televiziunea publică care august 31, 2007
Posted by michael in Urma lui Hansel. La ghenă.8 comments
Am văzut pe mai multe bloguri (luciat, vidal, puck, cezar, I.T.Morar evident, şi altele) că emisiunea lui I.T. Morar de la TVR1 despre cărţi nu va mai fi. Se mai vorbea şi despre altele. Joi seara am auzit şi de emisiunea Eugeniei Vodă că nu prea…
Toate astea la televiziunea publică care trăieşte din banii noştri şi face ce vrea că cine s-o tragă la răspundere, decît aleşii noştri? Adică camarazii despre care se va vorbi de-acum încolo non-stop ca-n reclama aia cu Dorel… iaca catastrofă! Că care parlamentar o fi atît de fraier să urecheze ditamai televiziunea, ditamai salamul săssesc în devenire! Cu curajul redactorilor ne-am lămurit, cu capacităţile manageriale ale promovaţilor pe linie de partid şi de stat drepţi aşijderea… Ei nu vor decît să înclinăm capul, dar, la urma urmei, de ce să nu-ncline ei capul acum, cîtă vreme se poartă ca nişte organe din cei mai frumoşi ani, vorba altei reclame idioate pe care CNA-ul ar trebui s-o interzică ca ofensă publică.
Că cam asta ar fi treaba (mare treabă), v-aţi lămurit cred.
Ar trebui să le facem un dric din cărţi şi să-l lăsăm la poarta televiziunii. Şi un bileţel cam aşa: TIMPUL A TRECUT PENTRU VOI, CU RESPECT, NOI.
Sau doar să mergem marţi la poarta lor cu nişte cărţi în mînă.
Grigore Leşe august 17, 2007
Posted by michael in 682 A.17 comments
„Oameni care se dau ciobani şi n-au oi, se dau rapsozi şi n-au fluier“ – Grigore Leşe în emisiunea lui Patapievici, peTVR Cultural, văzută (parţial) azi, în reluare.
Am aflat că Leşe are o emisiune la TVR Cultural, duminica. M-am uitat în program şi am găsit-o, la ora 14 (dar e în reluare; deci cînd e, de fapt?). Se cheamă „La porţile ceriului“.
În finalul emisiunii a cîntat şi aia cu „Să mă puie-n copîrşeu / La un loc cu Dumnzeu“ pe care am băgat-o în „Vremea zăpuşelii“.
PS. Dacă dai „grigore lese“ pe Google (imagini) găseşti poze şi cu Angelina Jolie, şi cu Pink Floyd, şi cu Depeche Mode, Mircea Badea şi un volum de Salman Rushdie. Că Gugăl e mare…
Dave Langford august 16, 2007
Posted by michael in Articole.1 comment so far
Pe site-ul lui, Dave Langford citează în pagina dedicată volumului Different Kinds of Darkness (2004) din articolul meu despre numărul 2/2007 al revistei Helion, în care spuneam şi cîteva vorbe despre povestirea „A Different Kind of Darkness“.
Adică, în traducerea lui Alexandru Maniu (care i-a tradus şi povestirea):
Michael Haulica in Observatorul Cultural (The Cultural Observer, Bucharest, Romania) May 2007:
“A Different Kind of Darkness”, translated by Alexandru Maniu, a short story, maybe too short to allow further character development, but still perfectly illustrative for the science fiction genre. [...] It’s hard to recount, the story has a sort of aura that protects it.[...] A sincere “BRAVO” to the editors for publishing this text. The young (and not so young) romanian writers need such kind of stories for inspiration. [...] David Langford is well known for his newsletter Ansible, and for holding no less then 27 Hugo Awards — fan writer and for Ansible — and will be a pleasent surprise for Romanian readers.”
