Arhive zilnice: 6 septembrie 2004

Vremea zăpuşelii – 12

    12.
    E vesel. Bine dispus. Şi-a făcut treaba şi pe ziua de azi. Întîi şi-ntîi
a avut parte de o partidă de sex. Apoi şi-a scris blogul. L-a ars, l-a lansat.
Ce-şi poate dori mai mult? Ca om, ca bărbat, ca gibson… “Ei lasă, că întotdeauna
e loc de mai mult. Şi ca om, şi ca bărbat, şi ca gibson…” Îşi aminteşte de Josephine, de discuţia cu sidirromul, de povestea lui – “interesant personaj!” -, de circarii
gălăgioşi… “Cum dracu’ să nu ştie nimeni nimic despre ei? Trebuie s-o iau prin
reţea… prin cealaltă reţea, evident! Trebuie să aflu, trebuie să mă pun în temă… Cum ajung acasă, asta am să fac!”
    Dă colţul pe lîngă clădirea Lumi Virtuale, admirînd încă o dată fluturele
albastru, parcă tocmai atunci oprit din zbor pe numele celebrei edituri, şi intră
pe strada Castelului, neschimbată în ultimii cincizeci de ani cel puţin.
    Dă colţul doar el, doar paşii lui, doar fiinţa lui 3D, pentru că gîndurile
îi rămîn atîrnate de uşa editurii, ca nişte sfori cu bile de lemn, alături de
alte sute şi mii de sfori ale altor sute şi mii de tineri aspiranţi la statutul
de scriitor, sfori care atîrnă acolo zi şi noapte, doar-doar s-or lipi de unul
măcar dintre cei trei mari: Frantz, Gheracostea, Haulică. FGH-ul literaturii române,
felia de alfabet în stare să impună literele-cuvintele-cărţile oricărui debutant
pe marea piaţă a cărţii, să facă din orice tînăr talent un Adevărat Scriitor.
Fabrica de Scriitori, pe scurt, Fabrica… Speranţe deşarte, de altfel, pentru
că nimeni nu i-a mai văzut pe cei trei de multă vreme. Umblă zvonuri că stă fiecare
în vastul lui birou de la ultimul etaj, cu ochii în reţea, vînînd viitoarele vedete…
Ba mai mult, unii zic că cei trei ar fi murit de mult şi toată treaba o fac alţii,
dar nimeni n-a avut curajul să declare oficial moartea lor, de teamă să nu dispară
şi editura o dată cu ei… Cine ştie care e adevărul? Şi ce importanţă mai are
adevărul, acest adevăr, cînd toată suflarea scriitoricească nu visează decît la
ziua în care să-şi vadă o carte pe al cărei cotor să scrie, cu litere albăstrii,
Lumi Virtuale? Ce contează cine se află în spatele giganticelor uşi pe care scrie,
cu litere albastre (tot albastre!), doar F sau G sau H, cîtă vreme treaba merge
mai departe, cărţile se tipăresc, librăriile cu fluturele albastru pe firmă se
înmulţesc lună de lună, conturile scriitorilor iau în greutate, devin obeze şi
toată lumea e fericită, FERICITĂ?!
    Gîndurile îi ajung trupul din urmă, tocmai la timp, Lotek trece de intersecţia
cu Michael Weiss. Da, Michael Weiss scrie pe indicativul străzii. Sînt zile în
care, peste Weiss, e pusă o bandă adezivă pe care scrie Haulică. Cine face asta,
nu se ştie.
    Împinge cu umărul în poartă, intră în curte, urcă scările, intră în casă.
    “Ce ziceam că fac? Ce ziceam că fac cînd intru în casă? Oricum n-are importanţă.
Importante sînt acum, ca şi ieri, ca şi alaltăieri, reacţiile la blog. Cutia poştală,
deci.”
   
    (va urma)

Marquezi, Chirilovi, coreeni

    Am schimbat poza din titlu. Va place? Tantzku, săracu’…
    Am mai citit o suta de pagini din Marquez, de-abia aştept să vă scriu ce-am mai
citit. Sper s-o pot face azi.
    A venit şi materialul lui Chirilov pentru nr. 3 din Lumi. L-a rescris la
Veneţia (e la festivalul de film), într-o pauză. Tare mi-e drag omul ăsta! Iar
Tantziku a stat toată noaptea şi a făcut colajul de poze, a paginat materialul…
E despre cinematografia coreeană (sud-coreeană). M-a făcut să caut filme de-ale
ălora…
    Mi-e bine. Şi am chef şi de scris… Doar că nu prea ajung s-o fac.
    Revista se apropie de sfîrşit, ideea e că săptămîna asta o terminăm.
    Ok, am treabă, voiam doar să văd ce mai faceţi.
    See ya!
 
%d blogeri au apreciat: