. Zic eu…Acum nu stiu daca am sau nu dreptate… Astept feed -back
in comentariul de mai sus mi-am exprimat opinia in legatura cu comentariul domnului/doamnei kalm. parerea mea este ca este un/o scriitor/scriitoare, ale carui/carei carti nu au fost publicate…sau poate nu au avut succes….nu poti acuza editura pentru asta….ce trebuia tritonic sa faca? sa puna poze??
Domnule Agramaticescu….sa inteleg ca ati citit comment-urile de mai sus? Pt ca exact asta s-a intamplat….
D-nul Agramaticescu Literatureanul: pai cam ai dreptate (desi nu inteleg ce intelegi prin „resurse materiale”).
andrei b: nu stiu cine e mr. kalm, dar nu cred ca a avut carti publicate la tritonic. pina si lorena (care e – foarte? – nemultumita de relatia ei cu editura) a fost mai putin agresiva…
mda…probabil ca este un fel de …”cutia pandorei” …din cate am inteles dvs. ati plecat de la tritonic si cu toate astea ati continuat sa lucrati la cartea domnisoarei…mie mi se pare un gest respectabil din partea dumneavoastra. Da dovada de un caracter rar intalnit in zilele noastre (este vorba despre persoanele care incep ceva si reusesc sa si termine indiferent de gradul de dificultate al „ceva-ului”). Poate am inteles gresit… dar cred ca nu…. Nu mi s-a parut corect sa compare promovarea unui scriitor cu cea a unui detergent… Oare punctul maxim spre care tinde dumneaei este de a vinde cartile ca pe detergent?
@mike: „pînă şi lorena a fost mai puţin agresivă”.
honestly, lorena nu a fost absolut deloc agresivă. recitiţi vă rog toate replicile lorenei, şi semnalaţi-mi unde a fost ea agresivă. aşa că lorena, dacă ar vrea neapărat să fie …să zicem agresivă… ar putea da în judecată pentru calomnie pe toţi aceia care afirmă că „s-a răţoit”. N-ar avea nevoie decît de printurile anumitor discuţii.
dar lorenei nu îi place să facă rău nimănui, aşa că se abţine.
două la mînă, dacă lorena a avut ceva de spus, a avut marea decenţă să se semneze.
şi trei la mînă: chiar în momentele ei de indignare lorena ştie să aprecieze ceea ce a fost frumos. Şi asta se poate descoperi tot prin citirea replicilor lorenei.
hey….de ce ataci asa? nu a zis nimeni ca te-ai ratzoit….nu e vorba de ce ai scris…e vorba de tonul discutiei….oricum nu exista culpa de calomnie in legea romaneasca… Ce vreau eu personal sa spun este ca poti vorbi si pe un ton mai bland…
Dar am vorbit pe un ton cît se poate de blînd, Andrei B. Ba mi-am şi cerut scuze de la Maicu’ în momentul în care am aflat nişte lucruri. Compară tu tonul meu – cît se poate de neutru, de lipsit de băşcălii ieftine, de apelative jignitoare – modul în care mi s-a vorbit. Ei?
Deci tu zici ca ti-ai cerut scuze… Buuun… Dar daca ai vorbit bland, intrebare simpla: De ce ti-ai cerut scuze?
Daca ai aflat niste lucruri puteai sa zici multumesc, de obicei oamenii nu isi cer scuze cand afla ceva ci doar isi exprima gratitudinea, ceva gen:”multumesc”. Nu?
De aici ce se poate deduce: Lorena de fapt si-a cerut scuze anticipat pentru un viitor oarecare in care va schimba tonul, deoarece toate postarile de aici au fost intr-un limbaj neutru si egal, fara bascalii ieftine, apelative jignitoare (noroc ca le-a sters Domnul Michael Haulica caruia ii este profund recunoscatoare acum).
Acestea fiind spuse „Cumparati Detergentul X, va face creierul dumneavoastra mai alb, mai curat.”
Toata Stima
mike, nici cu tine nu mi-e ruşine, deşi ştii ca nimeni altul să te fofilezi…
ahhh…in loc de creierul am vrut sa scriu rufele…imi cer scuze…nu stiu la ce ma gandeam
mai avem un pic si ne luam la bataie pentru niste discutii ieftine… Lorena…nu sunt singurul care a remarcat tonalitatea comentariilor tale. Nu sunt in masura sa te judec, imi expun punctul de vedere. In orice caz pe baza aceleiasi tonalitati iti expui toate gandurile si sentimentele. Oricum…interesant a fost pentru mine sa vad ca dupa ce ti s-a atras atentia…ai adoptat un ton bland fata de domnul Haulica. Cine nu stie ar putea intelege ca esti dura numai cand nu ai nimic de castigat…
si da! intr-adevar nu ti s-a vorbit pe alt ton….si uneori au intrat in vorba diversi care nu spuneau nimic in legatura cu subiectul,adresandu-ti numai vorbe jignitoare. As fi fericit in locul tau….Cand esti injurata, inseamna ca ai fost remarcata, ca ai dusmani. Dusmanii sunt niste consecinte ale invidiei (in cazul tau)….si daca exista invidie….inseamna ca esti pe drumul cel bun…. Continua asa…si vom vedea unde se ajunge…
@mr. kalm, andrei b.: mulţumesc. multă lume predică respect şi bea vin. 🙂
@mr. kalm: mi se pare mie, sau matale esti jigodia, in toata chestia asta?
:((((((((((((
Domnule Andrei de acord cu dumneavoastra… Valoare unui om se masoara in valoarea dusmanilor pe care ii are. Ati vrea sa fiti dusmanul meu? Va rog frumos…
bre, v., stie toata lumea care a avut de-a face cu alde tritonic ca sunt niste tzepari si nimic mai mult. si ca au pile in zona securistica (doar nu degeaba au colectia aia meseriasa in care sunt numai studii ale unor gradatzi de frunte). tactica e urmatoarea: aduc un redactor sau asa ceva (poate-i la fel si cu corectorii, si cu oamenii pe PR) pe care-l muncesc o luna de nu se poate (4-5 carti), iar catre final ii gasesc vreo „buba” inventata si-l zboara. dar nu-i dau banii promisi, ci scad din salar pana si cafeaua pe care-a baut-o angajatul cat a stat pe-acolo. asta mi s-a intamplat mie si altor doi cu care am vorbit.
cu traducatorii e si mai nasol: pe unul dintre ei (tipul e foarte bun, traduce acum pentru polirom, care e cu vreo opt clase peste tritonic), l-au platit la vreo jumate de an dupa ce acesta a tradus vreo trei carti. tzepe peste tzepe, asta fac cel mai bine tritonicii. care mai sunt si ingamfati si cu gura mare, dupa cate vad. oricum, n-o sa mai reziste mult editura asta. decat daca nu cumva o sa vina vreun „sprijin” sau „sponsorizare” din zona securistica de care ziceam.
pe scurt: jigodii de oameni, semi-profesionisti si tzepari.
THE END
claudiu (ca acum stim pe ce picior dansam), din pacate noi doi nu ne-am prea vazut/cunoscut… luna aia a ta a picat peste concediul meu din 2006… (sau invers) asa ca nici nu stiu cite carti ai facut. daca ai redactat 4-5, atunci mi se pare cam mult. eu nu pot face atitea. din ce ai lucrat tu imi amintesc doar de „orasul gravat”… dar, vorba ta: THE END. mi-ai placut aici.
deduc ca ingimfatul cu gura mare sint eu, nu? ca alt tritonic n-a prea intrat pe-aici…
cu respect, jigodia fofilanta.
