Pot? Să pot!

   „ Lasă, puiu mic, nu mai fi trist. Tu nu ştii că sfîrşitul oricărei lumi e începutul
alteia?“ (Wireless, Despre singurătate şi îngeri, Karmat Press, 2001)
    Am terminat de pus în blog Vremea zăpuşelii. Săptămîna viitoare mă apuc de rescris povestea. Trebuie să elimin unele referinţe
mult prea concrete, nesemnificative, de altfel, care ar deturna cititorul spre
descifrarea unor înţelesuri ascunse – ceea ce nu mi-am dorit.
    Apoi mă apuc de partea a doua, Samuraiul. Cele două vor face romanul. Iar vorbesc despre planuri… Am mai vorbit acum
cîteva zile. OK.
    Gata revista, a plecat şi Tantza spre Bucureştii ei, singur cu mîţele. Mama:
ai pisică? (nu i-am zis că am trei!) Vezi că lu’ tanti Cutare i-au găsit un fir
de păr de pisică pe ficat, lu’ tanti Altăcutare i-au găsit un fir de păr pe la
plămîni… Da… Şi nenea Cutărescu a murit că era bătrîn, şi tanti Cutărici s-a
îmbolnăvit de tristeţe, iar Sabina Albertina suferă de frumos… Toată lumea păţeşte
cîte ceva, cu sau fără picici. Uite, Pici-Mic s-a aşezat în poala mea, învăţ să
scriu la două mîini şi o pisică.
    Multe de făcut în următoarea săptămînă. În primul rînd, să răspund tuturor celor
care au trimis texte pentru Lumi.
    Să-i mai scriu neamţului care face revista aia în engleză, doar sînt memeber
of the editorial board, alături de un italian, un croat şi un chinez! Mă bucur
că Mufiştii mei vor apărea în numărul doi, sper să fie undeva prin vară, înainte
de Worldcon/Eurocon (Scoţia).
    Să fac rost de grafică pentru numerele următoare din Lumi.
    Să am, pînă în 5 octombrie, toate materialele pentru Lumi nr.4 – apoi să le adun,
pînă la 15 noiembrie, pe cele pentru Lumi nr.5.
    Să încep lucrul la prima antologie Lumi Virtuale – texte inedite, româneşti şi
străine. Poate aici să public Vremea… sau poate facem Biblioteca Lumi Virtuale, ca supliment al revistei. Mai vedem. Săptămîna asta vorbesc şi cu CBG-ul decident.
    Poate aşa, o povestioară, ca Prizonierul… De-aş mai scrie… Se pare că mi-a făcut bine blogul ăsta, într-adevăr s-a simţit
oarece, am scris, poate voi mai scrie. Să încerc săptămîna asta o oră, două în
fiecare zi.
    Toate astea poate ne-or mai aranja şi nouă viaţa, că începe s-o ia razna, sărăcuţa
de ea… Trebuie să avem şi un timp al nostru, nu putem trăi doar făcînd Lumi
Virtuale. Revista asta ne-a adus împreună (în felul de acum), n-aş vrea ca tot
ea să ne despartă. Deocamdată, spre aia ne îndreptăm. Încet, dar sigur. Nu vreau.
Uneori nu mă mai bucură aşa de tare revista asta. Tocmai pentru că simt cum îmi
ia ceva ce nu vreau să dau. Nu pot (nu vreau!) să dau chiar totul pentru ea. Şi
cred că se poate şi altfel. Cred că pot să am şi una şi alta. Să avem.
    Da… mereu am vrut şi una şi alta. Şi, dacă s-ar fi putut, chiar şi cealaltă…
Vreau prea multe în acelaşi timp. E bine? E rău? Nu-i rău, cîtă vreme pot. Dar
pot?
    Să pot!
 
   

2 răspunsuri

  1. in locul dvs as lasa balta aceasta ‘vremea zapuselii’. cel putin in varianta de pe blog, termenul de searbad mi se pare cel mai potrivit … mai bine continuati blogul, e mai uman, spune mai multe

  2. [!!! @ comentariul lui ‘random’ de mai jos!]

    Mike, ce citesc eu aici? „Revista asta ne-a adus împreună (în felul de acum), n-aş vrea ca tot ea să ne despartă.” – sa va desparta?! „Deocamdată, spre aia ne îndreptăm. Încet, dar sigur.” – :o((( Damn.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: