Vremea zăpuşelii – 9 august 30, 2004
Posted by michael in Uncategorized.trackback
9.
Clinchetul brăţărilor sporeşte, parcă amplificat de aerul fierbinte, preluat
de frunzele plopilor şi dus mai departe sau poate, dimpotrivă, adus de undeva
de departe, din capătul străzii, clinchetul se umflă ca burta unei femei gravide,
conţinînd în ea nenăscutul, pe cel care va fi, dar ce ar putea să fie într-un
clinchet de brăţări, la ce s-ar putea aştepta Lotek, şi nu numai el, ci toţi muşteriii
de pe la mesele din Josephine, cine se va naşte, ce?
de frunzele plopilor şi dus mai departe sau poate, dimpotrivă, adus de undeva
de departe, din capătul străzii, clinchetul se umflă ca burta unei femei gravide,
conţinînd în ea nenăscutul, pe cel care va fi, dar ce ar putea să fie într-un
clinchet de brăţări, la ce s-ar putea aştepta Lotek, şi nu numai el, ci toţi muşteriii
de pe la mesele din Josephine, cine se va naşte, ce?
Un vîrtej de praf se apropie de cîrciuma lui Armand Chirculescu, un nor de
praf coborît pe pămînt, printre casele de pe strada Castelului. Nu mai ştie nimeni
de ce-i zice aşa, despre care castel o fi vorba, că, unde vezi cu ochii, nici
urmă de castel, cetate, fortăreaţă. Ar fi fost, poate, demult, poate în alt veac,
într-un veac în care, în loc de Reţele, sidirromi şi bloguri, pe aceste pămînturi
vor fi existat războinici călare şi ţigănci care aveau darul ghicirii în urmele
cailor, cine le mai ştie pe toate cîte au fost, nici măcar norul de praf care
se apropie, se apropie, şi nimeni nu strigă
praf coborît pe pămînt, printre casele de pe strada Castelului. Nu mai ştie nimeni
de ce-i zice aşa, despre care castel o fi vorba, că, unde vezi cu ochii, nici
urmă de castel, cetate, fortăreaţă. Ar fi fost, poate, demult, poate în alt veac,
într-un veac în care, în loc de Reţele, sidirromi şi bloguri, pe aceste pămînturi
vor fi existat războinici călare şi ţigănci care aveau darul ghicirii în urmele
cailor, cine le mai ştie pe toate cîte au fost, nici măcar norul de praf care
se apropie, se apropie, şi nimeni nu strigă
– Anotimpul de praf! Anotimpul de praf!
cum, poate, o fi strigat cineva, cîndva, în poarta castelului… Dacă va
fi fost vreodată unul.
fi fost vreodată unul.
Zăngănit de brăţări, de lanţuri, ţipete de copii, de femei, răcnete, hohote
groase, bărbăteşti, ciripeli, mieunaturi, schelălăieli, şi trompete sunînd, dînd
de ştire… Toate, în norul de praf. Toate venind din el, apropiindu-se o dată
cu el.
groase, bărbăteşti, ciripeli, mieunaturi, schelălăieli, şi trompete sunînd, dînd
de ştire… Toate, în norul de praf. Toate venind din el, apropiindu-se o dată
cu el.
Nu mai mişcă nimeni. Nimeni nu mai duce halba la gură, nimeni nu mai aduce
halbe la mese. Linişte. Nimeni nu mai are nimic de povestit, nici o aventură,
nici un roman de dragoste, nici măcar unul epistolar. Nu mai există cuvinte. Parcă
lumea nici nu s-ar fi născut.
halbe la mese. Linişte. Nimeni nu mai are nimic de povestit, nici o aventură,
nici un roman de dragoste, nici măcar unul epistolar. Nu mai există cuvinte. Parcă
lumea nici nu s-ar fi născut.
Sidirromul n-a mai scos arzătorul din geantă, Lotek nu şi-a mai scos sticul
de la gît, arderea n-a mai avut loc.
de la gît, arderea n-a mai avut loc.
Frunzele plopilor se întorc cînd spre bărbaţii de la mese, pictaţi parcă
pe geamul orizontului, cînd spre capătul străzii, spre norul de praf, singurul
lucru ce pare, într-adevăr, material.
pe geamul orizontului, cînd spre capătul străzii, spre norul de praf, singurul
lucru ce pare, într-adevăr, material.
Iar viu, în toată această frescă, e zîmbetul lui Armand Chirculescu, ce pare
a spune
a spune
“Au venit, va să zică. Au venit”.
Peste viu-neviu, material-imaterial, din adîncul liniştii zumzăitoare, deodată,
asta:
asta:
– Pentru numai două zile în oraşul dumneavoastră, Circul Luminii! Jongleri,
saltimbanci, acrobaţi, ghicitori! Dresuri de lei, capre şi elefanţi! Iluzionism!
Apariţii şi dispariţii!
saltimbanci, acrobaţi, ghicitori! Dresuri de lei, capre şi elefanţi! Iluzionism!
Apariţii şi dispariţii!
Muzica năvăleşte de-a lungul străzii, din norul de praf, vine ca un val,
tsunami, înaintează aruncîndu-şi decibelii care se prind cu ventuzele de case,
de asfalt, îşi fac loc printre frunzele plopilor, chiar printre ele. Hacking-rock,
cyber-punk dar şi vechituri alternative cîndva, acum mainstream pe ducă. Toate
piratate, că doar nu-şi imaginează nimeni că circarii ar da vreun ban sindicatelor
compozitorilor.
tsunami, înaintează aruncîndu-şi decibelii care se prind cu ventuzele de case,
de asfalt, îşi fac loc printre frunzele plopilor, chiar printre ele. Hacking-rock,
cyber-punk dar şi vechituri alternative cîndva, acum mainstream pe ducă. Toate
piratate, că doar nu-şi imaginează nimeni că circarii ar da vreun ban sindicatelor
compozitorilor.
Veselie, poftă de viaţă, chef de muncă. Lucruri de neînţeles pentru gibsoni
şi non-gibsoni deopotrivă. Altă lume. Ruptă de luptele cotidiene, de rivalităţile
politice, de starea naţiunii. Românii sînt un popor trist, chiar şi atunci cînd
fac bancuri. La bancurile lor se rîde, dar e mai mult rîsu-plînsu. De unde-or
veni ăştia, cu buna lor dispoziţie, cu hohotele lor largi, cu strălucirea din
priviri? Rasă europeană, mai europeană decît a celor trei pisici negre din faţa
blocului lui Sandii Zeiss-Ikon. Rasă de oameni liberi.
şi non-gibsoni deopotrivă. Altă lume. Ruptă de luptele cotidiene, de rivalităţile
politice, de starea naţiunii. Românii sînt un popor trist, chiar şi atunci cînd
fac bancuri. La bancurile lor se rîde, dar e mai mult rîsu-plînsu. De unde-or
veni ăştia, cu buna lor dispoziţie, cu hohotele lor largi, cu strălucirea din
priviri? Rasă europeană, mai europeană decît a celor trei pisici negre din faţa
blocului lui Sandii Zeiss-Ikon. Rasă de oameni liberi.
(va urma)
GAUDEAMUS 2009
Comentarii»
No comments yet — be the first.