@maic: tu nu eşti un tritonic, maic. tu eşti tu însuţi. tu însuţi, care o perioadă de x luni ai muncit (salariat sau voluntar 🙂 ), pentru o revistă (sau mai multe), pentru o editură, etc.
de-asta nu înţeleg un lucru: de ce iei asupra ta nişte lucruri care nu se referă la tine?
dacă unii ar fi discutat pe blog timpul probabil, şi ar fi zis că e naşpa, ai fi considerat că te acuză pe tine de chestia asta? 🙂
cu mult drag şi prietenie
Lorena
@bre komartin: intii ca ai intrat aici cu gura plina (de epitete), ceea ce denota muuuulta educatie – online si offline…
in al doilea rind, inteleg de mai sus ca nici nu te-ai prea vazut la ochi cu proprietarul blogului astuia, deci nu el ti-a dat (de lucru)/nu ti-a dat (bani), in schimb vii aici sa-i injuri pe altii. care se prea poate sa fie jigodii, da’ nici mata nu esti departe, vad eu cu ochiul liber…
nu vazusi ca tritonicul are blog? de ce nu te duci, domnule, acolo sa-i faci jigodii in fata pe aia care ti-au/nu ti-au? ca eu asta n-am reusit sa inteleg.
ba, mai e o chestie pe care n-am reusit s-o inteleg: cine-s aia mai multi tepari si cu pile in zona securistica de la tritonic? ca din cite am inteles eu e un singur patron pe-acolo. or, te pomenesti, te refereai nu doar la el, ci si la f’un pusti de la distributie, poate ala care vindea carti la tirg, mai stii… deci care-s ‘aia’, sa-i stim si noi? si, apropo, multimea securistilor de-acolo e identica sau doar intersectata cu multimea jigodiilor – tot de-acolo_
dom’le, datul din gura e obisnuinta, datul din gura aiurea e deja pasiune. spor la poezii.
@lorena:
„nu înţeleg un lucru: de ce iei asupra ta nişte lucruri care nu se referă la tine?”
nu inteleg eu un lucru (na, ca azi mi-am uitat pricepatorul acasa): tu de ce nu citesti inainte de-a intreba cu drag si retoric? 🙂
va sa zica, domnu’ k a intrat si-a zis ca tritonicii sint jigodii, dupa care a trintit-o si pe aia cu „mike, nici cu tine nu-mi e rusine”, adica si tu esti o jigodie, eu asta inteleg de-aici, dupa care intra si cu restul de nume din k si explica la ce s-a referit.
ce n-a fost clar? 😀
se pare că punctul G e o zonă de o sensibilitate nesfârşită.:P
@v: păi nu-i e ruşine cu maic în lume, că maicu’ e bărbat prezentabil. 🙂 de-aia ne e drag la amândouă. şi cu claudiu, trei. dar maicu’ se fofilează, adică ochii văd, inima cere, conştiinţa nu şi nu!
@Lorena: :)))))))
din pacate, ramine cum am stabilit. ‘bre komartin’ imi pare a face parte cu glorie dintr-o categorie de insi de mare caracter… si, sa nu neglijam, caracterizati de multa rigoare! :))
Cred ca in curand o sa discutam despre cat de prost gatesc bucatarii la Intercontinental… Sau cat mai costa detergentul si ce pret mai are ceapa la Matache… De unde s-a plecat si unde s-a ajuns… Asta se numeste consecventa in afirmatii?
acu’… dupa 250 de comentarii, mai conteaza de la ce se plecase? 🙂
Eu nu va mai inteleg… Iar incepeti balciul? Sa stiu daca asist sau ma duc sa fac nani…
vorba cuiva, zeule: tineti aproape… ca cine stie cine mai apare pe-aici si cu ce frustrari… indiferent daca au vreo legatura cu subiectul de la care plecaram…
iar ma bag… se pare ca s-a revenit la subiectul initial…numai ca lorena a iesit din echipa scriitorilor nemultumiti, a intrat in ekipa maical, si a dat si un gol, faultand onoarea proprie si intorcandu-se la 180 de grade prin: „tu nu eşti un tritonic, maic. tu eşti tu însuţi. tu însuţi, care o perioadă de x luni ai muncit (salariat sau voluntar ), pentru o revistă (sau mai multe), pentru o editură, etc” ….arbitrul, vesnicul domn „v”, corect cu ambele parti, da cate un cartonas galben fiecarui jucator care a comis-o…(asta e ca un adaggio la ce spune d-nul agramaticescu….bucataria si detergentii dumnealui PLUS fotbalul meu (nu sunt microbist:D) ).
auziti, mai dragilor… dar daca tot vorbim aiurea si fara legatura cu subiectul de la care am plecat… nu vreti sa intrati si pe alte insemnari? ca poate o fi mai simplu… de pilda la „Reviste electronice”. ca sa nu mai zic ca as vrea sa aud si eu niste pareri pe subiectul ala.
Lorena, nu mai sint tritonic de o luna, dar anul trecut eram. asa cum erau si baiatul ala frumos care vindea la stand (stie zully care!), asa cum era si tanti Gica, si Ronin chiar… adica niste jigodii. si oricum omu’ m-a bagat la capitolul asta… asa ca nu-am luat nimic in plus asupra mea. am luat numai ce mi s-a dat.
stai puţin, maic. omul a avut o traumă. în general, oamenii traumatizaţi tind să generalizeze mai mult decât e cazul. într-adevăr, nu era cazul să te facă jigodie, că banii reţinuţi de la el nu au intrat în buzunarul tău. pe de altă parte, el a avut o lună de coşmar (din câte înţeleg) cu madam Rădoi alături. Recunoşti că stimata cucoană era ceva de nesuportat? (Recunoşti, dar n-o s-o declari în public, din delicateţe. 🙂 ) Eu una admit… două femei ca madam Rădoi ar fi suficiente să mă convertească la heterosexualitate. 😀
:)))))
lorena, da’ care e legatura intre prefectura matale si sula doamnei radoi, sa ma scuzi? asta ca sa nu pun intrebarea invers…
omul traumatizat a zis ceva de masacrarea cartilor tale de catre radoi si hrib. or, te-ai plins tu de multe, da’ de faptul ca ti s-ar fi ‘masacrat’ cartile nu te-am auzit…
nu mai bine faceti voi un subiect separat ‘radoi’, daca tot va rontaie?
😀
spot manelistic: sa dea domnu la doamne radoi: fara numar, fara numar, fara numar. ca sa mai vina si pe la noi donshoarele :))
@v: una la mână, n-am prefectură.
doi la mână, madam rădoi n-are sulă.
trei la mână, nu nu mi-a masacrat nimeni cărţile, din contră. maicu’ le-a ocrotit ca pe nişte flori gingaşe de primăvară. (şpaga mea, că am avut parte de el, nu de ea! 🙂 )
patru: colaborarea cu ea ar fi o scuză pentru reacţia f. tranşantă a lui claudiu, asta e tot ce am spus. nimic în plus.
cinci: departe de mine dorinţa de a dezvolta subiectul rădoi mai mult de atât. nu am plăceri masochiste. 🙂
mai andrei! pliz! cind vine vorba de tritonic, numai eu ascult manele in masina! (prietenii stiu de ce)
v: corect. asa ca…
all: daca mai vorbeste unul altceva decit e subiectul acestei conversatii, ii fac insemnare separata. macar sa stim despre ce vorbim.
Lorena, ti-as face insemnare Mireille Radoi, dar din pacate ai ratat subiectul. n-ai cunoscut-o pe Mireille. accept ca poate ai vazut-o de citeva ori. poate ai si vorbit cu ea, nu stiu. dar n-ai vazut nimic. sau ai vazut ce a vrut ea sa vezi.
Lorena: s-a intimplat sa apara mai intii comentariul tau (in timp ce eu il scriam pe al meu). ma bucur ca am mai inchis un subiect.
îhî
@lorena (in incheierea subiectului radoi): eu am vrut doar sa subliniez ca daca persoana radoi era sau nu ‘insuportabila’ este irelevant in contextul acuzatiei de neprofesionalism pe care a aruncat-o komartin.
am amintit eu si pe cartuse o chestie asemanatoare, o mina de editori au sarit cu gura pe andrei voiculescu cum ca e ‘dificil’ si nesuferit, si in consecinta la ce sa-i mai plateasca drepturi de autor? (pune tu aici emoticonul cu ochii bulbucati…)
🙂
Si deja incepe sa se profileze in aerul rece al diminetii continuarea romanului fluviu :))))
Incredibil!!!!!!
