O săptămînă de pofte
Parcă acolo eram şi azi dimineaţă, unde rămăsesem pe 26, nu? O săptămînă
de pofte…
La TV e un film cu Russell Crowe. Parţial vorbit în japoneză. De ce mă fascinează
limba asta? De ce caut, de cîţiva ani, filme vorbite în japoneză? De ce creşte
întruna numărul de cărţi de pe raftul cu japonezi? Cum de-au ajuns Kawabata, Mishima,
Murakami în colţul ăla al bucurilor, în biblioteca mea?
Şi pentru că veni vorba de raftul bucuriilor, acum cîteva zile,Cătă mi-a
făcut cadou Princepele, prima ediţie. Iar eu, azi, mi-am luat Craii lui Mateiu…
de pofte…
La TV e un film cu Russell Crowe. Parţial vorbit în japoneză. De ce mă fascinează
limba asta? De ce caut, de cîţiva ani, filme vorbite în japoneză? De ce creşte
întruna numărul de cărţi de pe raftul cu japonezi? Cum de-au ajuns Kawabata, Mishima,
Murakami în colţul ăla al bucurilor, în biblioteca mea?
Şi pentru că veni vorba de raftul bucuriilor, acum cîteva zile,Cătă mi-a
făcut cadou Princepele, prima ediţie. Iar eu, azi, mi-am luat Craii lui Mateiu…
Mandarinii dorm duşi. Le-am cumpărat picicilor nisip cu aromă de portocale,
şi de-atunci toată casa miroase a mandarine (?!)
Să scriu? Să citesc? Să scriu?
şi de-atunci toată casa miroase a mandarine (?!)
Să scriu? Să citesc? Să scriu?
Dacă adevăru-i doar în vin, înseamnă că în berea asta din cană e minciuna?
Ce-mi trebuie ca să scriu? Adevăr? Minciună? Să zicem că o minciună spusă cu aceeaşi
convingere cu care ai spune un adevăr. Că dacă nici tu nu crezi… cum vor crede
cititorii?
Ce-mi trebuie ca să scriu? Adevăr? Minciună? Să zicem că o minciună spusă cu aceeaşi
convingere cu care ai spune un adevăr. Că dacă nici tu nu crezi… cum vor crede
cititorii?
Marquez-ul din 25 şi 26 septembrie
25.09.2004
– „Cronica a avut în viaţa mea şi însemnătatea secundară de a mă obliga să improvizez povestiri
de urgenţă pentru a umple spaţiile neprevăzute, în tensiunea închiderii ediţiei“
(463) Ei, uite, la asta nu m-aş fi aşteptat (gîndit) de la un scriitor! (laf-laf!)
de urgenţă pentru a umple spaţiile neprevăzute, în tensiunea închiderii ediţiei“
(463) Ei, uite, la asta nu m-aş fi aşteptat (gîndit) de la un scriitor! (laf-laf!)
– „E bine să-mi amintesc de eşecurile acestea, ca să nu uit că un personaj nu se
inventează pornind de la zero“ (463)
inventează pornind de la zero“ (463)
– „eram convins că munca literară trebuia să fie plătită la fel de bine ca aceea
a zidarului şi că dacă-i plăteam bine şi la timp pe tipografi, cu atît mai îndreptăţit
trebuia să-i plătim pe scriitori“ (463)
a zidarului şi că dacă-i plăteam bine şi la timp pe tipografi, cu atît mai îndreptăţit
trebuia să-i plătim pe scriitori“ (463)
26.09.2004
– Noaptea bătrînilor pitici: „Am recitit-o după cincizeci de ani, înainte de a scrie acest pargraf, şicred
că nu i-aş schimba nici o virgulă“ (466) Povestire scrisă dintr-o suflare, de
la 4 dimineaţa la 8, patru pagini la două rînduri! Of, cîte se-nvălmăşesc în mintea
mea, cîte nebunii… Mişto să scrii. Mişto să te bucuri de bucuria altuia. Scriitorii
sînt egoişti? Invidioşi? Habar n-am! Ar trebui să mă culc, peste patru-cinci ore
e luni, ziua în care nici iarba nu creşte, dar sper să crească Vremea zăpuşelii. Pîn’ o pocni naibii, ca un balon… Mi-e poftă de scris. Aş tot scrie.
că nu i-aş schimba nici o virgulă“ (466) Povestire scrisă dintr-o suflare, de
la 4 dimineaţa la 8, patru pagini la două rînduri! Of, cîte se-nvălmăşesc în mintea
mea, cîte nebunii… Mişto să scrii. Mişto să te bucuri de bucuria altuia. Scriitorii
sînt egoişti? Invidioşi? Habar n-am! Ar trebui să mă culc, peste patru-cinci ore
e luni, ziua în care nici iarba nu creşte, dar sper să crească Vremea zăpuşelii. Pîn’ o pocni naibii, ca un balon… Mi-e poftă de scris. Aş tot scrie.
