Povești au fost, povești sînt încă…

…și or mai fi de le-om mai scri (așa, doar cu i, ca să iasă rimili).

René Magritte - Les amants (1928)

1. Puneam pe blog, pe la sfîrșitul anului trecut, o povestire de care mă săturasem s-o tot scriu, „…și viață fără de moarte“. Am scris-o prima dată acum vreo 4 ani la 2 Mai. Apoi am pierdut foile (a treia povestire pe care o pierd. Dar despre astea altă dată.) și am scris-o din nou prin ianuarie anul trecut. Și încă o dată astă-vară, la Vama Veche. Iar în decembrie m-am săturat de ea și am alungat-o de-acasă (în blog, cum ziceam).

Ei, nu mai e pe blog, am rescris-o cu vreo 450 de cuvinte mai puțin și va apărea într-o revistă… care va fi lansată luna viitoare, nu zic mai mlte deocamdată.

Dar a fost un prilej să mă întreb: dacă povestea a fost OK și fără alea 450 de cuvinte… înseamnă că mă puteam lipsi de la început de ele? Înseamnă că o poveste e gata doar atunci cînd nu mai ai ce tăia din ea? Se zice că așa e…

Pînă la urmă la ce am renunțat? La niște floricele acolo… Și la ultimul paragraf.

Și aici intră în discuție…

Antipodal by Erica Marie

2. O altă poveste scrisă cîndva și nepublicată este „Glitcherine“, comisă prin 2004 dacă nu mă înșel (sau 2005?), pusă în septembrie 2005 pe AtelierKult și gratulată cu note între 5 și 9 (pentru „Vremea zăpușelii“ am avut note de la 4 la 10, iar pentru „Microtexte“ de la 3 la 10), lăsată la dospit pînă m-am prins la ce va servi cîndva.

Am mai adaugat cîteva rînduri și i-am scos ultimul paragraf (iar!) dăruindu-i-o, acum cîteva zile, Moshului SF.

N-am s-o public în nici o revistă. În vreo carte, nu știu, mă mai gîndesc. Dacă voi face vreodată acel volum numit Transfer… poate. Deodamdată nu știu. Deși uite că s-au adunat deja patru povestiri: „Vremea zăpușelii“, „Microtexte“, „…și viață fără de moarte“ și „Glitcherine“.

*

Așa cu povestirile trimis eîn lume în februarie 2012.

Pînă la 1 martie ar trebui să mai scriu două (pentru o revistă și o antologie), iar pînă la 1 iunie încă una (asta e cu temă Raul Colentina – am început-o deja, e pentru o revistă).

Spor la scris, da?

Și acum, nelipsita poză „Haulică scriind“ (cu varianta – adevărată – „Noi scriem“):

Haulică scriind (sau Noi scriem)