Cu si mai mare stima,
L
mike, cât am fost la tritonic, timp de trei săptămâni, am redactat trei cărţi: pe una o consider, într-un fel, (şi) opera mea (am rescris practic traducerea, care era catastrofală, 30-40 de greşeli pe pagină, omul acela nu înţelesese nimic, nu ştia engleză): „Sexul vinde”; o a doua în condiţii incredibile (venea autoarea a doua zi şi fusese tradusă jumătate din carte – am stat cu traducătorul, pricăjan, pe mail şi am făcut jumătatea cealaltă într-un timp record): „Oraşul gravat”. O a treia, „Aer”, a fost văzută, măcar o dată, de MINE. Mike, poate erai în concediu, dar cum se face că pe acea carte scrie redactor Michael Hăulică şi niciun cuvânt despre mine (nici măcar ca lector sau corector n-am fost trecut – Mike, pe bune, poţi să-mi spui cu sinceritate că tu ai redactat cartea aia?).
Cam asta e povestea mea cu Tritonicul. A trecut un an în care nu am zis nimic. Nu am zis că în loc de 12 milioane cât trebuia să iau, am primit, după aproape două luni, 5 milioane. Şi nici că am terminat-o cu Tritonic după o discuţie la telefon cu Rădoi. Dar nu am auzit să spui ceva, fie şi numai un cuvânt, fie şi să-mi dai un telefon sau un mail în care să mă întrebi ce s-a întâmplat – măcar pentru faptul că lucram în acelaşi birou şi am depănat o grămadă de chestii în zilele alea…
în fine, mike, fiecare pasăre pe limba ei piere.
Eu stau si ma intreb ar fi o lectura interesanta o carte de bucate scrisa in „slang”? :))
@komartin: te lauzi cu orasul gravat al lui kirsten bishop… e vorba, sa precizam, de varianta ‘limitata’ (advance reading copy), scoasa special pentru vizita autoarei. aia in care, da-mi voie sa te contrazic, apari ca redactor (vezi dovada aici: http://www.flickr.com/photo_zoom.gne?id=2093056762&size=l ). adica varianta aia in care pina la jumatatea cartii personajele si locurile au numele traduse, iar in cealalta jumatate parte din ele ramin ca in original (sau invers, ca nu ). cum s-ar spune, vorbim despre o carte pe care redactorul si-a facut jumate din treaba. si si-a luat jumate din bani. mi se pare chiar prea corect. daca eram in locul lui hrib, nu numai ca nu vedeai un chior, dar te faceam si de bafta prin presa ca habar n-ai de normele de redactare. nu-i timpul pierdut…
mai e de precizat si ca la editia de masa, redactarea a fost reluata (de la zero) de catre mike, prin urmare nu vad nici un motiv pentru care sa figurezi in caseta tehnica.
mda, ma bag in vorba…
mi-a scapat, in furia-mi spumeginda, o virgula lipsa in textul de mai sus. umile scuze celorlalti, caci ma indoiesc sincer ca lipsa ei va fi observata de kalmul domn komartin.
Claudiu: da, pe bune, cu sinceritate, iti spun ca eu am redactat Aer. Si Orasul gravat, editia care a ajunst in librarii la o luna dupa lansare.
Am impresia că ne împiedicăm de detalii – care, sigur, sunt şi ele importante, de la caz la caz. Impresia generală care se poate uşor desprinde de aici (şi-o spun şi din experienţă personală) este că editura Tritonic n-a ştiut, poate nici acum nu ştie în relaţie cu noii colaboratori, să-şi respecte obigaţiile contractuale. Şi asta ţine de-o anumită decenţă şi de bun simţ.
Cred că lucrul ăsta nu-l poate nega nimeni. Exemplele curg gârlă, după cum se vede. Era o bubă care m-a mirat că n-a început să supureze mai repede.