Sîmbătă fără mustaţă, dar cu doruri
Am făcut ceva ce n-am mai făcut niciodată: mi-am ras mustaţa! …Şi arăt
ca dracu’! Stăteam şi mă uitamla cel din oglindă şi… nu ştiu cine era, eu nu.
Cum naiba se bărbieresc bărbaţii în zona aia de sub nas? Cu tot machIII-ul meu
n-am reuşit. Tot au rămas urme… Şi cu cît insistam mai mult, mi se înroşea pielea,
mă ustura, dar firele alea, capetele alea de fire de păr tot acolo rămîneau. N-au
avut de lucru, bărbaţii ăştia… Eu cred că bărbieritul a fost inventat de bărbieri,
şi nu ei au apărut ca urmare a cererii. E cumplit! Îmi trec mîinile peste faţă
şi simt ceva rece sub nas… Mîinile mele… Străine… Îmi simt respiraţia (rece!)
pe buza de sus. Ultima amintire cu mine fără mustaţă e poza de pe panoul de la
absolvirea liceului. E sîmbătă. Nu-mi creşte la loc pînă luni. Ar trebui să stau
ascuns în casă vreo săptămînă, să-mi treacă.
ca dracu’! Stăteam şi mă uitamla cel din oglindă şi… nu ştiu cine era, eu nu.
Cum naiba se bărbieresc bărbaţii în zona aia de sub nas? Cu tot machIII-ul meu
n-am reuşit. Tot au rămas urme… Şi cu cît insistam mai mult, mi se înroşea pielea,
mă ustura, dar firele alea, capetele alea de fire de păr tot acolo rămîneau. N-au
avut de lucru, bărbaţii ăştia… Eu cred că bărbieritul a fost inventat de bărbieri,
şi nu ei au apărut ca urmare a cererii. E cumplit! Îmi trec mîinile peste faţă
şi simt ceva rece sub nas… Mîinile mele… Străine… Îmi simt respiraţia (rece!)
pe buza de sus. Ultima amintire cu mine fără mustaţă e poza de pe panoul de la
absolvirea liceului. E sîmbătă. Nu-mi creşte la loc pînă luni. Ar trebui să stau
ascuns în casă vreo săptămînă, să-mi treacă.
Ţicneli de om singur! Dacă era Tantziku acasă nu făceam asta. Mai bine mai
cheltuiam bani. Mai umblam prin magazine. Sînt atîtea lucruri de care mai am nevoie…
Sau, mă rog, my shopping-soul are nevoie. gel de duş, deodorant… Dac-oi găsi,
că nu suport decît unul singur, din ce în ce mai rar prin magazine! Se ia la întrecere
cu ciocolata Ambasador. Tot fără ciocolată amăruie amrămas…
cheltuiam bani. Mai umblam prin magazine. Sînt atîtea lucruri de care mai am nevoie…
Sau, mă rog, my shopping-soul are nevoie. gel de duş, deodorant… Dac-oi găsi,
că nu suport decît unul singur, din ce în ce mai rar prin magazine! Se ia la întrecere
cu ciocolata Ambasador. Tot fără ciocolată amăruie amrămas…
Iar mi-am luat prăjituri. De cîteva zile mă îndop cu dulciuri. Înainte de
asta, m-am îndopat cu struguri.
asta, m-am îndopat cu struguri.
Am terminat de citit textul portughezului. Am făcut rost de un interviu cu
China Mieville. A scris şi Tantziku un text. Draga de ea! Cînd mi-o mai spune
că nu mai poate, că gata, că… ar trebui să-i ard vreo două peste cur.
China Mieville. A scris şi Tantziku un text. Draga de ea! Cînd mi-o mai spune
că nu mai poate, că gata, că… ar trebui să-i ard vreo două peste cur.
Ei, asta pot s-o fac şi de drag…
Mi-e cam dor de ea. Hm! Camdorul… Am scris despre asta. În alt context,
cu alte înţelesuri. Acum chiar mi-e dor.
cu alte înţelesuri. Acum chiar mi-e dor.
Mi-e dor să mai citesc din cărţile mele. Mi-e dor să mai scriu…
Mi-e dor de mine (ăla care…)?
Colierul de perle al bunicii 
Comentarii recente: