Liviu Radu şi Cosmin Perţa ianuarie 17, 2008
Posted by michael in Articole.3 comments
În Observator cultural de azi, la rubrica FANTASY & SCIENCE FICTION, articolul „Waldemar, un roman fantasy“ despre Waldemar de Liviu Radu.
Citat:
Scrierile lui Liviu Radu sînt adevărate provocări adresate cititorului, fanteziei şi inteligenţei acestuia, regăsindu-se în general în zona povestirilor de tipul „what if“ – ca speculaţie în sensul explorării unor variante de traiect istoric sau în cel al propunerii unor explicaţii pentru variante istorice sau mitice cunoscute. În toate textele lui găsim aşa ceva, Liviu Radu nu este un scriitor care scrie doar de dragul inventării unor poveşti, este un căutător al adevărului, fie el imaginat, speculativ sau cum vreţi să-i spuneţi. Ipotetic, să zicem, ca să ne împăcăm. Liviu Radu caută explicaţii în poveştile lui, ca orice autor sau fan SF şi, ca acestea să stea în picioare, să fie cît de cît credibile, trebuie ca, în primul rînd, lumile create de scriitor să fie coerente, să se susţină, să funcţioneze. Chiar şi în fantasy, unde magicul are şi el o logică a lui. Evident, formaţia de informatician a lui Liviu Radu îl ajută în toate aceste întreprinderi. Avantajul lui Liviu Radu este că ştie cum se face asta, ştie că lumea nu se descrie, aşa cum se întîmplă de obicei în textele începătorilor într-ale ficţiunii speculative de tip F&SF care fac asta osetentaiv, deranjant, ci se dezvăluie treptat, între un traversat de stradă şi o culegere de fructe, într-o discuţie cu regele şi grimasa care însoţeşte durerea provocată de o rană. Liviu Radu nu ne povesteşte direct cum arată acea lume în care se învîrtesc personajele, cum funcţionează ea, dar ne lasă s-o vedem, s-o înţelegem pe măsură ce lucrurile se petrec, pe măsură ce personajele ni se dezvăluiesc.
Pe site-ul revistei (aici) poate fi citit integral articolul „La marginea literaturii fantasy“ despre romanul Întîmplări la marginea lumii de Cosmin Perţa.
Citat:
Romanul lui Cosmin Perţa este o carte proastă nu numai în cadrul genului – în acest caz, fantasy. Da, literatura de gen are regulile ei, are un anumit fel de a se scrie, iar cititorii, fanii genului respectiv, sînt cunoscători, se lasă tare greu păcăliţi. De fapt, nu se lasă deloc. Pentru că, la urma urmei, o carte proastă e proastă oricum ai lua-o, oriunde ai încadra-o. Nu există cărţi SF, cărţi fantasy şi literatură (din păcate încă mai întîlnim expresii de genul „a, aia nu e SF, e literatură“). Există doar cărţi bune sau proaste. Cărţi pentru o zi sau pentru toată viaţa.
GAUDEAMUS 2009
