Pentru emisiuni despre cărţi septembrie 5, 2007
Posted by michael in Urma lui Hansel. La ghenă.trackback
Ce nu face omul ca să aibă emisuni despre cărţi la tv? Merge în faţa instituţiei în care şi el, omul în cauză, îşi bagă banii aşa cum şi-i bagă şi ăla de vrea suprize-peste-surprize ori toc-toc-şouri cu aşa-zişi politicieni şi aşa-zişi analişti (sînt ăştia analişti politici cum erau analişti ăia de la partid angajaţi în oficiile de calcul pe vremuri!). Numai că ăla are parte de-şi doreşte, pe cînd cititorul… ioc! Ei, cîrcotaşii vor spune că pentru aşa ceva există TVR Cultural. Da, există, numai că şefii ăia decidenţii de la TVR n-au zis „mă băieţi (şi fete), nu plîngeţi după nenorocita aia de emisiune a lui Morar, că v-o dăm la toamnă pe Cultural şi n-aveţi decît să v-o puneţi la cap“. Nu, n-au zis. Aşa că… ne-am dus la TVR şi-am stat în cur la poarta ei (nu era nouă, norocul nostru, că ne-ar fi îngropat în zicători toţi ciumeţii contras) şi-am citit. Mă rog, am încercat.
N-a mers, că era zgomot. Ştiu că era cineva ironic pe tema asta, dar nici mie nu mi-a mers. Şi la cartea pe care o citeam… E clar, ca să intru în tainele maestrului de ceai trebuie să-mi pregătesc decorul. Ambientul.
Aşa că m-am ţinut de salutat lumea, de schimbat cuvinte, de făcut cu mîna. În poza următoare adică munceam. Puneam la cale una-alta cu (de la stînga la dreapta) Bogdan Hrib şi Horea Bădău (la dreapta de tot, eu. Cu cartea în buzunarul de la spate).
Ceilalţi salutaţi, vorbiţi, făcut-cu-mînuiţi: Cătălin Teniţă, Jen, Răzvan Ţupa, Miruna Vlada, Octavian Soviany, Lorena Lupu, Dragoş Bucurenci (poate am uitat pe cineva) şi, venit cu Joscha Remus, neamţul pe care l-am cunoscut la Roşia Montană, Mircea Cărtărescu. Care chiar a venit acolo să citească împreună cu ceilalţi. În poză, grupul din dreapta: Mircea, Gabriel, Remus (care face poză în poză), Ioana.
Din păcate (din păcate pentru treaba de la TVR) a trebuit să plec mai devreme să mă întîlnesc cu cîţiva oameni dragi mie. Unul dintre ei revenit după cîteva luni din SUA. Ştiţi voi, dintr-ăia care stau în America pe banii firmei şi-apoi vin şi se plîng că ce nasol este acolo. Ei, eram glumeţ. Tipul mi-e drag, nouă ne e drag. Iar poveştile lui haioase de nu mai pot.
Am ajuns tare tîrziu acasă, iar azi mă aştepta bucuria: să scriu un fel de istorie a sefeului – plus faţa contemporană – în 7000 de semne. Cum dracu’ de ajung să mă bag închestii de-astea? Nu mai învăţ odată să spun NU? Din cîte mă ştiu, mi-e că am să spun NU exact atunci cînd n-o să fie cazul. Om vedea!
GAUDEAMUS 2009
Imi pare rau ca nu am stiut cum arati, sa te salut. Mi-ar fi placut sa stam de vorba. Cu Bogdan Hrib – de asemenea. Poate alta data…
cezar, sint convins ca ne vom cunoaste cit de curind. o sa vina ziua aia. sta la pinda, dupa colt.
salutari….si felicitari ..
Iulia Pana
http://iuliapana.blogspot.com
iulia! cit ma bucur ca mai am un semn de la tine! de mult nu ne-am mai vazut… am sa bag si eu un ochi pe blogul tau.
[...] nici nu s-a bagat in fata camerelor de vederi, nici nu a scris… am vorbit cu Bobby Voicu si Michael Haulica , chestii faine si sper sa le punem in practica in curand. Am recitit in Jurnalul de idei al lui [...]
Deki, kine e lukiat?
Mike, iti multumesc ca nu ai spus NU. Stii tu… Va veni si ziua cea mare…
Cezar, si eu as fi vrut sa vorbim. Si cred ca mai erau vreo cativa, dar, tot asa, nu le stiam chipul…
Pe curand tuturor. Inca nu s-a terminat!
si eu ma bucur …astept un prilej sa ne si revedem …