E varianta scurtă, aşa că pun aici întregul paragraf, aş acum a apărut el în Observator cultural
Un alt fel de intuneric de Dave Langford, traducere de Alexandru Maniu. O povestire distinsa cu Premiul Hugo 2001, dupa cum scrie pe coperta revistei, adica unul dintre punctele de atractie ale acestui numar. O poveste scurta, prea scurta pentru a permite dezvoltarea personajelor (spunea niste lucruri interesante Cornel Robu in numarul precedent al revistei, pe tema asta), dar intru totul cuprinsa in canoanele literaturii SF. Imaginile care fac rau (fizic!), adultii care ii protejeaza pe copii implantindu-le un cip in creier care face ca acestia sa nu vada decit ce li se arata (desi toata lumea stie ca televiziunile mint prin ceea ce omit). E greu de povestit – si, oricum, nici nu am intentia –, textul are o atmosfera a lui care parca il protejeaza, il tine la un loc. Nu afli mare lucru, dar iti place. SF-ul inca mai poate face asta prin povesti de citeva pagini. Un sincer BRAVO redactiei pentru publicarea acestui text. Tinerii (si chiar mai putin tinerii) scriitori romani ar avea nevoie mai des de astfel de texte, iar noile Premii Hugo si Nebula sint izvoarele de unde ele pot veni. Bine-ar fi sa putem publica (si, mai ales, sa avem unde!) in fiecare an textele premiate cu Hugo si Nebula. Iar Dave Langford, cunoscut mai ales prin fanzinul/ newsletter-ul lui Ansible, detinatorul a 27 de Premii Hugo ca fan writer (ei au si categoria asta) sau pentru Ansible, va fi o surpriza placuta pentru cititorul roman.
(extras din pagina http://observatorcultural.ro/informatiiarticol.phtml?xid=17786
It wasn’t me august 16, 2007
Posted by michael in 682 A.2 comments
M-a întrebat cineva, cîndva, ce mai scriu. Şi i-am răspuns că nu mai scriu, public.
Mi-a plăcut cum suna şi ceva-ceva adevăr era acolo, adică, de fapt, chiar era adevărat. Publicam texte mai vechi şi încă nepublicate, mi se republicau texte cu oarece „faimă“. Fac pe modestul, dar cred că „Madia Mangalena“ a fost publicat de vreo 15 ori. De fapt (m-am documentat adineauri pe site-ul meu desenat de Tantzelu acum vreo 2-3 ani şi rămas tot pe compul din dotare) cifra exactă e 17 – şi asta pînă în 2004 şi incluzînd aici şi cele 9 publicări în engleză. A! era să uit de apariţia în bulgară de anul ăsta. Deci de 18 ori din cîte ştiu. Asta a fost un fel de paranteză.
Am aflat ieri că se poate şi mai şi. Pe site-ul cotidianului Evenimentul zilei, la un articol semnat de Draoş Bucurenci, apare un comentariu („articole de umplutură“) semnat cu numele meu (ups!). Ba cineva mai ia şi atitudine. Am fost nevoit să-mi declin paternitatea comentariului. I-am scris şi pe personală lui Dragoş. Dar din 30 iulie pînă ieri… mai mult de o sută de oameni au crezut că eu chiar am scris treaba aia. Ei, mă consolez şi eu că nu m-or şti prea mulţi din suta aia.
Cine să fi fost? Vreun „prieten“ comun, al meu şi-al lui Bucurenci? Sau doar unul dintr-ai mei? Din ăia care mă muşcă de cur de-o vreme. Din ăia care… nu ştiu ce-ar vrea. Să nu mai scriu, să nu mai public… Şi? Vor ieşi ei mai în faţă? Sau nici măcar asta nu-i interesează? E chestia aia cu „dacă io nu pot, să nu mai poată nimeni“?
Habar n-am. S-a ascuţit lupta de clasă. De clasa a IV-a, că un om cu mai multe clase n-ar face aşa ceva.
Şi că tot mi-am amintit de „prieteni“… poate ar trebui să scriu ceva despre The Man from Timisoara (ups ăghen! Ca la Uppsala. Ce blasfemie! Cum oi fi făcut asocierea asta? Hattori Hanzo rulz) şi serialul lui de editoriale care-mi sînt dedicate. Deşi nu merită, zău. Ar însemna să-l bag în seamă. Să accept că există. Că, fie şi de-un ban, contează. Să rămînă acolo, cu România Mare a lui (că de-acolo a învăţat să scrie editoriale). Noi, pe-aici, avem treabă. Chiar avem. De-aia nu-l bag în seamă.
Aşa că, în concluzie… Dragoş, it wasn’t me.
Mîţe fericite august 15, 2007
Posted by michael in 682 A, Urma lui Hansel. La ghenă.2 comments
Acasă, lucrînd o carte. Una din cele prevăzute pentru septembrie. J. şi V. lucrează la alte două. Vor fi nouă, cu totul.
Îmbucurător, ieri seară (sau alaltăieri?) am mai adăugat cîteva rînduri la Glitcherine. Nu sînt convins că va fi o carte anul ăsta. Dar poate…
De cînd am închis balconul scoatemdin cînd în cînd mîţele afară, şi ele se tăvălesc în praf ca la Braşov, cînd scăpau în curte. Mîţe fericite.
