Mişto viaţa! ianuarie 23, 2007
Posted by michael in Uncategorized.3 comments
Ce s-a schimbat de… nici nu mai ştiu cînd am făcut ultima însemnare.
Nimic. Dar un nimic important. Am gătat cu cartea aia. Libertate, te iubim! Că ca tine… mai rar.
Un vraf de cataloage de la agenţi şi edituri, alături lista „aleşilor“ care creşte ca PIB-ul unei ţări normale (şi chiar mai mult decît atît), jdemii de site-uri deschise alergînd după agenţi (eu alergînd) – de ce dracu’ nu-şi pun scriitorii ăştia numele agentului pe site?, combinaţii fanteziste de contracte, traducători, redactori, tehnoredactare, tipografii, lansări, reclame… şi toate astea ca să publicăm nişte pîrlite de cărţi pentru care unii ne mai şi înjură (şi uneori o şi merităm): ba că nu le place coperta, ba că formatul cărţii e atipic şi nu te lasă să cari cartea în poşetă după tine, ba că… costă prea mult / varianta românească a titlului nu e cea mai fericită / că redactarea…/că traducerea…/ că ăsta-i SF?
De-aia cînd sună cititorul Nicu (despre care am scris în Observator), nerăbdător să afle cu o săptămînă mai devreme ce noutăţi avem în tipografie, simt că am un rost (aici, la editură) şi sînt mulţumit de ceea ce fac. Ei, mai sînt eu mulţumit şi cînd cărţile pe care le-am contractat cu ceva vreme în urmă iau nu’ş’ce premii, cînd reuşim să obţinem o carte la mare luptă cu edituri grele sau cînd în revista Locus (nr. pe ianuarie) Jeff VanderMeer spune că (vorbind despre editarea de carte F/SF în Europa) ceea ce fac eu cu colecţia fiction.ro mai face unul (am uitat cum îl cheamă) la Calman-Levy în Franţa. Şi că astea două colecţii şi cu cea din Cehia i-au schimbat modul de a vedea ceea ce se cheamă „new weird“.
Trăiesc un soi de postludiu (mai puţin faza cu „rîzi ca prostu’“) şi parcă încerc să-l lungesc deşi ştiu că trebuie să-mi vină altă carte pe care să-mi arunc un ochi (aşa, să nu mi se pară că a plecat la tipografie fără s-o văd) şi poate de-aia ezit să sun redactorul să-l întreb (s-o, că e o ea) cînd îmi aduce cartea, ca s-o mai lungesc puţin, să mai lenevesc puţin (lenevesc pe dracu’! azi m-am sculat la 7 să-mi termin articolul pentru Observator), să mi se pară că…
Dar toată jelania mea (greier captiv?) atunci cînd mi-e greu (dar „nimic nu e uşor“… cum zicea poetul, citatul ăla din pliantele de la absolvirea liceului – parcă a fost în altă viaţă, pe bune!), toată mîhnirea pe care o încerc atunci cînd mă mai înjură unul sau altul trec cînd primesc un contract nou, cînd mă uit în agendă şi văd Sofia, Belgrad, Budapesta, Londra, Salonic, Copenhaga, Yokohama (ei… vise…), Frankfurt…, cînd văd rapoartele de vînzări (chiar şi, sau mai ales cînd, se referă la Sara), cînd, uneori, ne mai intră şi banii pe cărţile vîndute – ca să rămîn doar la „activitatea profesională“. Dacă o să mai şi scriu… chiar e mişto viaţa. Cu Tănţel, cu Matrix, Trinity şi MP3, cu Emanuel şi Radu pe care-i văd totuşi prea rar, şi cu toţi ceilalţi care îmi sînt aproape şi mi-s dragi.
Da, băi, mişto viaţa!
GAUDEAMUS 2009