În fine, poate că nici acum nu e târziu. Sper ca în urma discuţiei de faţă cine are urechi de auzit să audă şi ca măcar de acum înainte să-şi respecte colabortorii aşa cum s-a angajat prin contract. Că dacă nu, mai bine nu se angajează… În Românica avem o variantă ajutătoare: mica tocmeală. Şi-atunci ştii o treabă.
never underestimate mica tocmeala. also called intelegere intre prieteni.
da, hnu, cînd oamenii îşi respectă cuvîntul dat, mica înţelegere funcţionează perfect. dar dacă… ramuri bat în geam, şi se cutremur plopii?
cuvintul cheie in ceea ce-am scris e PRIETENI.
bai tovarasi! ce-ar fi s-o mai terminam noi cu tritonicu? am zis ca daca mai vorbeste vreunu despre altceva decit subiectul pe care ne certaram/injuraram/impacaram si din nou ne certaram aici ii fac subiect separat. dar cu tritonicu de ce sa-i fac? tritonic are blog, cine are de spus ceva n-are decit sa zica acolo… daca vrea musai s-o zica in public. desi mai exista si adrese de mail, si telefoane…
nu mai sint de o luna la tritonic. OK? problema mea, acum, e ce-o sa fac in continuare (scris-citit), sarbatori, revelioane, tantzel… de-astea.
nu-mi mai cereti mie explicatii pentru ce a fost. prefer sa ma concentrez pe ce va fi.
in rest, toti imi sinteti dragi…
si eu? :)))))))))))))))))))))
am zis toti, nu? ei, acuma… am zis – am zis… ce sa mai fac?
hnu: ai dreptate, PRIETENE.
michael: frumos final. apoteotic, aşa, ca la epopei 😉
lorena, asta da persuasiune…
Si gata???
S-a terminat?
O postfata baremi, sa imi mai clatesc ochii nitel :))))
La o mai buna revedere,
L
acestea fiind spuse va spun si eu „LA REVEDERE” si ma retrag din aceasta scena a comment-urilor.
culmea… eu şi hnu vorbeam ieri şi ziceam că viaţa fără stimularea periodică a punctului G e a naibii de boring. 🙂
M-am distrat excelent in seara asta citind comentariile de mai sus.
Multe multumiri tuturor 😀
maicule… eşti monstruos de monstru. îmi dai întâlnire, eu vin cu ştii tu ce (ăla lung şi argintiu 😉 ) pregătit de acţiune, şi tu mă laşi cu el în mână?? tz-tz!
lorena draga, ce sa fac si io vineri seara? am spart mobile. de fapt am fost bagator de seama (consilier cu sfert de norma) pe linga cel care a asamblat mobila.
sorry. am vazut ce-am pierdut. dar si mobila arata misto! traiasca IKEA! cu tot cu chiftelutele alea cu sos de ciupersi si dulceata de coacaze!
oh… aşa da! şi pe când cheful de casă-nouă (sau mă rog, de mobilă-nouă)?
vad ca te cam zgindare chestia asta cu puntu g…
păi dar cum! şi ahile, dacă ar fi fost blogger (ca tata ion) şi ar fi dat de postul „călcâiul literaturii”, şi-ar fi dat drumul la robinetul de vorbă. nu?
invitatie la balci…va rugam poftiti :)))))))))))))))))
Poftesc, cam tarziu. Dar o ţâră, ca m-aprind d-aiurea si nu ma poci pronunta in domeniul in care habar nu este („am”, daca vreti. „este” ca vreau eu!)
Lorena, de adapat se adapa doar cu apa. Cu lapte (de muza ori ba) se hraneste.
Dar hai ca am „aterziat si eu pe Marte”, acum…
[…] November 29, 2007; Posturi: 265; Comments: 1,373 Însemnarea cu cele mai multe comentarii: Punctul G al literaturii… (27.11.2007) – 296 […]
„Istoria Literaturii Romane Contemporane”?!
Nush cum am ratat-o pe asta, ca doar imi plac scandalurile 😀
ioi doamne, inca mai vin cometarii la insemnarea asta…
Trei suteeeeeeeeeeeee…
trei sute unu
[…] 2007 – 1.053 vizite Posturi: 545 Comentarii: 2.178 Cea mai vizitată însemnare: 27.11.2007 – Punctul G al literaturii… – 3.116 vizite (301 […]
[…] să aruncaţi o privire nestânjenită în oarece culise? Vă recomand călduros aceste comentarii. Mi mi s-au părut o lectură …incitantă. Pentru că, vorba lui Eminescu: "Toate micile […]