Îmi amintesc că în tabără, zilele trecute, cineva vorbea despre civilizaţii extraterestre, fiinţe raţionale… şi dădea ca exemplu: uite, pisicile nu gîndesc. Nu mai ştiu cu cine am empatizat pe tăcute sau şoptind sau murmurînd: ei nu! De cîte ori am avut prilejul să văd, să simt, să ştiu că gîndesc… Că ele comunică cu noi. Că au dorinţe, că au bucurii, că au temeri, au îndoieli… Cum de se apucă unii să vorbească despre lucruri pe care nu le ştiu, pe care doar şi le imaginează şi li se pare că ce îşi imaginează ei este adevărul?
Nu prea aveam chef de scris. Cum nu prea am în general, deşi vreau să scriu pe blog. De mult ori renunţ din lene. Din comoditate. Din obiceiul (starea, că nu e un obicei, e o stare) ăla idiot de a amîna mereu lucrurile, chiar dacă ele sînt făcute pe jumătate sau pe trei sferturi.
Tot mai multe sînt articolele despre blogării literari, cum i-am numit în primul meu articol pe tema asta. Cred că a fost unul dintre primele articole publicate în presa scrisă despre ei. Era în Observator cultural nr. 332, 3 – 9 august 2006 (dovada aici).
Gata, pauza s-a terminat, capul la fund, cum zicea un banc din „cei mai frumoşi ani“ (vorba unei reclame tîmpite-tîmpite-tîmpite).
Atlantykron august 6, 2007
Posted by michael in Lansări, evenimente.11 comments
Doar atît, să avem o dovadă că am fost pe insulă (tabăra Atlantykron pentru cunoscători). Poate oi mai scrie despre vizita aia. Sau despre tabără în general.
Alături de mine, Victor Dragomir care a avut mare succes printre fetele sefisto-fantastico… cititoare.
Etica şi morala august 3, 2007
Posted by michael in Hotel Perla.add a comment
Editorialul unei reviste se încheie aşa: „Improvizaţia şi lucrul de mântuială vor fi îndepărtate cu siguranţă, dacă nu se va face rabat de la o minimă exigenţă morală şi etică.“ Ei, acuma ziceţi şi voi…
Inaugurez astfel noua categorie: Hotel Perla.
Friddartha august 3, 2007
Posted by michael in Lansări, evenimente.add a comment
Săptămîna trecută (despre nuduri în arta plastică), Tudor Octavian mi-a părut cam crispat, şi cu siguranţă asta a venit din întrebările (aducînd a povestea aia cu „idei puţine, da’ fixe“) Adinei Zorzini care, fie că era vorba despre nasturi sau belciuge, fie că se vorbea despre noile tendinţe în arta plastică sau obiceiurile de nuntă la cangurii şchiopi (îşi mai aminteşte cineva de cartea aia? mamă ce burte de rîs am mai tras! hohote-n grup), ea avea o întrebare pentru Tudor Octavian: şi ce credeţi despre lesbiene? dar despre transsexuali? Şi omul a declarat din prima că e contra, că nu e un subiect de discuţie pentru el, că n-are comentarii. Avea dînsa întrebări…
Aseară s-a scos. Tudor Octavian a fost fermecător, a avut ce spune şi a ştiut şi cum să o facă. A făcut toţi banii, cum se spune. Sau, după o altă spusă, să traiască, să mai dea. Cred că e un cîştig pentru Cafeneaua Erotică. Şi sper să mai vină pe-acolo.
Sobră, conservatoare (declarată), elegantă în tot, de la îmbrăcăminte pînă la felul în care stătea în scaun şi ţinea microfonul în mînă, Victoria Vuşcan, traducătoarea romanului Frida, cred că a fost o surpriză plăcută pentru cei care n-au mai văzut-o (de pildă la lansarea de la Diverta din primăvară – nu mai ştiu care magazin Diverta, de la care dintre mall-uri – pe un mall în jos…).
O seară plăcută.
Fotografii n-am, dar îmi aduc aminte…
Remember, remember… august 2, 2007
Posted by michael in Lansări, evenimente.add a comment
…nimic din September. Dar vă amintesc că azi, la Cafeneaua Erotică Twice, se va vorbi despre iubirile Fridei. Fridei Kahlo. Daţi clic pe poză ca să vedeţi mai bine cine şi ce.
.
GAUDEAMUS 2009
